2,278 matches
-
vine o boare ca de dinaintea oricărui atentat. Și asta e sigur! În trupul său, de-a lungul venei Întunecate a rugăciunii, o morișcă de lemn macină versetele Înroșite cu sîngele macilor Întorși, pentru o clipă, dintr-o penitență a celor desculți, care vor fi odată bătuți În cuie pe lemnul căznit al unei flori de nu-mă-uita. Dar nu În zadar Își ridică el pleoapa, dar nu În zadar Își smulge el vîna fecioriei și o arată mulțimii neliniștite..., oprind cu numai
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
la grumaz, taman În ziua cea mare a carnavalului, taman atunci... Lumina scurmă ca o cățea În mormîntul tatei... Îmi vine În minte: ana, ana cea cu carne tare ca de iepure, ana care m- a lăsat o dată să intru desculț În pătuțul ei, și să mă joc cu sînișorii ei, ana pentru care- am plătit ce era de plătit, cu bănuții luați chiar de pe pieptul ei, cum altfel!... ana care mi-a deschis ușa dintre pulpele ei, și am intrat
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
câinele cel bătrân, trăitor de pe vremea lui socru-său, și ieși cu el pe poartă. Fără să pornească vreun iureș, printre potlogarii cu picioarele pline de rapăn nici socialismul, cea mai înaintată societate a omenirii, nu face vreo brânză cu desculții! medită goldăneșteanul sări șanțul, călcă nepăsător prin lanul de lucernă al colectivei și ieși, cu Stalin de lanț, pe cuprinsul Baisei. "Am ajuns la Loturi", se corectă el, oficial: "împreună cu bătrânul Stalin". Se opri, admirativ, lângă patrulaterul sclipitor de sfere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
făcut apariția, înroșind dunga orizontului. Ziua creștea lent și nimic în lume nu putea opri soarele să răsară la ora prevăzută. Dacă toate cobrele s-ar ridica întărîtate, n-ar putea intimida dimineața, oprind-o să vină, cu picioarele ei desculțe și albe, exact în clipa când trebuie să vină. Iată, mi-am zis, o lecție care ni se dă în fiecare dimineață și pe care ne ferim s-o înțelegem. M-am gândit să apelez la filosofie și la poezie
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
inspecție. Dincolo de Bistrița, o culme de brazi tineri, dispersați în bătaia vântului, imitau indiferența stâlpilor de telegraf. Venea iarna. La închisoare, ermeticul strângea precum un cerc în jurul inimi. Sub scheletul bisericii, starea de oglindă spartă desfunda porii sufletului. Libertatea tropăia desculț deasupra ruinelor. Prin zgârietura ferestrei, moartea se strecura subțire ca un fir de ață, ca o omidă; printre fisurile zidului, moartea se îngroșa ca o funie. Lumina, despletită în mii de șerpi fosforescenți, invada biserica. Acoperișul era perforat ca după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
El făcea parte din a treizeci și cincea generație; sub tălpile suprapuse, câteva mii de tălpi; Dumnezeu, dacă ar fi fost proiectant, pentru fiecare pas ar fi schițat câte o treaptă: Dumnezeul meu leneș, fă o scară până în cer! Sunt desculț. Spălătorul: chiuvete crăpate, oglinzi zgâriate, cădițe înfundate, calorifere debranșate, geamuri sparte, uși rupte, întuneric, frig. Spălătorul nu este un spațiu locuibil, tovarășe pedagog. Economie vreau, sparge becurile! În spălător dai cu apă pe ochi și gata! Aici nu-i clocitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
carnea luminii pune pauză mereu între două bătăi de inimă. La 20 de ani dependența de fereastră deschisă creștea aripi. 37. La 4 dimineața, oglinda era ca o apă limpede, ca o chemare la înec. Se trezea mereu la 4. Desculț, pe neatinse, pe nevăzute, pe nesimțite, trecea pe lână plantonul ce depănușa vise, pe lângă rastelul cu 21 de morți aliniate după o ordine de bătaie aleatorie, pe lângă stativul cu 21 de perechi de bocanci (aveau tocurile tocite, cuiele perforau inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
