1,963 matches
-
lui Dosoftei cu deltoizii dezlegați, cât de stingher și vinovat s-ar simți sistemul osos expus de Bacovia și cu ce morgă ar ține Vianu estetica pe pubis.” Volumul Bucla se înscrie în tradiția optzecistă a poeziei banalului și a derizoriului, tradiție inaugurată de Mircea Ivănescu, B. apropiindu-se foarte mult, ca atmosferă, mai cu seamă de poezia lui Cristian Popescu. Banalitatea se amestecă de fapt cu epifanicul, realul cu irealitatea, epicul cu liricul, poezia cu proza, limbajul culturii înalte, stilul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285769_a_287098]
-
asupra puterii. Un stat corupt și mafiot devine incapabil de a mai produce cunoaștere, valoare și putere, devine incapabil de a mai exercita putere prin autorități civice și prin cunoaștere, autoizolându-se și autoplasându-se prin elementele lui de sisteme! într-un derizoriu existențial. Aceste elemente, deși perturbatoare și denigratoare, atacatoare și infame, devin incapabile de a mai ridica moralul și cultura unei societăți. Ele se autosatisfac cu atacuri nihiliste și gratuite, instrumenta lizate de grupuri de interese și de un "criticism" haotic
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
pe care fiecare se străduiește să Îi expulzeze, adică tuturor oamenilor, fără excepție, din interiorul comunității. Pentru ca bănuială fiecăruia Împotriva fiecăruia să devină convingerea tuturor Împotriva unuia singur, nu e nevoie de nimic sau de aproape nimic. Indiciul cel mai derizoriu, prezumția cea mai neînsemnată, se va transmite de la unii la alții cu o viteză amețitoare și se va transforma aproape instantaneu Într-o dovadă incontestabilă. ș...ț Acolo unde cu câteva clipe Înainte existau o mie de conflicte, o mie
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și manifestări tipice pentru contactul cu sacralitatea. În plus, pelerinajul mediază Între formele culturale elitiste și cele populare, legând Într-un proiect religios clasele sociale diferite (la fel ca și carnavalul, care face Însă acest lucru din perspectiva negării, a derizoriului și a ludicului). De asemenea, trăirile pelerinilor sunt asemănătoare experiențelor specifice riturilor de inițiere prin elemente morfologice precum asumarea unui rol și negarea rolurilor sociale anterioare, așteptarea unei transformări, intensitatea experiențelor, recunoașterea și consacrarea de către grup a noii identități sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cu jocuri și concursuri, cu risipa de mâncare și băutură, cu manifestări de voioșie, bazate pe lipsa de respect față de reguli și cu numeroase forme de licențiozitate. Ambiguitatea pare a fi trăsătura esențială a sărbătorii: ea joacă Între solemnitate și derizoriu, spiritual și carnal, afirmare a normelor și contestare, acte religioase și activități uzuale (M. Bristol, 1985, pp. 26-27; F.A. Isambert, 1982, p. 157; F. Manning, 1983, p. 7; E. Turner, 1996, vol. II, p. 484). Din această perspectivă, unii cercetători
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și băuturi, suspendarea sau inversarea atât a ordinii sociale, cât și a celei cosmice. La fel, În Evul Mediu catolic, Între Crăciun și Epifanie avea loc (În Anglia) Sărbătoarea Nebunilor sau (În Franța) Sărbătoarea Măgarului. Acestea ofereau un interval de derizoriu În care ierarhiile ecleziastice și practicile bisericești erau luate În râs: clericii de rang mic deveneau stăpânii abațiilor și alegeau un Rege al Nebunilor (respectiv un Rege al Măgarilor). O procesiune mascată parcurgea orașul până la catedrală, unde se ținea o
