2,113 matches
-
o putem scoate la capăt fără ei și nu mă opun unei colaborări juste. Ar fi o prostie din partea mea și aș fi în afara oricărei realități. Dar există companii cu care se poate lucra, fără să aibă pretenția să ne devoreze. În momentul acesta, Ministerul meu studiază construirea mai multor complexe turistice pe care nu le vom putea duce la bun sfârșit fără ajutor extern - se întoarse repede. Dar, de la asta, până la a ceda două milioane de acri din solul național e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să te biruie? Căută o insuliță în mijlocul curentului, săpă o groapă adâncă fără alt ajutor decât maceta, depuse cadavrul indiencei și îl acoperi cu pământ și lemne groase, pe care le aduse de pe mal, ca să împiedice caimanii sau jaguarii să devoreze rămășițele Piei. Navigă apoi încet spre casă și, când sosi, se prăvăli în hamac și bău pe nerăsuflate singura sticlă de whisky pe care o adusese de la Santa Cruz. Se îmbătă până simți că moare și cântă, plânse și înjură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
puse dinaintea lui un cuțit ascuțit, în vreme ce vraciul rămânea nemișcat, cu ochii dați peste cap și privirea îndreptată spre cer, ascultând. — Xudura știe că spiritele morților încearcă să adune ochii și îi caută în mlaștină înainte ca pirania să-i devoreze, șopti José Correcaminos. Dar în mlaștină, trăiește güio - anaconda -, care este aliata yubani-lor și nu le permite spiritelor să răscolească apele. — Tu crezi toate astea? Indianul îl privi stăruitor: — Tu crezi în Dumnezeu care se transformă în fiecare zi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
se transforme...“ Care era diferența? Să se transforme însemna să se lase asimilați de civilizația albilor, să fie absorbiți până la a-și pierde identitatea de grup etnic, să se stingă lent, ca să ajungă să facă parte din marele monstru ce devorează tot. Cum să și-l imagineze pe Kano în rânduiala lumii capitaliste...? Ce viitor ar avea el în angrenajul economic al secolului al XX-lea, cu fabricile, sindicatele, grevele și problemele sale sociale...? Să vrei să asimilezi triburile sălbatice însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
noastră va produce de treizeci și două de ori mai mult decât produce azi. Va fi nevoie de atâta energie și de atâtea materii prime, încât aceste selve și toți copacii sau minereurile pe care le conțin vor fi fost devorate înainte de a ne da seama... Zece ani...? Cincisprezece...? Poate douăzeci...? Nimeni nu știe, dar să fiți siguri că vreunul dintre noi va putea spune: „Pe vremea mea, când în selvă erau copaci...“ Sierralta râse de vorbele lui de duh: — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
CÂND?... Când e alint și când e înșelare Din toate gesturile pe care le împarți? Că nu mai știu de-i sâmbătă ori marți, Iar trecerea minutelor mă doare... Cu toate ale tale, timpul crud, Ca într-o dramă îmi devoră vina, Îmi fură nostalgia și lumina Conturul curgătorului tău nud... Lăsându-mi îndoiala din răspuns, Revii plecând și pleci din întrebare, Cum toamna-și lasă candida-i paloare Pe orizontul de-așteptări pătruns... Mă simt răpus de-a inimii vibrare
C?ND?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83755_a_85080]
-
așa subțiorilor lor puful lor mărunt blond Încărcat de polenuri numai bune de fecundat Încă zece ard Încă cincisprezece măcar cît speranța de viață la naștere șaizeci și cinci bărbații șaptezeci femeile tot ele mai mult sex slab sex frumos călugărițele Își devoră masculii se umflă lacome hrăpărețe deșănțate el e totdeauna cuminte mă laudă ea În fața prietenilor de parcă aș fi un pechinez de divan mototolul meu nătăflețul meu idiotul meu drag șaptesprezece ani de paradis ea la petreceri ea la vernisaje ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
imagina că peștele, ieșind din când În când la suprafața apei ca să Înghită aer, zărește preț de câteva secunde o lume aeriană, complet diferită - paradiziacă. După aceea, firește, trebuie să revină În universul lui de alge, În care peștii se devoră. Dar timp de câteva secunde a avut intuiția unei lumi diferite, perfecte - lumea noastră. În seara de 15 iulie, Îi telefonă lui Bruno. Pe un fundal de jazz cool, vocea fratelui său vitreg emitea un subtil mesaj aluziv. Bruno era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Televiziunea Îl interesa mai puțin. Urmărea totuși, cu inima strânsă, emisiunea săptămânală Viața animalelor. Gazelele și căprioarele, mamifere gingașe, Își trăiau zilele sub teroare. Leii și panterele trăiau Într-o abrutizare apatică traversată de scurte explozii de cruzime. Ucideau, sfâșiau, devorau animalele mai slabe, bătrâne sau bolnave; apoi recădeau Într-un somn stupid, deranjat doar de atacurile paraziților ce-i consumau din interior. Unii paraziți erau atacați de paraziți și mai mici; aceștia din urmă erau, la rându-le, teren de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
