2,337 matches
-
sînt toleranți în felul lor, mai puțin agresivi poate decît vecinii lor de pe continent, destul de plini de ei înșiși, așa încît înțeleg cu ușurință că ceilalți trebuie lăsați în voia lor. Ei îi iubesc chiar și pe francezi care îi detestă atît, îi găsesc înduioșători și recunosc într-o manieră absolut sportivă că Jeanne d'Arc este cea mai curajoasă femeie a tuturor timpurilor, în viziunea lor un fel de sufragetă medievală lovită de obscurantismul episcopului francez Cauchon. Cel mult această
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
înceta încetul cu încetul de a mai fi respinsă de către susținătorii națiunii cetățenești, "naționalismul militar" fiind și-așa destul de ridicol, împodobit cu haina tricoloră a patriotismului de paradă de la 14 iulie, cu albume ilustrate din care copiii învață să-i deteste pe prusaci. Dacă Barrès și Maurras atrag mai mult atenția prin ținuta lor intelectuală, nimic nu demonstrează totuși c-ar fi avut o influență mai mare la scara întregii țării. Déroulède reflectă spiritul unei epoci la modelarea căreia și-a
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
canaaneene. și totuși profeții se reclamă de la cel mai pur iahvism. Dintr-un anumit punct de vedere, ei aveau dreptate; dar iahvismul pe care îl proclamă asimilase deja elementele cele mai creatoare ale religiei și culturii canaaneene, atât de violent detestată de către profeți. 38 Cf. J. Lindblom, op. Cit., pp. 29 sq., 85 sq. Și G. Fohrer, op. Cit., pp. 225 sq., care citează alte exemple din Babilon și Asiria. Capitolul VIII RELIGIA INDO-EUROPENILOR. ZEII VEDICI 61. Protoistoria indo-europenilor Irupția indo-europenilor în istorie
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
toate înclină de partea bărbatului, cu excepția căsătoriei" (Eschil, Eumenidele, 736). Imnul homeric către Afrodita (1,9) recunoaște că zeița dragostei nu are putere asupra Atenei. Homer și Hesiod 30 H. Jeanmaire, Dionysos, pp. 212 sq. " E adevărat că Ares e detestat de toți zeii care-i spun "nebun" pentru că nu cunoaște "ce este drept" (Iliada, V, 761). Zeus însuși recunoaște că "nici un oiympian nu este atât de urât", căci Ares "nu se gândește decât la ră/boaie și încăierări" (V, 890
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
într-o manieră violentă, e, desigur, o violentare a limbajului care capătă brusc o existență independentă și se revoltă: Iau la bătaie cuvintele contestatare:/ JAP-JAP! JAP-JAP!/ Nu ascultă decât de domnul Eminescu// Nu am încredere în furia lor năprasnică./ Mă detestă:/ le-am scos de sub jugul regimului metaforei,/ nu le-am învățat filosofie arabă// Le iau la bătaie.../ Se ascund în praful de pe rafturile bibliotecii/ (...) La mari intervale/ organizează mitinguri./ Cum le prind, le snopesc în bătaie// Ele știu că astfel
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
inerții și imposturi, în cele la “Occident” - nevoia de a da conținuturi veritabile formelor de viață contemporană. „Viața patriarhală - scria chiar un publicist băcăuan - se alungă cu năzuinți occidentale”. Neîndoielnic, Bacovia era în curent cu înfruntările dintre cele două atitudini. Detestînd “humorul”, adică sfidările parveniților, superficialitatea și inadecvările, Bacovia se plasa de partea prooccidentalilor. Nu numai literar, ci și etic, Bacovia a aparținut seriei mici a celor cărora nu li se pot imputa intenții de parvenire și compromisuri. Opinia mi-e
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
au servit la mobilizarea membrilor, au condus, în egală măsură, la deconectarea partidului de marea majoritate a societății cehe, transformându-l, potrivit cuvintelor unui fost lider Republican, într-un "microcosmos" (Lidové noviny, 18 iunie 1998) și într-o "sectă care detesta tot și pe toată lumea din jurul ei" (Tácha, 1998). Fără îndoială, impactul efectiv al activităților acestui partid a fost acela de a obliga celelalte partide să strângă rândurile confirmând statutul de formațiune tabu, nonliberală, cu vederi rasiste. 4.3.2 Efecte
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
asalt instituțiile reprezentative tradiționale în calitate de lideri din afara sistemului. Totuși, dacă ajung să dețină puterea politică, ei pot foarte bine să reconstruiască instituții politice noi și mult mai puternice pentru regim, alături de căi de participare populară pentru cei de jos, chiar dacă detestă să creeze instituții intermediare care ar putea să le restrângă libertatea de a manevra în voie regimul. Și, în vreme ce aceste noi regimuri se pot consolida, relația lor cu democrația este foarte posibil să fie una contradictorie, în care beneficiile incluziunii
