2,124 matches
-
trage diseară - aici nu-ncape îndoială. Răsucindu-se pe scaunul meu, în timp ce bombăneam ceva doar pentru mine, am descoperit că semăn cu Martin. Buzele întredeschise, răsfrânte, ochii grei, ficși. Dacă mă uit atent la fața lui, pot să descopăr zonele devastate de timp și oboseală, petele lunare și acea configurație a oaselor pe care o capeți dacă ajungi să hălăduiești prin veacul douăzeci. Sigur că poți da și peste oameni care nu sunt în nici un fel marcați de toată povestea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
scenariul lui Doris Arthur era inutilizabil. Dacă cineva ți-ar fi urmărit eforturile de a-i păcăli pe actori să accepte situația, ar fi avut parte de un spectacol adevărat. Dar tu ai rezistat. N-ai fost chiar așa de devastat cum și-a închipuit el că erai. Ai avut resurse pe care n-a reușit să ți le submineze. — Continuă‚ am spus eu. Dintr-o dată am văzut lumină și am început să respir aer adevărat. Dacă aș fi putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
parcurseră în timp ce umbrele se alungeau în după-amiaza de toamnă, iar imensele coloane ale Didymaion-ului se înălțau amenințătoare în vârf. Unele erau în picioare, altele căzuseră și zăceau bucăți, altele încă mai așteptau să fie cioplite, neterminate, fiindcă giganticul templu fusese devastat cu sălbăticie într-un război mai vechi și fusese reconstruit prost și numai în parte: nimeni nu reușise să-l completeze. Gajus nu putu să vadă armura vechiului pharaon, pentru că fusese furată. În ciuda ruinei, în templu se afla un mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dinspre mare, sufla în pânze și înlesnea înaintarea contra curentului. Pentru Gajus, Aegyptus era - deși, dată fiind cultura sa greacă, Zaleucos vorbise despre el cu superioritate - un tărâm de vis. Ceea ce văzu însă de-a lungul marelui fluviu fură câmpii devastate de jafuri, necultivate, copaci tăiați, maluri surpate, diguri în ruină. Pe alocuri, mici sate prădate fără milă, urme ale incendiilor, ruine îngropate în nisip, țărani cu câteva animale, câte o turmă. Marea revărsare anuală a Nilus-ului se potolea treptat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Germanicus îi șopti fiului său: — Marcus Antonius i-a scris lui Augustus: „Tu te-ai distrat cu toate târfele din Roma și le-ai aținut calea tuturor soțiilor cinstite. Eu m-am căsătorit cu o regină“. — După ce totul a fost devastat, spuse preotul, romanii au celebrat rituri magice, au adunat laolaltă mobilele, le-au dat foc, iar deasupra rămășițelor au presărat sare. Dar un oraculum a visat că, într-o noapte de iarnă, un cutremur va face să se clatine stâncile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
declarat că nu-i stătea în putere să ierte delicte de acest gen. Iar Varilia, care riscase să fie condamnată la moarte fiindcă vorbise despre adulterul altcuiva, a fost condamnată la exil pentru propriu-i adulter. Familia ei a fost devastată de scandal. Dar“, încheia Drusus, „cred că singura ei vină a fost că se înrudea cu noi“. Gajus trecu încet la foaia următoare. „Vreau să scriu astăzi, pentru ca amintirea să nu se piardă“, începea, „povestea lui Scribonius Libo, un tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o suflare: — E Marea Mamă, Isis. Într-o clipă, Gajus se întoarse în urmă cu mulți ani; era din nou pe mica ambarcațiune care mergea pe Nilus, tatăl lui era viu. „Zeița cu numele asemenea unei adieri de vânt.“ Tiberius devastase micul ei templu roman, iar pe preoți îi deportase și-i ucisese. Numai inviolabila domus a Antoniei putea avea o asemenea încăpere în acele vremuri. Emoționat, Gajus îl întrebă pe bătrân: — Ai fost la templul din Sais? Bătrânul spuse: Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și grotele din mare, construise o altă reședință, mică, luxoasă. El n-o văzuse niciodată, nu avea despre ea nici măcar imagini mentale. Știa doar că acolo fusese exilat și-și luase viața Nero, fratele său mai mare. Și în vila devastată de pe insula Pontia rămăsese garnizoana de gardă. Ca și în insula Pandataria, recuperă, închisă într-o urnă sărăcăcioasă, cenușa lui Nero. Greutatea aceea insignifiantă era puternicul, veselul său frate mai mare, mai înalt decât tatăl lor, cel care, când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nelămurită. Vorbești despre vechiul templu egiptean demolat de Tiberius, Augustus? — Despre acela, zâmbi Împăratul. — Oamenii nu trec cu plăcere pe-acolo, îndrăzni să spună Manlius. Se vorbește despre niște vrăji, despre zgomote în vreme de noapte... Micul templu isiac fusese devastat și redeschis de patru ori, urmând destinul puterii. În timpul războiului împotriva Aegyptus-ului, poporul neștiutor, senatorii dezamăgiți și nemiloșii tribuni militari - o singură dată, toți laolaltă - spuseseră că lui Marcus Antonius i se întunecase judecata în ziua când dăruise terenurile zeilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
