2,071 matches
-
la 18 septembrie 1985 Domnule director, Pentru conducătorii de astăzi ai României libertatea înseamnă, într-o curioasă răsturnare de sens, supunere liber înțeleasă. Că nu tot românul acceptă ideea aceasta o demonstrează numeroase fapte. Știam, din citite, că revoluțiile își devorează propriii copii. Că lucrurile s-au întâmplat așa și în România mi-a fost dat să constat cu ani în urmă cu prilejul unei întâlniri dintre foștii ilegaliști din județul Caraș-Severin și primul-secretar de atunci al Comitetului județean de partid
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
mai multe locuri, la o expoziție, un concert, o onomastică, dovedindu-se, invariabil, În fiecare dintre aceste Împrejurări, un avid, deplin cunoscător și consumator al evenimentului. Și, de necrezut, continua, când oare, truda scrisului la roman, la recenzii, la eseuri. Devora cărțile abia apărute la București și Timișoara, și Paris, dar și cele de demult și de oriunde. O falstaffiană ardoare a ingurgitării: texte, mâncăruri, vinuri, teatru, balet, călătorii, filme, agape, fără a pierde totuși, cum oare, finețea percepției, ardoarea entuziasmului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În rest, totul auriu. Animalele dădeau din cap de nenumărate ori, de parcă și-ar fi probat noua lor haină aurie, iar coarnele albe străpungeau cerul toamnei. Își scăldau picioarele în apa tot mai rece a râului, își întindeau gâturile și devorau fructele roșiatice ale copacilor. Când s-a lăsat amurgul peste oraș, am urcat în turnul de control dinspre zidul de vest ca să văd ritualul adunării animalelor. S-au strâns laolaltă când au auzit goarna paznicului. Acesta a suflat o dată lung
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
niște măsuri, în sensul că s-au făcut zidurile puțin mai groase, s-au mai astupat niște găuri și s-au pus mai multe lumini, dar nimic nu-i împiedică să-și vadă mai departe de ale lor. Dărâmă ziduri, devorează cabluri electrice... noaptea. — Și unde anume ies dacă ajung între Gaienmae și Aoyama 1-chōme? — Undeva pe lângă templul Meiji, spre Omotesandō. Nici eu nu știu foarte exact locul, dar nu există decât un singur drum. N-ai cum să te rătăcești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
erotico-publicitară În care trăim urmărește să organizeze dorința, s-o dezvolte În proporții nebănuite, menținând În același timp satisfacția În domeniul sferei private. Pentru ca societatea să funcționeze, pentru ca să continue competiția, trebuie ca dorința să crească, să se Întindă și să devoreze viața oamenilor.” (p. 200). Bruno este, evident, o victimă, un personaj cehovian transpus În Occidentul anilor 1960-90. și dacă ratații lui Cehov mor, se sinucid sau Înnebunesc, ei bine, Bruno se masturbează. Masturbarea, alături de confesiuni lubrice (unul și același lucru
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
uitată. • Învățarea empirică (experiential learning). Celălalt tip de învățare este experiențial în mod primar sau semnificativ (significant), cu un anumit înțeles (meaningful). Elevul spune: „Descopăr - iau ceva din afara mea și îl transform într-o parte reală a mea”. Adolescentul care devorează totul, poate citi sau auzi despre motoarele cu benzină ca să-și facă jucăria mai rapidă și mai eficientă exemplifică acest tip de învățare. Copilul care încearcă să deseneze o casă reală citește sau aude despre câteva reguli simple ale perspectivei
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
acestei fiare. Toate fabulele pe care Esop i le dedică îl înfățișează ca pe un carnasier neiertător, recurgând adesea la înșelăciune pentru a-și obține hrana. Fie că-i sfâșie pe câini după ce le cerșește complicitatea (fabula 216), fie că devorează oile pe care le-a păcălit să îndepărteze câinii de turmă (fabula 217), fie că-l păcălește chiar pe cioban, câștigându-i încrederea (fabula 229)1, lupul pare menit să-și câștige hrana prin fraudă, atunci când argumentele forței brute nu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
trebuie să reținem faptul că acesta acoperă, amestecându-le nepotrivit, ambele tendințe simbolice. Vulturul ar fi, de-a lungul Evului Mediu, conform lui Louis Charbonneau-Lassay, "emblema demonului lăcomiei din cauza hranei stricate și a prăzii infecte pe care această pasăre le devorează avid" sau, în ipostaza devoratorului de ficat prometean, el este "Satan năruind sufletul înlănțuit de viciu"8. Autorul mai observă și ruptura de viziune care desparte cele două ipostaze ale răpitoarei, cea bună și cea negativă, care se petrece sub
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