era gura de evacuare a pâlniei. Căpățâna Îi fusese despicată În două, În plan vertical; totuși, partea rămasă, așezată În iarbă, continua să fie conștientă. Știa că furnicile aveau să pătrundă Încetul cu Încetul În materia cervicală pentru a-i devora neuronii; va cădea atunci Într-o inconștiență definitivă. Pentru moment, ochiul său unic cerceta orizontul. Suprafața ierboasă părea că se Întinde la nesfârșit. Sub un cer de platină, roți dințate uriașe se Învârteau În sens invers. Era martor, poate, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
exorbitați de dorință. Se trezea noaptea, străbătea Parisul pe jos, se oprea pe terasele cafenelelor, pândea În fața discotecilor. Nu știa să danseze. Îl tortura o erecție permanentă. Avea senzația că Între picioare are o bucată de carne asudată și putredă, devorată de viermi. De mai multe ori, Încercă să agațe fete pe stradă; se alese doar cu umilințe. Noaptea, se privea În oglindă. Părul lipit de craniu din cauza sudorii Începea să se rărească; pe sub cămașă i se vedeau cutele burții. Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
societatea erotico-publicitară În care trăim Încearcă să organizeze dorința, să dezvolte dorința În proporții nemaivăzute, menținând totodată satisfacerea În domeniul sferei private. Pentru ca societatea să funcționeze, iar competiția să continue, trebuie ca dorința să sporească, să se extindă și să devoreze viața oamenilor. Își șterse fruntea, epuizat; nu se atinsese de mâncare. — Există corective, mici corective umaniste..., spuse Încet Bruno. Mă rog, lucruri care să le permită oamenilor să uite moartea. În Minunata lume nouă e vorba de anxiolitice și antidepresive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de la Shannon. Avionul zbura deasupra mării, soarele aprindea suprafața apei; valurile semănau cu niște viermi ce se Încălecau și se răsuceau pe o distanță enormă. Sub imensa peliculă de viermi, știa, moluștele Își zămisleau propria carne; pești cu dinți ascuțiți devorau moluștele, fiind apoi devorați de alți pești, mai mari. Adesea adormea, avea coșmaruri. Când se trezea, avionul zbura deasupra câmpiei. Între vis și trezie, se mira de culoarea uniformă a câmpurilor. Câmpurile erau brune, uneori verzi, Însă Întotdeauna terne. Periferia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
deasupra mării, soarele aprindea suprafața apei; valurile semănau cu niște viermi ce se Încălecau și se răsuceau pe o distanță enormă. Sub imensa peliculă de viermi, știa, moluștele Își zămisleau propria carne; pești cu dinți ascuțiți devorau moluștele, fiind apoi devorați de alți pești, mai mari. Adesea adormea, avea coșmaruri. Când se trezea, avionul zbura deasupra câmpiei. Între vis și trezie, se mira de culoarea uniformă a câmpurilor. Câmpurile erau brune, uneori verzi, Însă Întotdeauna terne. Periferia pariziană era cenușie. Avionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
țăran. S-a însurat apoi și s-a apucat de băut. Spre deosebire de nevasta care, în fiecare an, încerca admiterea la Geografie, dînsul se arătase dezgustat de studii, crezîndu-se superior unor asemenea preocupări. Nu citea nici măcar romanele polițiste pe care le devora consoarta. Pentru a ocupa fiecare catedra în care se credeau specializați, amîndoi schimbau, toamna, locul de muncă. Cum lui Urecheru îi plăcuse armata, s-a dedicat educației fizice. Pretextînd că nu mai are timp să învețe alte manuale, dînsa prefera
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
se luminează și fața i se‑ntunecă) - , tinerii infractori pătrund nepăsători în întunericul unui cartier străin. Curând gâfâiala lor zgomotoasă se pierde printre blocurile de locuințe, fără magazine la parter, unde tot felul de oameni iau masa de seară și devorează știrile din presă. Iar siluetele lor albe, tinere și pline de viață, se pierd printre fațadele cenușii de beton. Dâre albe într‑un glob de sticlă ce se învârte cu viteză amețitoare. Cercuri în apă, în timp ce piatra se duce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mișcări ample, cum visasem cândva, adăpostind și înfrățind curajul și ticăloșia, negli jând ezitările, străin de zbuciumul și subtilitatea ființelor mici, neliniștite și fragile ; sunt și subțiat de boală, însingurat, ca regizorul, adâncit doar în joc și căutare ; sterp, statuar, devorându-mi legenda, precum distinsa doamnă Hariga ; perpetuu bastard, ca prietenul ei, poetul omagiat ; nocturn, nepotolit ca delicata mea felină, ca anotimpul ei firav și maladiv, ca așteptările ei albe, boreale ; hăituit de dorinți și vinovății obscure, elf mereu respins, fugos
