4,964 matches
-
de o importanță deosebită pentru psihopatologie. În sensul acesta fiind considerată problema, sfera antropologiei psihopatologice se lărgește considerabil. Psihopatologia devine astfel o interpretare a fenomenelor patologice ale persoanei în interiorul cărora este inclusă semnificația acesteia, ca structură antropologică, dar și ca devenire ontologică. Medicina se interesează de cauze și efecte, urmărind ca prin mijloacele terapeutice de care dispune să suprime efectul cauzelor și să restabilească starea de sănătate. Psihopatologia urmărește ca dincolo de aspectele clinico-medicale să descopere sensurile umane ale suferinței raportate la
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
înlocui obiectivitatea cu subiectivismul și raționalitatea cu iraționalismul generează spaime. Astfel încât anticipăm că doar sinteze îndrăznețe, „ultramoderne” vor putea conduce la apariția de curricula polivalente, pentru formarea lui multidimensional man, a „omului total”... În paginile care urmează vom urmări această devenire descriind curricula implicite, curricula clasice, curricula moderne și curricula postmoderne. Apoi vom consemna tendințele evolutive și propria concepție cu privire la optimizarea curriculară în prezent și în viitor. Vom analiza aceste evoluții în spațiul educațional euroatlantic - ceea ce ne va obliga să urmărim
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
deciziile curriculare iresponsabile. Deocamdată acest tribunal nu există, deși s-ar putea spune că există un mare număr de vinovați. Sensuri și semnificații operaționaletc "Sensuri și semnificații operaționale" Evoluția practică a curriculumului de-a lungul istoriei multimilenare a educației și devenirea teoriei curriculumului ca știință educațională în ultimele două secole a determinat un cumul semantic neîncetat. Termenul curriculum a fost folosit cu mai multe sensuri încă de la începuturile sale. Îl vom găsi definit și utilizat cu anumite înțelesuri în ceea ce Pinar
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a curriculumului educațional s-au încheiat cu eșecuri, după opinia noastră, mai ales din cauza ignorării dimensiunii diacronice a acestei problematici. Soluția „transversală” pare imposibilă dacă analizele retrospective și prospective lipsesc - atât în ceea ce privește evoluția curriculumului ca practică educațională, cât și în ceea ce privește devenirea teoriei curriculumului ca știință a educației. Morfologia semantică a curriculumului va putea fi, altfel, înțeleasă integral (understanding), ceea ce va permite dezvăluirea sensului antropologic profund al acestei practici multimilenare, definirea exhaustivă și aprecierea pe măsură. Spațiul nu ne permite, aici, decât
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
reumanizat” prin autoeducație integrală. La prima vedere, Socrate platonicul spune mai puțin. Dar subînțelesurile pe care le conține ceea ce nu spune fac tăcerea sa nu doar „grăitoare”, ci de-a dreptul „asurzitoare”: se proclamă ceva profund despre rostul educației în devenirea omului ca om. În acest fel, Socrate a prezentat și ilustrat „regulile metodei maieutice”. Mulți au sesizat corect, au apreciat și lăudat acest element al gândirii socratice, care a și dat naștere metodei sale, ce s-a răspândit și s-
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Dar prin muzică, Platon, ca și Pitagora, înțelegea „discipline inspirate de muze”, nu doar studiul armoniilor acustice. Altfel, Platon a conferit conceptului de paideia o semnificație profundă, poate chiar cel mai înalt înțeles pe care oamenii îl pot avea despre devenirea și rostul lor în lume (așa cum am arătat în cartea mea Mitul lui Chiron 17). Idealul era, desigur, formarea „omului deplin”, a „omului complet”, pe care îl personifica philosophos. Îndemnul socratic Gnoti seauton lua, în practica educației, forma unui imperativ
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