autor un moft. La ce i-ar fi folosit încă o fiară vicleană, crudă, intrigantă? Nu erau atâtea altele? Și de ce să o fi căutat atât de departe? E drept că, în mitologia egipteană, șacalul, ca un consumator de cadavre, devorează acele părți care se descompun ale unei mumii de aceea e asociat lui Anubis 15. Reputația acestui canid nu era deloc pozitivă în Orient, după cum atestă iconografia din cele mai vechi vremuri: "Încă dinaintea dinastiilor, sunt deja reprezentați alături de cadavre
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
21. Monstrul are, totuși, capacitatea de a deplânge fapta sa. După ce își umple pântecul, varsă lacrimi de regret. Ei bine, Crocodilul lui Cantemir pare a fi citit aceste bestiare medievale; el știe că are puterea de a decide: ori îl devoră pe Inorog și își îndestulează stomacul, ori îl iartă și profită de pe urma acestei generozități, dar se scutește de inevitabilele mustrări de conștiință. Pentru că, da, Crocodilul principelui moldav are conștiință, are noțiunea valorilor, îl prețuiește, clar, pe Inorog și îl disprețuiește
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
flămând și nesăturat ai fost)""23. În acest moment, mișcarea se suspendă, scena parcă încremenește, iar Crocodilul devine atent și caută să afle pricina acestei situații, motivația sa etică, în loc să profite de prilejul pe are îl are de a-și devora, rapace, cum îl recomandă absolut toate sursele, prada: "Crocodilul, cuvânt ca acesta de la Inorog audzind, lăcomiia fălcilor își înfrână și numele Corbului la mijloc adus ce va să fie cu de-adins cercetă (că spurcatul Hameleon nici crocodilului tot vicleșugul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
victimă, cât și pentru grupuri și comunități afectate de eveniment. în natură, între diferite specii sau uneori în interiorul aceleiași specii, există manifestări violente între indivizi, reflectând mecanismele de supraviețuire ale unei anumite specii sau poate chiar echilibrul biologic. „Călugărița”își devorează partenerul în timpul împerecherii, masculii unor specii atacă și devorează puii în absența unei mame vigilente care să-i păzească de pericol. Cât despre violența manifestărilor între specii, aceasta este în majoritatea cazurilor generată de cel mai puternic instinct, instinctul de
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
eveniment. în natură, între diferite specii sau uneori în interiorul aceleiași specii, există manifestări violente între indivizi, reflectând mecanismele de supraviețuire ale unei anumite specii sau poate chiar echilibrul biologic. „Călugărița”își devorează partenerul în timpul împerecherii, masculii unor specii atacă și devorează puii în absența unei mame vigilente care să-i păzească de pericol. Cât despre violența manifestărilor între specii, aceasta este în majoritatea cazurilor generată de cel mai puternic instinct, instinctul de supraviețuire. Sunt rare speciile care atacă pentru a ucide
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
în patogeneză, inclusiv în maladiile care dețin detașat supremația, de câteva decenii. Este vorba de bolile cardiovasculare și cancer. Stresul reprezintă în sine o experiență traumatizantă, indiferent dacă se consumă acut, sau produce eroziuni cotidiene, ca o carie nesătulă care devorează neîncetat. Fără a pătrunde în subtilitățile mecanismelor de funcționare ale stresului, astăzi se vorbește frecvent de stresul oxidant care se referă la incapacitatea organismului de a elimina produsele metabolice toxice (radicalii liberi), ce se produc neîncetat în organismul nostru, datorită
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
în peștera gazdei sale cu violența unui dușman, încălcând el însuși regulile doritei ospitalități. Ideea că ospitalitatea poate fi devoratoare, căpcăunescă și canibalescă, că încă din momentul întâlnirii între oaspete și gazdă se pune problema care din ei îl va devora pe celălalt, este prezentă în aproape toate variațiunile scenei de ospitalitate, dar este cel mai pregnantă în scena din peștera ciclopului antropofag. Avem aici de a face cu o transgresare sistematică a regulilor de ospitalitate din cele două părți: Ulise
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Când Ulise îl invocă pe Zeus cel ospitalier, Ciclopul îi răspunde că el nu se teme nicicum de zei (9.274-276)77*, impietate surprinzătoare și scandaloasă, care nu prevestește nimic bun, și departe de a le oferi mâncare oaspeților îi devorează cruzi "și-i înșfăcă și, ca pe niște țânci, îi trânti jos, de li se scurse creierul, stropind pământul. Namila îi sfârtecă apoi în bucăți, își pregăti ospățul, înfulecându-i cu lăcomia unui leu crescut în munți. Mâncă de-a
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