personali. Bunica a reușit să și-l apropie, tata, mama, frații, sergentul, doctorul Chelemen, nenea Matei îl purtau ca pe o fotografie uzată printre altele. Drumul spre cimitir Dumnezeu, cu cizme de gumă pășește în urma căruței; drumul spre biserică Dumnezeu, desculț, face cărare în iarbă. M-am săturat! Toată viața proprietarii lui Dumnezeu l-au asmuțit asupra mea ca pe un câine turbat. Doamne, dacă tu ești tatăl meu, atunci fii tatăl meu împotriva tatălui lor; tata nu a știut cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de pe un munte? Genia, simțurile sunt avangărzi ale ispitirii. Fiecare răspuns concretizează intenția de a culege nimicul, cenușa nu lasă nici măcar o dâră de cretă în oglindă. Privesc! Privesc cu ochii din buricele degetelor, cu podul palmei, cu dosul pleoapelor; desculț, cu talpa piciorului privesc firul de iarbă până în rădăcina mormântului; umerii contemplă îmbrățișarea ca pe o răstignire paralelă; sufletul, precum un aparat de radiografiat vise, scanează iluziile. Privesc prin mii de oglinzi deodată. Degeaba! Nimicul se răsfrânge în ele, nimicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a secetă esofagul în postul mare.) Acareturile se topeau unul câte unul. ("Bogățiile ard cu flacără albastră în noaptea de Înviere", spunea mămuța Lențuca). Livada își cocea merele la lumina lunii. În mijlocul bisericii, două umbre aprinse se țineau de mână. Desculț, dansul pe jeratic este invocarea supremă: "Doamne, coboară din cer și vezi, și cercetează viața aceasta pe care a plantat-o dreapta ta și o desăvârșește pe ea!" Pielea, precum o coajă de apă ce se evapora a ploaie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
un cuib de pasăre, într-un ou de pasăre, într-un zbor neînceput. Dansează! Suntem în Cana Galileei, s-a terminat vinul, Iisus va face prima minune; sângele său va domoli toate însetările, toate bețiile lumii. Privește cum țopăie Domnul desculț pe jeratic, semn că și-a băut mințile, că și-a cauterizat simțurile, că și-a împietrit inima! Nu fi tristă, astfel de nuntași se întâmplă să vină neinvitați la petrecere, veselia le resuscitează invidia de oameni singuri. Casă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
te porți pe unde-i ajunge... (pleacă. Pe fond amestecat de cântări și sunet de clopot, scade lumina. Continuă fondul până la revenirea lui Sisoe) CORTINA (La față de cortină coboară din cer, într-un coș de nuiele, Sisoe. Se ridică, e desculț, pare a fi cam amorțit, iese din coș, privește spre cer.) SISOE: Gata, am ajuns! (Se uită în sus, strigă) De-acu' ridicați hârzobul și puneți-l la păstrare. Să ne vedem cu bine! (Coșul este ridicat, dispare spre pod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
care stătea lipită de intimitatea soției mele. Am dat colțul casei și am intrat în salonul cu marele colțar cu tapițeria din cânepă albastră. Nisipul scârțâia sub tălpi, mi-am scos pantofii, nu vroiam să mă audă Elsa. Am umblat desculț pe pardoseala de piatră întotdeauna rece. În timp ce coboram treapta care ducea în bucătărie, am desfăcut degetele și am destins tălpile să se lipească mai bine de răceala pardoselii. Robinetul rău închis picura pe o farfurie murdară. Pe masă se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cu mâna. Mama ta mă privește. Este îmbrăcată cu un tricou verde striat de venaturi transparente, în urechi are două mici smaralde. Cu părul adunat și o singură șuviță care îi cade pe față este splendidă. Mă gândesc la fata desculță din vitrină și la Italia care spune: anul acesta este la modă verdele. — Nu vrei prăjitură? M-am ridicat de la masă: — Scuzați-mă, trebuie să dau un telefon. Mă duc în cameră și formez numărul, telefonul sună în gol. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
aveam prieteni la Mogadiscio, unul era cardiolog, lucra într-un spital de neurologie, avea o căsuță pe malul mării, seara fuma marijuana în compania unei femei cu picioare subțiri ca brațele. Da, o viață nouă. Un spital sărac, copii negri, desculți, cu ochii lucioși ca niște gândaci. Să merg unde era nevoie de mine, să operez în corturi, să îngrijesc săracii. — Ai vrea să pleci? — Da. — Și unde ți-ar plăcea să mergi? Unde vrei tu. Mama ta pleacă pe două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cabină. Dar nu m-am mai oprit, am mers drept înainte. Acasă Elsa, așezată pe divan, vorbește cu Raffaella, le aud vocile în timp ce îmi așez geanta. Raffaela se ridică, mă înăbușă cu carnea ei, o cuprind cu brațe reticente, este desculță. Îi văd cu coada ochiului pantofii pe covor. — Sunt atât de fericită, în sfârșit pot s-o fac pe mătușa! Tremură de elanul îmbrățișării pline de pasiune. Îi privesc pantofii, deformați de folosință. — Noapte bună. Te duci la culcare? Mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în buzunar. Puteam s-o pun la loc mai târziu. Ah, bună ziua, am îngăimat cu răsuflarea tăiată. Cine sunteți dumneavoastră? — Sunt majordomul familiei Swyre. Ce căutați aici? mă măsură suspicios de sus până jos, uitându-se dezaprobator la picioarele mele desculțe și îngălate. A, am rămas cu mașina în pană în câmp și căutam un telefon, i-am răspuns agitată, ridicând receptorul de pe podea. Părinții mei locuiesc la The Old Rectory. —Trebuie să-l anunț pe lordul Swyre. Așteptați aici, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