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Jurnal ad-hoc. Vreau însă să spun, din capul locului, că această carte nu e chiar un jurnal. Sunt mult prea leneș (pardon, prea comod!) ca să țin jurnal. Deși avid de informații și atent la tot ce se întâmplă în jurul meu, detest bârfa și nu am nicio problemă de ego astfel încât să simt nevoia de a lăsa posterității platitudini sau informații despre mine, cu toate că, recunosc că apreciez de multe ori, ca istoric, rostul jurnalului în decriptarea unor arome ale trecutului, inaccesibile prezentului
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
și, pentru aceștia, capitalismul este extrem de inconfortabil și dureros. Firește că și cei mai de jos cetățeni se bucură, fără sfială, de efectele capitalismului: entertainment, mass-media liberă (orori și concupiscentă obscenitate), supermarket-uri, bunuri accesibile, ajutoare sociale etc., dar cei mai mulți detestă sincer apăsarea trepidantă a stresului pe care libera concurență îl generează. Stres amplificat, ce-i drept, de mecanismul acumulării nesățioase de profit pe care întreprinzătorii îl montează și îl biciuiesc, necontenit, spre uzura constantă, fizică și psihică, a angajaților. De
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
a proiectat o asemenea viziune. Și primăvara („Oaspeții primăverii”, „Cocoarele”) și vara („Concertul În luncă”, „Secerisul”, „Cositul”) și toamna („Toamna țesătoare”) Își găsesc imaginile specifice, dar iarna este un anotimp „fascinant” (poate indus de o anumită stare maladivă?). Coșbuc nu detestă iarna, dar pe V. Alecsandri Îl Înfioară. De aceea iarna pleacă În călătorie, În lumea soarelui. Pastelul „Iarna”, apărut În „Convorbiri literare” la 1 aprilie 1868, repetă În mare măsură tabloul hibernal stând sub semnul aceleiași Încremeniri, respingând parcă viața
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
să vină la o petrecere cu haine murdare și mirosind urât. Și totuși, faptul că respirația lor are un iz de scrumieră nespălată nu pare să le împiedice defel să fumeze. Știu că le deranjează foarte tare - multe femei își detestă mirosul părului și al hainelor - și totuși nu le împiedică. Așa de mare e frica pe care acest drog cumplit i-o inoculează fumătorului. Țigările nu te ajută când ești în societate - dimpotrivă. Nu e nici o bucurie să te străduiești
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
se lase, ci pentru că fie nu cred că sunt dependenți, fie sunt în stadiul primar al bolii și suferă de iluzia că se vor lăsa automat înainte de stadiul al doilea. Vreau să avertizez în mod special pe părinții copiilor care detestă fumatul, să nu aibă un fals sentiment de securitate. Toți copiii detestă mirosul și gustul țigării până când devin dependenți. Și tu le-ai detestat cândva. De asemenea, nu te lăsa amăgit de campaniile guvernamentale de înfricoșare. Capcana e aceeași ca
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
în stadiul primar al bolii și suferă de iluzia că se vor lăsa automat înainte de stadiul al doilea. Vreau să avertizez în mod special pe părinții copiilor care detestă fumatul, să nu aibă un fals sentiment de securitate. Toți copiii detestă mirosul și gustul țigării până când devin dependenți. Și tu le-ai detestat cândva. De asemenea, nu te lăsa amăgit de campaniile guvernamentale de înfricoșare. Capcana e aceeași ca întotdeauna. Copiii știu că țigările ucid, dar mai știu și că o
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
lăsa automat înainte de stadiul al doilea. Vreau să avertizez în mod special pe părinții copiilor care detestă fumatul, să nu aibă un fals sentiment de securitate. Toți copiii detestă mirosul și gustul țigării până când devin dependenți. Și tu le-ai detestat cândva. De asemenea, nu te lăsa amăgit de campaniile guvernamentale de înfricoșare. Capcana e aceeași ca întotdeauna. Copiii știu că țigările ucid, dar mai știu și că o singură țigară nu ucide. Pot suferi, la un moment dat, influența unei
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
Ajunsesem în stadiul în care renunțasem până și să mă las. Nu atât pentru că îmi plăcea să fumez. Majorității fumătorilor li se întâmplă adesea să nutrească iluzia că le place țigara, dar eu n-am avut niciodată această iluzie. Am detestat întotdeauna gustul și mirosul țigării, dar credeam că fumatul mă ajută să mă relaxez. îmi dădea curaj și încredere în mine însumi, iar când încercam să mă las eram nefericit; nu puteam să-mi imaginez că viața merită trăită fără
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
observă Kenneth Burke, argumentul "medical", potrivit căruia "evreul reprezintă țapul ispășitor"367, funcționează dintr-o altă perspectivă: Hitler este conștient, argumentează criticul, de "dualitatea" care scindează mentalitatea clasei mijlocii germane: "membrii săi manifestă, simultan, un cult pentru bani, în timp ce își detestă propriul cult"368. Atunci când capitalismul "merge bine", observă Burke, conflictul respectiv nu atrage atenția; în schimb, în caz contrar, el devine evident. Aici apare necesitatea "medicamentului" lui Hitler: proiectând asupra "țapului ispășitor"369, i. e., asupra evreului, toate trăsăturile capitalismului "malefic