devastarea templului isiac din centrul Romei avea să facă plebea să se dezlănțuie, împinsă de vechile superstiții și de intoleranță; prin urmare, era foarte utilă. Se declară de acord, zâmbind cu blândețe. Iar oamenii aveau să ardă vechile papyri, să devasteze încăperile, să dărâme statuile și să le arunce în fluviu, împreună cu obiectele de cult și cu cadavrele preoților. Saturninus continuă: — Mensa unde preoții egipteni ard parfumurile acelea otrăvitoare, masa aceea de bronz și de aur acoperită cu semne obscure, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cetatea Carthago. În câțiva ani, profitând de încrederea Împăratului, devenise peste măsură de bogat. Bogățiile lui proveneau din furturi necontrolate, sentințe plătite, comisioane pentru aprovizionarea militară și pentru lucrările publice, pentru întreținerea străzilor și apeductelor, până și pentru reconstruirea orașelor devastate de cutremure sau inundații. Furturile lui îndelungate începeau să afecteze finanțele imperiale; averea lui scandaloasă stârnea lăcomia celorlalți curteni. Și pe când puterea lui devenea tot mai fragilă, el nu înțelegea că oricui i-ar fi fost ușor să-i dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nepoata divinului Augustus, soția lui Germanicus, mama lui Gajus Caesar Augustus Germanicus princeps“. Nimic altceva; nici condamnarea, nici uciderea, nici felul în care a murit; jumătatea de jos a acelui spațiu a rămas liberă. După multe secole, când mausoleul fusese devastat și jefuit, recipientul de marmură, cu inscripția lui tăioasă, a călătorit mult prin Roma. În secolul al XIV-lea, spațiul interior gol a fost mărit, iar cubul a fost folosit pentru cântărirea grâului la piață. Nimeni nu mai înțelegea acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
oaie și toată gama de spirtoase. A băut amestecat, până s-a îmbătat crunt; în Stani se petreceau lucruri grave și spectrul fostelor războaie se amesteca cu următoarele lupte mondiale iar el era un grăunte de nisip hoinar. Avea mintea devastată de războaiele imaginare din copilărie cu ruși, nemți, turci și spioni. Norocul lui că nu-au fost valabile toate presimțirile, însă a fost sumbru vreo săptămână, suficient să-și deplângă soarta în poeme neștiute de nimeni. În concepția directorului Lungu
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
curentului electric dintr-o parte în alta și de calcularea celor mai adecvate condiții ale acestei operațiuni, soluția adoptată de inginerii greci este probabil cea bună. Dacă ea ni se înfățișează ca unul dintre nenumăratele exemple ale barbariei care ne devastează lumea, aceasta se întâmplă deoarece în aceste calcule, și pentru ca ele să fie posibile, s-a făcut abstracție de sensibilitate. Și astfel înțelegem ceva mai bine ce este aceasta, ce înseamnă neluarea sa în considerație de către știință. Căci sensibilitatea nu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nasul și gura de miasme, și ilumină iarăși mortul. Încetul cu Încetul, inima Începea să Îi bată regulat. Varul săpase răni În carne, producând niște brazde stacojii, iar când fusese Înlăturat smulsese fâșii de piele și de peri de pe față, devastându-i trăsăturile și făcând-o se semene cu chipul acoperit de plăgi al unui bolnav. Dar mâinile și gâtul păreau neatinse, lipsite de ulcerații. Făcându-și curaj, ridică mâneca tunicii până la cot. Nici acolo nu exista nici o urmă de molipsire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nu era prevăzută nici o Întrunire a Consiliului, Însă instinctul Îi sugera că nu era oportun să stea deoparte, În acele momente. Ceilalți cinci priori erau În stare de orice, din josnicie, din ambiție și din ferocitate obtuză - trei fiare care devastau Florența. Era nevoie de Înțelepciunea lui, de știința și de intuiția lui, pentru salvarea orașului. Dar trupul Aintiliei continua să Îi umble printre gânduri. Își Încordă urechea la sunetele din preajmă. Nu se auzeau glasuri, nici zgomot de pași. Mânăstirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lui. Surghiunul acela colectiv fusese ultima tentativă de a salva o situație deja disperată. O mișcare hazardată, În speranța că se va repeta miracolul din urmă cu treizeci de ani, când Florența supraviețuise ciocnirii dintre guelfi și ghibelini care o devastase. Dar