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cu spatele Înainte pe un măgar), prin localitatea respectivă; c) manifestările grupului sunt excesiv de zgomotoase, limbajul este agresiv și licențios, iar acțiunile sunt violente - atât În plan simbolic, cât și În plan real. Toate acestea servesc la aruncarea unui aer derizoriu asupra persoanelor vizate; d) scopul Întregului ritual este sancționarea unui comportament deviant printr-o sumă de comportamente deviante, dar simbolic marcate ca atare, limitate În timp și social acceptate pentru funcția lor „homeopatică”; e) ritualul Încetează atunci când cel contestat acceptă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
restul cavalerilor. Evenimentul de mai sus include ingredientele „canonice” ale sărbătorii: parada, luptele și jocurile, ospățul și elemente carnavalești. Parada pune În scenă actori sociali (milițiile, cavaleria) și actori simbolici - cavalerii, care reprezintă orașul și autoritățile sale, sau, În cod derizoriu, femeia călare pe catâr (element Împrumutat din charivari), ca simbol al cetății Înfrânte. Jocurile de pe Schutzenwerkstatt (iar În al doilea caz punerea În scenă a bătăliei reale de către cavalerii locului) conferă sărbătorii o dimensiune agonistică În timp ce ospățul, dansurile, bătaia pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Textul de față reproduce sintetic descrierea din P. Shaw, 1981, pp. 200-205.) De-a lungul mai multor secole, prin diferite combinații ale unor operatori ceremoniali (procesiunea, măștile, Încoronarea, confruntarea, pedeapsa simbolică), care au circulat Între polul solemnității și cel al derizoriului, ele au configurat mai multe constructe rituale cu semnificații structural constante și conjunctural extrem de variate. Măștile au putut figura, la polul consacrator, divinitățile din lumea de dincolo sau figuri eroice ale unor personaje din mitologie sau din istoria transfigurată mitologic
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a definiției lui Kant în ,,aforismele" debitate de Mitică, în ,,culmile" impregnate de umor spiritual, ca să nu mai vorbim de ,,farsa" Conu Leonida față cu reacțiunea, bazată pe acest procedeu al eliberării după o încărcare a tensiunii psihice, prin lămurirea derizorie care declanșează brusca decomprimare. Henri Bergson ar fi recunoscut în piesa O scrisoare pierdută, în automatismul unor personaje (Trahanache, Farfuridi, Brânzovenescu, Pristanda), în jocul de marionetă al lui Dandanache, în numeroasele interferențe și repetiții, în caracterele rizibile, destule elemente prin
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de egoism și de supremația excesivă a sexului"58. Sunt vizate în mod expres și obsedant în primul rând acele organizații internaționale sterile, ineficiente, parazitare, ale căror denumiri bombastice (UNESCO, ONU, Free Europe) sunt simple paravane pentru interese meschine și derizorii. La una dintre numeroasele dezbateri ale celor numiți în jargonul politically correct "displaced people", se afirmă răspicat : "Nu "Free Europe" le dă de mâncare exilaților, ci exilații sunt cei care le asigură traiul de invidiat numeroșilor funcționari de la "Free Europe
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a lucrării caracteristica "socratică" a atitudinii civice caragialiene. Reperând și definind original meteahna noastră națională moftul nenea Iancu a intuit eficacitatea homeopatică a vindecării prin doze ale aceluiași virus. Și atunci parodiază, adică desacralizează, bagatelizează, reduce ludic pseudovalorile la dimensiunile derizoriului, demascându-le. Însă ceea ce sancționează parodic este întotdeauna excesul, exagerarea, deplasările necontrolate pe verticala bunului simț și a bunului gust, discrepanțele dintre aparențe și esențe. Dacă parodiile în versuri presupun o arie referențială restrânsă la cea a literaturii, la nivel
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