d.Hr. el chiar a fost ucis. Este anul în care împăratul Iustinian a luat o decizie grea, pe care creștinii o celebrează și astăzi ca pe un mare triumf, dar care, în esență, a marcat o întrerupere violentă a devenirii culturii și civilizației europene. Nici măcar în zilele noastre Biserica creștină nu repudiază acea cumplită eroare. În urmă cu numai câteva decenii, un brav purtător de cuvânt al Bisericii Evanghelice scria că „în anul 525 împăratul Iustinian a mai dat o
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
infailibil pentru a dezvolta, construi și optimiza, repede și sigur, curricula moderne, eficiente în orice condiții sociale și educaționale. S-a ignorat însă că modelul lui Tyler eluda problemele subiectivității și ale destinului solitar ale fiecărui learner, ca personalitate în devenire. Influența modelului lui Tyler a atins apogeul în perioadele de reformă educațională majoră. Deceniul al șaptelea al secolului XX a impus „Raționalul lui Tyler”, determinând lumea educațională a spațiului euroatlantic să considere că a fost găsit deja panaceul rezolvării tuturor
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
progres și spre viitorul societății și al cunoașterii, echilibrul dintre ele fiind asigurat de un set de valori aparținând tezaurului cultural universal al umanității. O atare „structură de rezistență” care poate fi regăsită în orice „construcție curriculară modernă” reproduce însăși devenirea paideutică a Europei. Până în secolele al XVI-lea și al XVII-lea a existat doar vectorul paideutic orientat spre păstrarea valorilor tradiției. Educația greco-latină nu avea valoare mai mare decât tradiția, iar creștinismul a reluat această obsesie pedagogică modificându-i
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în care se studiază doar principii de bază și capitole fundamentale. Fuzionarea este dusă mai departe. Cursuri precum istoria civilizației nu seamănă cu clasica înșiruire de evenimente. Este vorba despre o sinteză concepută à rebours, din perspectiva epocii contemporane asupra devenirii umanității. Uneori cursurile au caracter exploratoriu. Un „curs explorator” presupune o complexă activitate de cercetare pe care studentul o realizează individual și relativ independent. La Sarah Lawrence College, cursul de psihologie presupune studiul unor lucrări, realizarea unor observații pe teren
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de legătură: biofizica, biochimia, fiziologia și psihologia socială. Zona II este dependentă de zona III prin intermediul antropologiei. Zona III cuprinde alte patru arii: (7) exelimologia; (8) pronoetica; (9) cibernetica socială; (10) științele diseminării. Exelimologia (de la gr. e)xeVlixi", exélixis - „evoluție”, „devenire”) acoperă studiile dedicate trecutului și devenirii: cosmologia, știința evoluției și istoria. Pronoetica acoperă studiile despre viitor și progres: agricultura, medicina, tehnologia (ingineria) și disciplinele utilitare. Cibernetica socială acoperă studiul sistemelor de menținere și cooperare prin „științele de reglementare”: jurisprudența, științele
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
psihologia socială. Zona II este dependentă de zona III prin intermediul antropologiei. Zona III cuprinde alte patru arii: (7) exelimologia; (8) pronoetica; (9) cibernetica socială; (10) științele diseminării. Exelimologia (de la gr. e)xeVlixi", exélixis - „evoluție”, „devenire”) acoperă studiile dedicate trecutului și devenirii: cosmologia, știința evoluției și istoria. Pronoetica acoperă studiile despre viitor și progres: agricultura, medicina, tehnologia (ingineria) și disciplinele utilitare. Cibernetica socială acoperă studiul sistemelor de menținere și cooperare prin „științele de reglementare”: jurisprudența, științele politice, economia și managementul. Științele diseminării