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
auzit urletul arzând aerul, n-ar fi văzut fiarele dezlănțuite rarefiind aerul. Acum doar caietul : cuvinte moarte. Răsfoiește paginile. „Furnica la furnică trage.“ „Pentru furnică, e mai bine să nu aibă aripi.“ „Furnica distruge și piatra.“ „La un loc, furnicile devorează leul.“ „O picătură de ploaie înseamnă un potop pentru furnică.“ „Furnica furnică dorește.“ Fraze transcrise repede, sub magia mișcărilor custodelui în jurul meselor, pentru a nu-i privi picioarele, buzele. Ce baraj înalt de volume pentru a ocroti evadarea în cărți
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Întregului cerc de bărbați care așteptau. Italianul cu fața șireată, ai cărui tovarăși de mai Înainte - evreul și tînărul cel spilcuit - plecaseră, se furișă spre negresă pînă ce ajunse În spatele ei. Apoi se apropie Încetișor, În timp ce ochii săi strălucitori o devorau neîncetat cu o privire de reptilă, pînă ce se lipi strîns de spatele ei, iar răsuflarea-i fierbinte Îi atinse ceafa. Negresa nu spuse nimic, Întoarse doar o privire iute spre el și-i adresă un zîmbet idiot, gol și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
zdruncinate și măcinate de ura brutală și acidă care este rodul războiului. Din nou o imagine a plăcerii omenești, animalică și atotputernică, despuiată pînă la esența sa brută, primitivă și nepăsătoare, ca un junghi ascuțit de foame care primește și devorează orice soi de hrană - ca În acest caz. Dincolo de pod, dincolo de linia ferată, În cartierul negrilor din Newport News - printre traversele, bordelurile și locuințele dărăpănate ale acelui cartier mohorît, mizer, abominabil, o baracă rudimentară din scînduri de brad adunate laolaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
plictisi. Deschise yahoo messenger-ul: în față îi sări caseta cu știri din yahoo insider: în Afganistan talibanii decapitaseră un ostatic italian răpit în urmă cu două săptămâni. În Germania un canibal inculpat a recunoscut că, în urmă cu doi ani devorase un profesor, însă susținea că victima îl contactase de bună voie. Se întâlniseră la acuzat acasă, băuseră împreună un Porto vechi de zece ani. În băutură amestecase un anestezic puternic. Profesorul își povestise viața de care se săturase până peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
aștept urgent la ospiciu! auzi, la ospiciu! Când coborâm după 35 de stații la 2 prăjini de albul molatec al zidului fără intrare fără expresie - doar vuietul de dincolo, iar noi ne târâm de-a bușilea două zile și noaptea devorând azima turcească până la bărbatul acela vioi în pijamale crem-vertical care-și smulge clondirul din buzunar și ne aruncă privirea în față: E toamnă și mă vedeți deși vara frunzișul mi-e atât de des încât mi se înăbușă pielea. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
s-au copt strugurii, deci un univers închis, în care se simte afundat în spaimă /ca într-o cochilie de melc, astfel încât până și sentimentul, în general, salvator, iubirea, se estompează treptat: Tot mai abstractă ești iubita mea. Spaime ce devoră, un strigăt /din abisurile în transă ale cărnii etc. sunt imagini-coșmar, întrupări ale aceleiași disperări în fața sfârșitului, când smârcuri cresc în mine... Această terapie prin spunere (îmi privesc în fiecare clipă moartea în ochi / când nu o simt pe aproape
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
pentru Dumnezeu răspunde-mi măcar un cuvânt o / silabă / o literă / mituiește-mă cu promisiuni...), fiindcă - ecourile eminesciene sunt evidente - el vrea măcar splendoarea unui minut cu tine. Cu luciditate dureroasă, experiența îi arată că Orice iubire care începe / își devoră iubitul. Ceea ce-l salvează însă, în bună măsură, pe poet de dezamăgiri - ale cotidianului, în primul rând - este tot volubilitatea care-i dă șansa de a-și mărturisi, firesc, rezultatul contemplației a ceea ce trăiește, dar și visează, fără efuziuni gratuite
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cu palmele Dumnezeu / în altă lume mai bună și mai săracă), dar apocalipsa lui Rodion vine, mai ales, prin ființele care populează Delta, de pildă crapul care ar înghiți coliba sau i-ar interzice să mai viseze, cormoranul care ar devora, la rându-i, sat după sat etc., iar vietățile necuvântătoare ale locului sunt adesea antropomorfizate. Culoarea locală este creată descriptiv, dar și prin alte mijloace, între care nume ale locuitorilor (popa Afanasie, mica Afimia, Evdochia, Prohor etc.), în consonanță cu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]