conjugate cu strategia mimării elogioase, de reproducere cu seriozitate bufonă a procedeelor formulei lirice macedonskiene, pentru ca în final să producă o fisură în coerența acesteia, prin introducerea unui indice demistificator ce favorizează plonjarea controlată din zona gravității în cea a derizoriului: Icoană străvezie, în cadrul sumbru-al vieții, Cu părul ei sur-galben, cu ochi închis-albaștri, Sclipi deodată clară, vis roz al tinereții, Cum în obscure-azururi apar, pribegi, blonzi astri. O văz fugând prin codrul cel verde-ntre jugastri Era Erato albă iluminând
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a putut fi identificat și, deci, colectivizat, el este, de fapt, o reconstituire în miniatură a înseși ideii de colectivizare și de gospodărie comunală. Eșecul lamentabil al coloniei paradisiace este extrapolată astfel, ironic, asupra utopiei comuniste. Declinul falansterului cauzat de derizoriul fapt că Marius, enigmaticul personaj idealizat, nu acționase ca un fondator de societate utopică, ci ca un veritabil proprietar capitalist, stabilește un raport intertextual cu finalul Cronicii fantastice, cel puțin pentru că stârnește asupra cititorului același efect resimțit la plonjarea controlată
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cu orice preț. În grotesc, deformarea caricaturală extremă împinge comicul spre zonele oripilantului, receptorul fiind simultan îngrozit și forțat să râdă la descoperirea insuportabilului antagonism care confruntă rizibilul și monstruosul. Dincolo de râs, grotescul provoacă o stare apăsătoare, de neliniște în fața derizoriului spectacol al hazardului din alternanța frumos-urât, nobil-vulgar, plăcut-dizgrațios etc., expresii concrete ale tragicului dualism viață-moarte. Asemenea absurdului, grotescul va fi explorat cu precădere de avangarda literară postbelică în sens pozitiv, ca modalitate paradoxală dar adecvată de eliberare, de expulsie magică
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Tabletele din Țara de Kuty (1933), raportându-se ineditul limbajului și al imaginarului său la scriitori francezi ca Baudelaire sau V. Hugo, nu ar trebui trecute cu vederea prefigurările caragialiene și urmuziene ale acestei estetici. Dacă la Caragiale banalul și derizoriul pot fi resorturi de reprezentare artistică alături de "enorm și monstruos", aceștia din urmă vor acapara decisiv viziunea urmuziană asupra unei infralumi hidoase anchilozate în stereotipii bizare și vor covârși mai apoi limbajul poetic, jurnalistic și romanesc arghezian. În Cimitirul Buna-Vestire
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
transcendentul, cu tragicul și cu poezia a fost pusă în lumină îndeosebi de romantismul german. K. W. F. Solger (Vier Gespräche über das Schöne und die Kunst, 1815) și Fr. Schlegel (Athenäum, 1798), justifică umorul ca Weltangschauung prin contemplarea infinitului derizoriu al lumii. Prin umor, josnicul poate face impresia de sublim și ideile sublime se dizolvă în neînsemnat, iar egalizarea lor creează un sentiment tragic: " Toate se află în umor ca într-un fluviu și merg în contradictoriu, așa cum în mod
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și ideile sublime se dizolvă în neînsemnat, iar egalizarea lor creează un sentiment tragic: " Toate se află în umor ca într-un fluviu și merg în contradictoriu, așa cum în mod obișnuit se învălmășesc toate în lumea fenomenelor obișnuite. Nimicul e derizoriu și comic, în privința aceasta; nimicul cu un amestec de gravitate sau însuflețire va duce către melancolie; nimicul sublim și tragic, nimicul prin alcătuirea lui vremelnică și ordinară, insignifiantă și derizorie. Astfel toate devin egale în valoare și nonvaloare"199. Apropierea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
obișnuit se învălmășesc toate în lumea fenomenelor obișnuite. Nimicul e derizoriu și comic, în privința aceasta; nimicul cu un amestec de gravitate sau însuflețire va duce către melancolie; nimicul sublim și tragic, nimicul prin alcătuirea lui vremelnică și ordinară, insignifiantă și derizorie. Astfel toate devin egale în valoare și nonvaloare"199. Apropierea de tragic nu deformează râsul în grimasă, ca în cazul grotescului, ci îl edulcorează, îi atenuează izbucnirile de veselie zgomotoasă în formele reținute ale surâsului, ale zâmbetului înțelegător, tolerant. Perspectivele