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de lume” (Weltbild) și „prefigurat” de ea (Vorbild). După Atkins (1988), hermeneutica ne conduce, oarecum obligatoriu, spre încadrarea teoriei curriculumului în termenii acțiunii practice; în special în ceea ce privește deliberările și alegerile pe bază de scopuri înțelese ca temeiuri ale existenței și devenirii. Ea precizează însă că întotdeauna câmpul fenomenologic este „îmbibat” axiologic; abordarea pragmatic-hermeneutică a acestuia nu antrenează numai metoda științifică în sine, ci și alegerea morală și sensibilitatea estetică; dar o asemenea abordare oferă mult mai mult decât oricare altă abordare
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
curriculumului la „curtea școlii”, propusă de Leslie Owen Wilson prin definiție, nu este validată de realități. Pur și simplu, domeniul real al curriculumului se extinde mult dincolo de porțile școlii, ocupă teritorii imense în toate climatele socioumane și domină decisiv întreaga devenire individuală. Lui Leslie Owen Wilson îi „scapă” încă vreo câteva tipuri de curriculum pe care va trebui, cândva, să le adăugăm clasificării propuse de ea. Dar aici descriem doar geografia curriculară propusă de ea. a) Overt (explicit, written) curriculum este
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
putut asculta pe Husserl. Așa a ajuns în contact cu a doua carte care i-a marcat cariera: Logische Cercetări logice (Untersuchungen). Heidegger însuși a mărturisit în Drumul meu în fenomenologie (Mein Weg in die Phänomenologie) importanța acestor cărți pentru devenirea sa: „Mi-am început studiile academice în iarna 1909/1910 la Facultatea de Teologie a Universității din Freiburg. Activitatea principală dedicată teologiei îmi lăsa însă îndeajuns timp pentru filosofie, care era oricum prinsă în planul de studii. Așa se face
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
referitoare la curricula implicite și tacite, plecând de la supoziția că ele prezintă mai puțin interes pentru specialistul contemporan. Referințele complete pot fi regăsite însă la sfârșitul fiecărui capitol de către oricine are dorința de a-și făuri o imagine exhaustivă asupra devenirii teoriei curriculumului ca știință. Abbs, P. (1974), Autobiography in Education, Heinemann, Londra. Aceland, R. (1967), A Move to the Integrated Curriculum, University of Exeter, Exeter. Adler, M. (1982), The Paideia Proposal, Macmillan, New York. Aggleton, P. (1987), Rebels Without a Cause
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
început ai comunismului. Moscovici a precizat chiar de la început și a subliniat mereu faptul că reprezentările se nasc din anumite credințe ce marchează viața socială a unei colectivități, funcționează dependent de contexte culturale specifice, sunt marcate ideologic și încorporează istoria devenirii unui grup social. Ele sunt - e drept - alcătuiri cognitive, dar se împlinesc în funcție de caracteristicile contextului, de gândirea socială dominantă. Teoria lui Moscovici a născut o mișcare de idei puțin previzibilă în 1961, ea a depășit de mult granițele psihologiei sociale
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
este că ea a fost declarată „fără sfârșit” și noi purtăm în continuare această sfidare în văzul lumii civilizate; „afacerea MT” a fost un test istoric pentru un regim în descompunere și rămâne un test pentru un regim democratic în devenire. Se impune deci legiferarea unei măsuri care să despresureze acești 315 intelectuali și științele pe care ei le practică de spectrul nebulos lăsat de vechiul regim; unii au decedat, alții sunt pensionați de la locuri de muncă necalificate, alții sunt veritabili
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ale cărții. Dacă în romanul Am plecat din sat V. părea că se folosește de copil (alter egoul său) ca de un pretext spre a da contur imaginii satului copilăriei, în Drum spre oameni accentul se mută pe trăirile și devenirea personajului principal. Dintr-o proză de atmosferă, menită a surprinde o colectivitate, cartea se transformă în romanul formării intelectuale și artistice a unui personaj, într-un bildungsroman. Curgerea vieții lui Ionel, cu privațiuni, cu experiențe sociale și erotice, cu acumulări
VLASIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290610_a_291939]
-
lui P. pot părea expresia unui răsfăț gratuit și „evazionist”, dar, în pofida aparențelor, ele nu sunt lipsite de o gravitate subiacentă. Titluri de cărți ori de eseuri precum Sentimentul românesc al urii de sine (1991), Cloaca valachica, Locul fetid al devenirii noastre întru ființă, sfidător-polemice, atestă acest filon autodenigrator, identificat de Cornel Moraru ca fiind un „complement negativ la noicianul sentiment (românesc) al ființei”. Deși funciar polemic și, în felul lui, angajat, demersul eseistic al lui P. rămâne unul beletristic prin
PIŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288830_a_290159]
-
Debutând ca o hermeneutică subtilă a unui topos cultural, Despre îngeri se instituie treptat ca o meditație profundă asupra modului de a fi în lume. În 1994 P. reunește în Limba păsărilor (Premiul Uniunii Scriitorilor) eseuri despre materializarea tipologică a devenirii limbajului. Structurile supuse analizei, în capitole despre idiomurile simbolice (psihanalitice, mitic-arhaice, picturale), idiomurile credinței (în mistica răsăriteană și în epicureismul disperării existențialiste), idiomurile formării (în funcționarea eficientă a exercițiului paidetic), idiomurile cerești (subiect din sfera angelologiei), depășesc regimul unei așteptate
PLESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288852_a_290181]
-
impresia curgerii istorice, cu o mare pondere acordată ideopoliticului, întrucât - așa cum avertizează P. - „operele acestei literaturi sunt celulele unui corp unic, absorbind și emanând semnale diferite ale mediului”. Fără a fixa opinii de ultimă instanță, Istoria... angajează doar aspecte ale devenirii unor convingeri. Constructivă în principiu, relativitatea declarată a demersului istorico-literar alunecă însă prea lesne în exagerări câteodată ilare, originalitatea cu orice preț fiind nu o dată păgubitoare unui proiect provocator. Impresionantă prin efortul investit în săvârșirea ei, o întreprindere altminteri acut
POPA-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288911_a_290240]
-
Pitești, 2001, 28-32; Pop, Viață, 302-306; Mircea A. Diaconu, Egografii - literalmente și în toate sensurile, CL, 2002, 11; Carmen Mușat, Strategiile subversiunii, postfață Mircea Martin, Pitești, 2002, 14, passim; Ștefan Borbély, Regnul ființei proteice, LAI, 2003, 7; Marius Chivu, Teribila devenire a copilului, „22”, 2003, 692; Mircea Cărtărescu, Pururi tânăr, înfășurat în pixeli, București, 2003, 145-150; Dicț. analitic, IV, 514-515. A.Tr.
POPESCU-22. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
Traversând Washington Square, București, 1999; La revoluția română, București, 2000; Sabrina și alte suspiciuni, Iași, 2003. Traduceri: Virgil Mazilescu, Little Bones in Winter, îngr. trad., București, 1996 (în colaborare cu Thomas C. Carlson). Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Un eseu al devenirii, RL, 1980, 48; Dana Dumitriu, Provizoratul stărilor, RL, 1982, 23; Ioan Holban, Frumoasa lume ascunsă, CRC, 1990, 13; Adriana Bittel, Convorbire în trei, cât ne-au ținut bateriile, RL, 1995, 24-25; Ilie Constantin, Locuitorii unei planete explodate, RL, 1995, 50
POPA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
oamenilor, ale ostașilor și ofițerilor. Este adusă în scenă o tipologie umană variată, caractere și comportamente diferite, relevate atât prin acțiunile pe care le întreprind, cât și prin subtile introspecții psihologice. În esență, Floare de oțel este un roman al devenirii, radiografiind evoluția protagonistului-narator de la fragilitatea romantică a adolescenței la robustețea maturizării prin contactul dur cu realitățile frontului, prin participarea la lupte. Romanul Velerim și Veler Doamne (1933; Premiul Societății Scriitorilor Români) are un conflict insolit, de o mare intensitate dramatică
POPA-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288917_a_290246]