2,176 matches
-
de pace—pentru a ține facțiunile partidului unite, a construi susținere pentru propriile politici, și pentru a respinge eforturile radicalilor de a-l debarca de la candidatura din 1864. La convenția din 1864, Partidul Republican l-a ales pe Johnson, un democrat al războiului din statul sudic Tennessee, drept candidat pentru funcția de vicepreședinte. Pentru a-și lărgi coaliția incluzând și pe democrații de război și pe republicani, Lincoln a candidat sub titulatura nou-înființatului . Când campaniile lui Grant din primăvara lui 1864
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
a-l debarca de la candidatura din 1864. La convenția din 1864, Partidul Republican l-a ales pe Johnson, un democrat al războiului din statul sudic Tennessee, drept candidat pentru funcția de vicepreședinte. Pentru a-și lărgi coaliția incluzând și pe democrații de război și pe republicani, Lincoln a candidat sub titulatura nou-înființatului . Când campaniile lui Grant din primăvara lui 1864 au devenit blocaje sângeroase și pierderile umane ale Uniunii au început să crească, lipsa unui succes militar a avut un impact
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
republicani din toată țara s-au temut că Lincoln va pierde. Împărtășind această teamă, Lincoln a scris și a semnat un angajament că, dacă va pierde alegerile, va trebui să învingă Confederația înainte de a preda mandatul succesorului său: În timp ce platforma democraților urma „aripa păcii” din partid și spunea că războiul este un „eșec”, candidatul lor, generalul George B. McClellan, susținea războiul și repudia platforma. Lincoln i-a oferit lui Grant mai mulți soldați și și-a mobilizat partidul pentru a-și
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
-se, cu 12% din sufragii, pe locul al treilea dintre cei 7 concurenți, fiind devansat de Serafim Urechean (câștigătorul mandatului) și de candidatul blocului unit al stângii comuniste. În anul 1999 a obținut admiterea Partidului Popular Creștin Democrat în Internaționala Democrat Creștină (IDC), fiind ales ca membru cu drept de vot în Biroul Politic al IDC. Pe 4 aprilie 2005, cei 11 deputați a Partidului Popular Creștin Democrat, condus de Iurie Roșca, au votat pentru alegerea lui Vladimir Voronin în funcție de Președinte
Iurie Roșca () [Corola-website/Science/302526_a_303855]
-
clar că aceste reforme trebuiau să aibă loc sub conducerea Partidului Comunist, presiunile populare au condus la implementarea imediată a unor reforme. Au apărut, astfel, o serie de acțiuni radicale pentru acea perioadă: în presă au apărut declarații antisovietice; Social Democrații au început formarea unui partid separat; au fost create noi cluburi politice independente. Membrii conservatori ai Partidului Comunist au cerut măsuri represive imediate, dar Dubček a preferat o conducere moderată a partidului, anunțând că la Congresul Partidului din luna septembrie
Primăvara de la Praga () [Corola-website/Science/302835_a_304164]
-
au încercat să cauzeze probleme și să întrerupă parada, sunt mulțumiți că autoritățile au avut situație sub control și că numărul participanților la parada a fost mai mare decât așteptat. Cele două partide ale Alianței Dreptate și Adevăr, liberalii și democrații, au condamnat protestele violente anti-gay și au cerut toleranță. Nu au comentat, totuși, despre uniunile între persoane de același sex. Deasemenea, Partidul Social Democrat, în opoziție, a condamnat violență anti-gay. GayFest 2005 a avut loc între 23 și 30 mai
Bucharest Pride () [Corola-website/Science/302845_a_304174]
-
crescut al statului intervenționist în viață economică. Dreapta parlamentară era conservatoare, având atașament față de ordinea socială, liberalism economic și era împotriva statului intervenționist. Curentul politic de "dreapta' nu se organiza în partide, ci în grupuri parlamentare denumite independenții sau alianța democraților, ce aveau personalități că Poincare, Laval, Briand sau Tardieu. Extremă dreapta era antirepublicană și monarhistă și se exprimă prin formațiunea Acțiunea Franceză reprezentată de Charles Maurras și Leon Daudet ce obținuse un număr redus de locuri în Adunarea Națională. Era
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
Ministrul ("Taoiseach"), Vice Prim Ministrul ("Tánaiste") și Ministrul de Finanțe trebuie să fie membri ai Parlamentului. Guvernul în putere la ora actuală este o coaliție între două partide: Fianna Fáil sub Taoiseach-ul Parthalán Ó hEachtairn ("Bertie Ahern" în engleză) și Democrații Progresivi sub Vice Prim Ministrul Mary Harney. Opoziția în parlamentul curent este formată din partidul Fine Gael și Partidul Laburist. Celelate partide cu reprezentanta parlamentară includ: Partidul Verde, Sinn Féin și Partidul Socialist.