pe atunci erau coloși precum Farinata degli Uberti, și minți ascuțite precum Mosca de’ Lamberti. De această dată, cine avea să salveze orașul? Toate speranțele păreau să Îi fi fost Încredințate doar lui și puterilor sale. Cu siguranță, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se strecoară pe lîngă balamalele ruginite reușește să schimbe brusc atmosfera. A luat-o, zice Curistul, așezîndu-se pe locul lăsat liber de Tîrnăcop, tu stai acolo și ai grijă să nu se stingă, marfă a-ntîia, direct din fabrică, nenorociții au devastat totul, eu le-am luat pe trei lei de la un derbedeu care le împărțea dintr-un IMS, un leu bucata. Dă-mi să văd, zice Roja pe un ton care parcă nu era al lui și întinde mîna după una
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fiecare într-o rubașcă, spune Dendé. Se află într-o zonă aerisită, pe o stradă care arată jalnic. Tot cartierul ăsta arată ca vai de capul lui, își spune, toată țara este mai rău ca după un război care a devastat totul în urma lui, animale, oameni și locuri, ascultă jigodie, că nu scapi așa ușor de mine, își trage sufletul, tot o să pun eu zgarda pe tine, chiar și numai de dragul lămuririi micului tău rol pe care l-ai interpretat mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cine ai de-a face? Nu fă pe prostul că-ți ard una, este amenințat. Auziți, ăștia de partea cui luptă? nu se poate abține să nu răbufnească după ce rămîne puțin mai în urmă. În jurul său se sparg sticle, se devastează vitrinele magazinelor, se decupează stemele cu Republica Socialistă de pe drapelele tricolore, se dau foc steagurilor roșii ale Partidului Comunist capturate de pe clădirile unor instituții sau de pe stîlpi. Îmbrînceli, pumni, piedici, un derbedeu încearcă să-l buzunărească, paștele mă-tii, tocmai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Își trăgea pătura peste cap invocând În ajutorul său somnul. Dar somnul Îl ocolea. Atunci se scula și izbea furios În perete, cu pumnii. Liniștea revenea treptat, iar el adormea istovit. Dimineața, privea lumea ca pe un lan de porumb devastat de mistreți. Conversația la masă se lega greu. Era ursuz. Socotea vinovată tandrețea părinților și refuza brutal orice dialog. Mânca În grabă, fără să le arunce măcar o privire, fie ea de reproș. Apoi ziua trecea, iar el aștepta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
-se la intervale egale pe țeava nichelată a chiuvetei din bucătărie, cu cheia Întoarsă de două ori În broască și pusă apoi Într-un loc anume În magazia de lemne, și cu crăpăturile tot mai adânci din rondul de flori devastat de căldură. Ducea cu el această singurătate În timp ce urmărea cu fruntea lipită de geam succesiunea regulată a merilor bătrâni care străjuiau șoseaua națională cu indicativul prezumțios DN1C. Ce va duce cu el acum? Va putea alege ceva oare din această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
semnat, după atâtea revizuiri, tăieturi și modificări subtile ale dialogurilor și indicațiilor regizorale, să i se spună, după toate acestea, că “Îi lipsește intriga“! Pentru numele lui Dumnezeu, cum să mai bage intrigă În ea acum? În primul moment fu devastat, apoi Însă se Înfurie. Era limpede că Daly, speriat de lanțul de nereușite din faimoasa sa „stagiune“, Își pieduse curajul și credința În Calea doamnei Jasper, până acolo Încât uitase că odată avusese o părere bună despre ea. Ce Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
că are mintea tulburată de boală. Termenul „sigilat“, care apărea de mai multe ori În mesaje și care sugera secrete Întunecate așteptând să fie scoase la iveală, Îi stârnea teama. Nu se Îndoia că Fenimore se omorâse și era destul de devastat de tragismul acestui fapt, dar lucrul de care Îi era cu adevărat frică era că ar fi putut găsi dovezi că făcuse pasul din cauza lui. Corectitudinea bănuielilor cu privire la primul aspect i se confirmă de Îndată ce văzu, din interiorul apartamentului, fereastra de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a oi, câini sau pisici, clătinate dintr-o parte într-alta a arenei nu de strigătele metalice ale dresorilor cambrați în fireturi, ci de mormăiturile veștede ale unor ciobani încuiați la gură, negeluiți de oraș, nepreocupați altcumva decât de a devasta proviziile de băutură ale restaurantului "Hora", prin dreptul Parcului Sportiv "Dinamo", pe deasupra cofetăriei "Perla" și-a librăriei " Lumina", peste prispele reduse la doar două trepte de ciment ale aprozarelor, croitoriilor și magazinelor de mobilă, culcușite la parterul versanților formați din
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]