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nuvelistica fantastică și în cea plasată sub semnul gravității. Fatala ironie a "viceversei" din finalul tragicomicei Două loturi, de pildă, este punctul culminant cu deznodământ dramatic precedat gradual de o suită de grotești prăbușiri de la speranță la deznădejde, din efortul derizoriu al personajului neputincios în lupta cu un Destin capricios. Contratimpul, alternanțele și contrastele augmentează treptat impresia de predestinare dezarmantă, ceea ce umbrește întotdeauna comicul situațiilor și face ca râsul să gliseze în surâs amar. Ilustrativă este scena răzbunării chivuțelor, în care
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
un mediu meschin sau sunt pur și simplu asumate autoamăgiri, palide recompense la nivel lingvistic pentru un destin ratat. Umorul, așadar, și nu comicul ironic sau satiric reiese din contrastul amar dintre aparența de sofisticat lux gastronomic și umila și derizoria realitate culinară: Doamna Renaud, fără să se scoale de pe scaun, întinse mâna pe pat și luă de acolo un taler acoperit. Controlai pe menu: "Supréme de merlans batelière"... După ce mi-am căpătat porția, am gustat o bucățică, concentrându-mă... Parcă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Drăgășani", și-n loc de "bilet de bancă", "poza lui Traian"".34 Farmecul personajului ține exclusiv de această vocație locutorie, de a da lucrurilor o interpretare mucalită și bășcălioasă, de a distorsiona ludic realitatea prin cuvinte. Reducând totul la dimensiunea derizoriului, Mitică e moftangiul vesel tipic. Politicianul burghez cunoaște prin Cațavencu, Tipătescu, Trahanache, Dandanache, Farfuridi, Coriolan Drăgănescu, Leonida Condeescu, Costăchel Gudurău, etc. obiectivări literare inegalabile. Meritul lui Caragiale este de a fi reușit să redea prin intermediul personajelor, invazia politicului asupra cotidianului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
valoarea: Oi ajunge eu odată ceva în Țara Românească, o să aibă ei atunci de-a face cu mine!"46. În același timp, însă, existența în planul diurn cotidian apare drept o permanentă contrazicere a acestor visuri, spulberându-i implacabil și derizoriu iluzie după iluzie. Numeroase pasaje redau cu maximă obiectivitate, dar printr-o dispunere expresivă a secvențelor narative, atmosfera stilistică marcată de o foarte subtilă ironie la adresa suficienței acestui personaj: O fată care mă iubea pe mine, îmi spunea că-i
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
îl salvează, pentru că are un alt conținut decât sexualitatea simplă sau erotomania"52. În același fel, frivolitatea și libertinismul pretinsului doctorand în drept Mihnea Băiatu din Zilele și nopțile unui student întârziat (1934), sunt estompate treptat de efortul din ce în ce mai puțin derizoriu de a se arăta demn de iubirea Arinei, întrupare a idealului său feminin. Și în cazul lui se observă o defantoșizare similară celei descoperite la Mitică Popescu din piesa lui Camil Petrescu. Întocmai personajelor caragialești din zodia imposturii, Mihnea Băiatu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
preluat aproape ad litteram în romanul Cimitirul Buna Vestire. În primul act al proiectului dramatic, o prietenă a acestei "văduve negre", d-ra Gaby, încearcă să-l seducă pe Dodi, intelectual cu alte planuri decât căsătoria sau îngroparea într-o slujbă derizorie, nu prin calități de gospodină, ci prin cunoștințele de literatură în baza cărora emite cu nonșalanță judecăți de valoare năucitoare: D-ra Gaby: Văd că vă place literatura. E și pasiunea mea. Mă prăpădesc după Franț... Didi: Dl. Franț e scriitor
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]