Politica Irlandei () [Corola-website/Science/303264_a_304593]
-
aceștia din urmă. În cadrul democratic de analiză a procesului electoral se întâlnesc două mari tipuri de sisteme de vot: sistemul electoral majoritar și sistemul electoral cu reprezentare proporțională. În genere, sistemul electoral majoritar este întălnit în acele țări care prezintă democrații majoritariste (de exemplu Marea Britanie, SUA), iar sistemul electoral cu reprezentare proporțională este caracteristic țărilor care și-au organizat regimul politic conform unei democrații consensualiste (de exemplu Germania, Italia, Belgia). Diferențele dintre cele două tipuri de sisteme electorale pot fi corelate
Sistem de vot () [Corola-website/Science/303335_a_304664]
-
au fost ocupate de Germania Nazistă (1941 - 1944/1945), cele trei țări au fost reintegrate în URSS. Ele și-au recucerit independența în 1991. Cele trei republici sunt numite în mod colectiv uneori statele baltice. Statele Unite ale Americii și alte democrații occidentale au considerat incorporarea forțată a celor trei republici în Uniunea Sovietică ca fiind ilegală și, cel puțin formal, nu au considerat cele trei republici baltice părți constituente ale URSS. Aceeași interpretare legală este adoptată de guvernele actuale ale celor
Republicile baltice () [Corola-website/Science/303386_a_304715]
-
Partidele au cooperat totuși pe unele probleme; Congresul a adoptat , prin care speakerul Camerei Reprezentanților a devenit al treilea succesor al președintelui după vicepreședinte, în locul secretarului de stat. Pregătindu-se pentru alegerile din 1948, Truman și-a clarificat identitatea de democrat în tradiția New Deal, susținând un proiect pentru , abrogarea legii Taft-Hartley, și un program agresiv de extindere a drepturilor civile. Luate împreună, acestea constituiau o agendă legislativă largă, ce avea să fie poreclită „”. Propunerile lui Truman nu au fost bine
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
un proiect pentru , abrogarea legii Taft-Hartley, și un program agresiv de extindere a drepturilor civile. Luate împreună, acestea constituiau o agendă legislativă largă, ce avea să fie poreclită „”. Propunerile lui Truman nu au fost bine primite de Congres, nici măcar după ce democrații au redevenit majoritari după 1948. Doar unul dintre marile proiecte legislative ale Fair Deal, , a fost adoptat. Pe de altă parte, principalele programe New Deal aflate în desfășurare nu au fost anulate, și multe dintre ele chiar au suferit mici
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
ratingul aprobării publice a lui Truman era de 36%, astfel considerându-se că președintele în exercițiu nu avea șanse să câștige alegerile generale. Agenții „New Deal” din cadrul partidului, inclusiv fiul lui FDR , au încercat să obțină nominalizarea drept candidat al democraților pentru generalul Dwight D. Eisenhower, o figură publică cu mare popularitate, a cărui orientare politică și a cărui afiliere de partid nu erau în întregime cunoscute. Eisenhower a refuzat politicos să accepte, și Truman și-a surclasat adversarii în alegerile
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
-i va „face pe republicani să le și placă asta”. La două săptămâni după convenție, Truman a emis , prin care a Forțele Armate americane. Truman și-a asumat un risc politic considerabil prin promovarea drepturilor civile, și numeroși dintre vechii democrați erau îngrijorați de pierderea susținerii care ar fi putut distruge Partidul Democrat. Temerile lor păreau justificate—guvernatorul Carolinei de Sud s-a lansat drept candidat la președinție pe un mandat susținut de dixiecrați și a condus o revoltă totală a
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
de Stat că adăpostește comuniști, și a insistat cu asemenea controverse, profitând de ele pentru a deveni celebru pe scena politică națională. În anii care au urmat, republicanii s-au folosit de condamnarea lui Hiss pentru a-i acuza pe democrați că adăpostesc comuniști în guvern; congressmanul Nixon pe o platformă anticomunistă, învingând-o pe liberala , pe care a denumit-o „Doamna Roz”. Acuzațiile de infiltrare a guvernului american de către agenți sovietici erau crezute de 78% din cetățeni în 1946, și
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
civile. În februarie 1948, președintele a transmis Congresului o agendă a drepturilor civile în care propunea înființarea mai multor oficii federale dedicate problemelor dreptului de vot și a practicilor discriminatorii la angajare. Aceasta a provocat o furtună de critici din partea democraților din Sud în ajunul convenției naționale democrate, dar Truman a refuzat vreun compromis, spunând: „Înaintașii mei erau confederați ... dar mi s-a întors stomacul pe dos când am aflat cum soldații negri, abia întorși de peste mări, erau aruncați în Mississippi
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