cuvinte spuse de majordom: „...spune că a rămas în pană... arată ca o țigancă... haine îngrozitor de murdare, probabil e una dintre femeile alea molestate, de la adăpost... nici măcar pantofi în picioare...“ M-am uitat la hainele mele murdare și la picioarele desculțe, pline de praf. Chiar că arătam jalnic. Vreau să spun, fusesem strălucitoare odată. Liz Hurley n-ar fi ajuns niciodată în halul ăsta într-una din călătoriile ei la țară. —... a intrat prin efracție... am chemat poliția. Îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
venit câteva ierni peste el, câteva primăveri peste mine și într-o noapte de-nceput de vară, când cireșele erau aproape coapte, a fost trăsnit, în plină furtună. Mi-aduc și acum aminte dimineața aceea rece și sticloasă când umblam desculț și tremurând în jurul lui, neștiind ce să fac și cum să-l mângâi, și pe bunicu’ cu securea în mâna . „Îl tăiem de tot”, și securea șuieră scurt în vânt. Nu mai era nimic de făcut. Am plâns în hohote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
lovi din nou la ținte mai „ușoare”. În Mall-uri. Hait, asta da lovitură dată valorii supreme a lui average american: siguranța shopping-ului. Mă întreb cum o să fie lumea în care magazinele vor arăta ca aeroporturile: cu oameni umblând desculți de colo-colo. La aceeași emisiune de știri la CNN, unul simpatic glumea: Bush s-a hotărât să trimită americani pe Lună. Probabil a inclus-o pe Axa răului. Extern, pentru televiziunile americane există: o țară numită Irak, în care ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de la PR au fost anihilate de ziariști, care au deschis poarta și mi-au făcut loc să ies. Iar acum sunt pe stradă și fug fără să mai privesc în urma mea. Ajung la pub cu dresul făcut zdrențe de la mersul desculță, cu părul ieșit din cocul care abia se mai ține, machiajul prelins pe obraz de la sudoare și o durere puternică în piept. Dar nu-mi pasă. Trebuie neapărat să-l găsesc pe Nathaniel. Trebuie să-i spun că e lucrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ce Întreabă, de fapt, sfinxul. Lașitatea și frigul Încep de la răspuns. Restul nu e decît consecința logică. Bossuet pretindea că omul a devenit păcătos căutîndu-se pe sine și a devenit nefericit găsindu-se. Prefer să-Î cred pe Socrate. Dealtfel, filosoful desculț din Atena era el Însuși un sfinx uman care se plimba prin agora și punea Întrebări. Procesul și condamnarea lui la moarte sînt o dovadă de lașitate din partea Atenei care, nemaiîndurînd aceste Întrebări și neavînd Îndrăzneala să răspundă pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
în halul ăsta în fața unei femei? Lionel se duce în fața oglinzii din hol. Într adevăr, arată deplorabil. E neras, are cearcăne sub ochi. Maioul e mai mult murdar decât gri murdar, iar boxerii - să nu mai vorbim. Mai e și desculț pe deasupra. E jalnic. Băut fiind, are chef de glumă: — Tu ești femeie? Am crezut că ești o prietenă. — N-ai avut niciodată ochi pentru mine. — Sunt miop. Când am venit în Franța, aveam dioptrii minus 3. Mi-am neglijat vederea
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
parc - ai fi o doamnă din trecut și nu o biată țărăncuță care Nici să citească slova n‐a știu PENTRU MAMA Tare necăjită ai fost, mamă, Iarna, vara, orice timp trecând Cât era de frig sau de căldură Tot desculță te‐am văzut umblând‐ N‐ ai purtat o haină mai ca lumea, O scurteică veche doar aveai, Dar și pe aceeaʹtotdeauna 81 Doar la sărbători o îmbrăcai. Ochii tăi ardeau ca două stele. Le mai văd luminile și azi. Boabe
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
sudoare. De zestre a primit o sapă, o furcă, o coasă și se lupta cu viața și soarta‐i nemiloasă Tot răscolind pământul să‐i afle taina lui, Storcând mereu din struguri licoarea vinului. A lustruit pământul umblând pe el desculți, Făcându‐ l drept și darnic prin anii ei cărunți. Așa e școala vieții; e‐o luptă, un război Care adună anii și fapte de eroi. și țintirimul nostru cu bocete și gropi, Cu cântece de slavă, de dascăli și de
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]