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
ne îndeamnă să observăm un alt factor psihologic exploatat eficient de către conducătorul fascist: Hitler a observat, în mod corect, că oamenii ar face aproape orice pentru unitate și pentru sentimentul de apartenență față de o comunitate. Mai mult, explică Burke, oamenii detestă, în asemenea măsură, dezbinarea, încât sunt capabili să se întoarcă împotriva celui care nu a făcut mai mult decât să o numească: "Resentimentul lor natural față de dezbinare se întoarce împotriva diagnosticianului care o declară un fapt. Acest diagnostician devine cauza
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
principala opțiune ce susține actul creator. Există, așadar, visători „incurabili”, oameni care cred în posibil, în renaștere și în predestinare. Sunt creaturi care nu merg, ci zboară; nu vorbesc, ci cântă; nu trăiesc, ci visează. Cred în realitatea visului și detestă inconsistența concretului. Ei sunt asemănători nouă, sunt chiar frații noștri, ca să-l parafrazăm pe Baudelaire, dintr-o perspectivă întoarsă a versului „Ipocrit cititor, mie asemeni și frate al meu...”. Așa că îi acceptăm, îi citim și chiar îi iubim pentru efortul
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Baudelaire, dintr-o perspectivă întoarsă a versului „Ipocrit cititor, mie asemeni și frate al meu...”. Așa că îi acceptăm, îi citim și chiar îi iubim pentru efortul (făcut public) de a se extrage din bolgiile prezentului, pe care și noi îl detestăm... trăindu-l din plin. Poeții „cântă” liber precum pasărea și urcă în nori, pe un fir „scăpat” din mantia idealității pure. Fericite ființe! Aceste „rara avis” traversând secolele supraviețuiesc în memoria culturală. Le descifrăm „mesajul” ori 165 trecem grăbiți pe lângă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
fel, un lied precum Pe lângă plopii fără soț ar fi o creație „jenantă” (N. Manolescu) doar pentru că a fost prea mult fredonat prin cârciumi? Ori pentru că a beneficiat de o analiză literară cu accente admirative din partea lui Ibrăileanu, un critic detestat de lovinescieni? Dacă-i vorba de asemenea „motivații”, mi-amintesc că și Mai am un singur dor a fost intonată de atâtea ori la înmormântările din Iași (în secolul trecut), iar Luceafărul s-a „uzat” de prea multă „întrebuințare” școlară
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
în continuare de experiența dureroasă a izgonirii din școală (la vârsta de 15 ani!) pe motiv de „origine socială”. Remarcă mizeria zilnică în care trăia o bună parte a populației Iașilor, imposibil de acoperit cu propaganda oficială, pe care o detestă în cuvinte dure și... imprudente. Declară că se află în căutare de noi prieteni, de absolută încredere, alături de care să se simtă mai puternic în fața tuturor provocărilor unui regim politic opresiv. Presupun că unul dintre ei îi furnizase copia unei
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
principala opțiune ce susține actul creator. Există, așadar, visători „incurabili”, oameni care cred în posibil, în renaștere și în predestinare. Sunt creaturi care nu merg, ci zboară; nu vorbesc, ci cântă; nu trăiesc, ci visează. Cred în realitatea visului și detestă inconsistența concretului. Ei sunt asemănători nouă, sunt chiar frații noștri, ca să-l parafrazăm pe Baudelaire, dintr-o perspectivă întoarsă a versului „Ipocrit cititor, mie asemeni și frate al meu...”. Așa că îi acceptăm, îi citim și chiar îi iubim pentru efortul
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Baudelaire, dintr-o perspectivă întoarsă a versului „Ipocrit cititor, mie asemeni și frate al meu...”. Așa că îi acceptăm, îi citim și chiar îi iubim pentru efortul (făcut public) de a se extrage din bolgiile prezentului, pe care și noi îl detestăm... trăindu-l din plin. Poeții „cântă” liber precum pasărea și urcă în nori, pe un fir „scăpat” din mantia idealității pure. Fericite ființe! Aceste „rara avis” traversând secolele supraviețuiesc în memoria culturală. Le descifrăm „mesajul” ori 165 trecem grăbiți pe lângă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
fel, un lied precum Pe lângă plopii fără soț ar fi o creație „jenantă” (N. Manolescu) doar pentru că a fost prea mult fredonat prin cârciumi? Ori pentru că a beneficiat de o analiză literară cu accente admirative din partea lui Ibrăileanu, un critic detestat de lovinescieni? Dacă-i vorba de asemenea „motivații”, mi-amintesc că și Mai am un singur dor a fost intonată de atâtea ori la înmormântările din Iași (în secolul trecut), iar Luceafărul s-a „uzat” de prea multă „întrebuințare” școlară
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]