refuzase și el pe Truman, vicepreședintele Barkley era considerat prea vârstnic, iar Truman nu avea încredere în senatorul Kefauver, care își făcuse un renume prin anchetarea scandalurilor administrației Truman. Truman spera să-l recruteze pe generalul Eisenhower drept candidat al democraților, dar a constatat că acesta era mai interesat de a obține candidatura din partea republicanilor. În consecință, Truman a permis susținătorilor săi să-i introducă numele în alegerile primare. Devenit între timp foarte nepopular, Truman a fost învins ușor de Kefauver
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
americane care au devenit state. Arizona a fost al 48-lea stat admits în SUA, ultimul din grupul contiguu de state. Admiterea, planificată inițial să aibă loc în același timp cu cea a statului New Mexico, a fost amânată de democrații din legislativul teritorial pentru a comemora 50 de ani de la proclamarea teritoriului confederat Arizona în 1862. Cultivarea bumbacului și extragerea cuprului, două dintre ramurile economice principale ale statului, au avut mult de suferit în timpul Marii Crize, dar în anii 1920
Arizona () [Corola-website/Science/302444_a_303773]
-
timpul pe care îl dedica relațiilor externe. Biograful Irwin Gellman, care a scris o cronică a anilor petrecuți de Nixon în Congres, scria despre vicepreședinția lui: În ciuda campaniilor intense duse de Nixon, care și-a reluat atacurile puternice îndreptate împotriva democraților, republicanii au pierdut controlul asupra ambelor camere ale Congresului la alegerile din 1954. Aceste pierderi l-au făcut pe Nixon să se gândească să renunțe la politică după terminarea mandatului. La 24 septembrie 1955, președintele Eisenhower a suferit un infarct
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
Pat Nixon nu se bucura mereu de viața publică (de exemplu, fusese jenată de faptul că a trebuit să dezvăluie cât de puțină avere are familia ei în discursul Checkers), ea a susținut ambițiile soțului ei. Nixon credea că, întrucât democrații sunt împărțiți în ce privește problema Războiului din Vietnam, un republican are șanse bune de victorie, deși se aștepta ca alegerile să fie la fel de strânse ca și în 1960. Unul dintre cele mai tumultuoase sezoane de alegeri primare din istoria SUA a
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
din primul tur de scrutin. El l-a ales drept partener de candidatură pe guvernatorul statului Maryland Spiro Agnew, alegere care Nixon credea că va uni partidul, făcând apel atât la moderații din Nord cât și la sudiștii dezamăgiți de democrați. Adversarul democrat al lui Nixon la alegerile generale a fost vicepreședintele Hubert Humphrey, care fusese nominalizat la o convenție marcată de proteste violente. De-a lungul campaniei, Nixon s-a prezentat ca o figură a stabilității într-o perioadă de
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
lui Nixon în rândul dreptei. Nixon a dus o campanie publicitară puternică la televiziune, întâlnindu-se cu susținătorii săi în fața camerelor. El a susținut că rata criminalității este prea ridicată și a atacat ceea ce el percepea ca o renunțare a democraților la superioritatea nucleară a Statelor Unite. Nixon a promis „” în Războiul din Vietnam și a proclamat că „noua conducere va pune capăt războiului și va câștiga pacea în Pacific”. El nu a dat publicității metodele prin care spera să oprească războiul
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
de a face aceasta era de a pune capăt războiului. Aceasta însă nu se putea realiza peste noapte, iar economia americană a continuat să întâmpine dificultăți în 1970, contribuind la rezultatele modeste ale republicanilor la alegerile legislative din acel an (democrații au controlat ambele camere de-a lungul întregii președinții a lui Nixon). Economistul politic Nigel Bowles scria în studiul său din 2011 că noul președinte nu a făcut prea multe în primul an de președinție pentru a modifica politicile lui
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
totale ale Institutelor Naționale pentru Sănătate, ca parte a unei abordări conservatoare asupra guvernării. Anii Nixon au adus prima integrare rasială pe scară largă în școlile publice din Sud. Nixon a căutat o cale de mijloc între segregaționistul Wallace și democrații liberali, al căror suport pentru integrare îi înstrăina pe unii albi din Sud. În speranța de a obține rezultate bune în Sud în 1972, el a încercat să scape de segregare ca subiect de dispută politică înaintea alegerilor. La scurt
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
din cursă după din 1969. În schimb, favorit a devenit senatorul de Maine , cu senatorul de Dakota de Sud aproape de el pe locul doi. La 10 iunie, McGovern a câștigat alegerile primare din California și și-a asigurat candidatura din partea democraților. În luna următoare, Nixon a fost renominalizat la Convenția Republicană. El a criticat platforma democrată ca fiind ezitantă și divizantă. McGovern intenționa să reducă drastic cheltuielile în domeniul apărării și susținea amnistierea evazioniștilor recrutării, precum și dreptul la avort. Cum unii
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]