acasă. Ar vrea să rămână lângă feacieni și Nausica. Homer este cel care îi cere să se întoarcă acasă, să-și îndeplinească rolul fiindcă doar întorcându-se în Itaca, Ulise va fi mare. Ulise nu-și mai aparține, Itaca îl devorează, existența lui fragmentată aparține celorlalți, înainte de a-i aparține sieși și cu multă silă se supune figurii arhetipale. Vassilis Vassilikos dă imaginea unei Itaci fără iluzii, devenită și ea un loc de simulacru. "Nimic, nu mai recunoștea nimic". Astfel debutează
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
dacă urmăm onomastica, înseamnă și a se crampona. Ca zeu al căsătoriei, el este cel al legăturilor și are legătură cu această cramponare (sich-an- die-Mutter-klammen-ul despre care vorbea Bowlby)578. Deleuze și Guattari au evocat în schimb faptul că legătura devorează, gândindu-se la un Kafka/Dracula 579. Deficiența legăturilor este și ea revelată în tema hranei materne (cunoaștem atitudinea anorexică a eroului lui Kafka, adică dezgustul de orice hrană, imposibilitatea de a asimila lumea și de a și-o încorpora
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Légende de saint Julien l'Hospitalier. Essai sur l'imaginaire flaubertien, Odense University Press, 1999. 402 "Păcatul este în ochii creștinului un rău periculos care ne atacă și pune în pericol viața, o lepră hidoasă care ne macină și ne devoră... Acest rău, această lepră au devenit pentru popor o boală, o lepră veritabilă" (Maury). 403 *Trad. rom. cit., p. 89 (nota trad.). 404 Episodul leprosului în Mâncătorul de opiu al lui De Quincey tradus de Musset a putut să-l
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
în cer, dar și rândunici care treceau destul de aproape de capetele călătorilor". În cartea Exodului prepelițele au precedat dăruirea manei de către Dumnezeu pentru poporul evreu în cursul nopții. La Kafka, Karl și cei doi tovarăși se opresc pentru a mânca și devorează cu această ocazie faimosul salam. 560 "Sute de femei îmbrăcate în îngeri, drapate în stofă albă, cu aripi mari în spate, suflând în lungi trompete aurite care străluceau". 561 Pentru studiul comparat al lui Pinocchio de Collodi și America de
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
acea, el nu stăpânește fundurile pornind de la profunzimile Ființei, ci, devorat și aservit de ele, este lipsit de propria și libera sa desfășurare. Acoperit de către fiinduri, fondul Ființei îi rămâne obscur și abstract. încă mai mult este omul aservit și devorat de ceilalți. Fiecare persoană (der Einzelne) este atât de prinsă în angrenajul altora - altora în general, nu neapărat anumiți alții -, încît nu mai trăiește el însuși. în locul eului se instalează "se"-ul, "eu însumi" dispare în ,jnan selbst". Se"-ul
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
esențial, și în următorul text despre același creator descoperirea să se vadă? D.H. În general, nu scriu ușor. N-am rapiditate în frazarea scrisă. Dar textele mele încearcă să "sugă" totul cu un fel de ambiție, dacă vreți, de a devora obiectele. Astfel încât, imediat, mi-au și spus unii, "nu pot să mai scriu după cele ce ai scris tu." Era vorba de Alin Gheorghiu 2, un text foarte elaborat, dar care reprezenta pentru mine un fel de aruncare fericită asupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
dovada scrisă. Cu această ocazie, ofițerul a făcut și o inspecție a lagărului, constatând că, condițiunile de trai și igienă lasă foarte mult de dorit. Iată câteva scene, descrise de ofițer: Într'o locuință a lagărului dărăpănată, 4-5 cadavre erau devorate de câini, în timp ce mai mulți evrei, bolnavi și muribunzi, priveau scena. Pe teren, aproape de lagăr, erau mai multe cadavre, între care unele neîngropate, iar altele îngropate superficial, văzându-li-se vârful picioarelor. Pe o rază de câteva sute de metri
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
Hamlet regizează Cursa de șoareci, iar interpreții nu sunt actori, ci chiar Claudius, Gertrude și Polonius, forțați de Hamlet să istorisească crima. „Hamlet este contemporanul nostru. Dacă transformăm așteptarea, atributul său ab initio în neputință, vom descoperi omul de astăzi, devorat de responsabilități care îl depășesc“, explică Oana Stoica și Radu Alexandru Nica, cei care semnează dramatizarea. În ajunul premierei, regizorul ne-a acordat un interviu. După Vremea dragostei, vremea morții și Balul, care sunt, fiecare în felul său, călătorii în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
-mpăunează iarăși/ Cu proze lungi poeții". Pentru domnul Radof poezia este mai presus de real dar nu ruptă de el. Ea trebuie să fie un semn, un topos, amprenta unei stări metafizice ( " Din supa stelară/ A căii lactee.../ Izbucnesc orhidee; Devora,/ Femeia ce doarme/ Sub lespezi de ape,/ Mușcă din lună; Soarele împușcat în ceafă/ Atârna ca un fagure/ Cu venele-n harfă; În solzi de foc cobor/ Stelar spre văile lăptoase ș...ț Strălucitori amanți, ne vom dori/ Navigatori, spre
Ferestre de iarbă by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/13683_a_15008]