2,118 matches
-
dinainte de Bacovia, cuvîntul (îndeosebi cu sens figurat) e mai rar decît în cea de după el. L-am întîlnit la Eminescu („A fi? Nebunie tristă și goală”), T. Șerbănescu, Vlahuță (inclusiv în Dan), Coșbuc și, cu o nuanță mai pronunțată de deznădejde, la Șt. O. Iosif: „Dar vin și zile negre, zile amare/ Cînd gol și searbăd pare jocul vieții”. Frecvența lui crește semnificativ în deceniile de după primul război mondial, atît la scriitorii maturi (un exemplu surprinzător e T. Arghezi), cît și, mai
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
reculegere și penitență, de curățire a trupului și a sufletului, dar și de meditație la sensul suferinței mundane care, după modelul christic, va fi răscumpărată în veac, de-a dreapta Tatălui, alături de cei buni și drepți. Suferința și chinul, disperarea și deznădejdea (am ales intenționat acest efect redundant al termenilor vestici și estici pentru a pune în lumină integralitatea lumii creștine la care ne referim) sunt preambulul necesar al mântuirii și renașterii, și de aceea Învierea Domnului este punctul nodal, chintesența credinței
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
lniceanu să facă remarca: „Puterile domnului Moldovei erau alcătuite numai din patruzeci de mii de oameni, dintre care cea mai mare parte erau țărani cu coase și cu topoare, armele cele mai înfricoșate în mâna poporului, când îi adus la deznădejde”. Se vede clar că ilustrul istoric și om politic, care în discursurile din Parlamentul României a făcut dovada cunoașterii perfecte a situației sociale la români, face o confuzie între război și răscoala țărănească determinată de deznădejde, când țărănimea pune mâna
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
când îi adus la deznădejde”. Se vede clar că ilustrul istoric și om politic, care în discursurile din Parlamentul României a făcut dovada cunoașterii perfecte a situației sociale la români, face o confuzie între război și răscoala țărănească determinată de deznădejde, când țărănimea pune mâna pe uneltele din gospodărie. Se știe că Ștefan cel Mare cumpăra arme de la armurierii sași din Ardeal, dădea arme vitejilor și cavalerilor săi, inspecta, în cadrul ceremoniilor militare, armele celor care participau la oaste și nu se
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
este destinat exteriorului, denumit fiind și ca “râsul in pumni”, un râs în “o”, al individului care a avut o pățanie neplăcută și în “u” - expresie a fricii intense. ▪ Capul - ținut plecat exprimă descurajare, lipsă de elan sau de voință, deznădejde. În cadrul salutului , micșorarea simbolică a staturii sugerează supunerea, subordonarea, renunțarea la voința proprie în favoarea celuilalt. Dimpotrivă, individul care își înalță capul se prezintă ca o persoană sigură pe sine, infatuată sau arogantă. Înclinarea capului spre dreapta dezvăluie un sentiment
Mimica ?i gestualitatea by Coca Marlena Vasiliu,Ady Cristian Mihailov () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84347_a_85672]
-
imaginate de el, la modul eclectic, „cu gândiri și cu imagini”, au fost absorbite din budism, creștinism, mosaism, fizică, biologie și astronomie. Toată această încercare, am zice eroică, nu a fost urmată de liniștea mult dorită, de salvarea dintr-o deznădejde tragică. De ce? Pentru că omul istoric este supus tuturor păcatelor consemnate de Eminescu însuși în poezii și poeme: orgoliul creatorului, ura luptătorului, egoismul dragostei. Sunt stări pe care el însuși le-a trăit, le a judecat și a încercat să le
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
imaginate de el, la modul eclectic, „cu gândiri și cu imagini”, au fost absorbite din budism, creștinism, mosaism, fizică, biologie și astronomie. Toată această încercare, am zice eroică, nu a fost urmată de liniștea mult dorită, de salvarea dintr-o deznădejde tragică. De ce? Pentru că omul istoric este supus tuturor păcatelor consemnate de Eminescu însuși în poezii și poeme: orgoliul creatorului, ura luptătorului, egoismul dragostei. Sunt stări pe care el însuși le-a trăit, le a judecat și a încercat să le
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
sala banchetelor, sala de dans și îmi vorbește despre nemăsurata plictiseală care-l cuprinde în timpul acestor petreceri. El nu dansează îmi spune -, moare de cald și, în serile de sărbătoare, îmbrăcat cu frumoasa lui uniformă de ceremonie, urcă, copleșit de deznădejde, aceste trepte de marmură pe care tocmai le-am parcurs cu atâta vioiciune. Îmi arată și Sala de Învestitură a Vulturului Negru și, alături, un salon în care cavalerii Ordinului se îmbracă în zilele de recepții, unde el își pune
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
profund îndurerată și dezordonată care forfotea tot timpul fără rost - era o atmosferă de haos, un calvar”. Inclusiv spectatorului încă nealienat nu îi rămâne decât să stea ghemuit, cu genunchii strânși la piept, și să contemple frisonat acel spectacol al deznădejdii umane. La fel de importante, ca mărturie documentară pentru sistemul de represiune din ultima etapă a ceaușismului, sunt cele trei răpiri la care a fost supus Vasile Paraschiv de către Securitate: în 1979, când este dus în pădure și bătut; în 1987, când
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
explodat zilele acestea când a anunțat că s-a sculat (,,de mă voi scula ... pre mulți am să popesc și eu” Lăpușneanul) și să vedem noi ce urmează ...! Când vitele mor de foame din cauza secetei... Când oamenii sunt în pragul deznădejdii... Când forțele politice-s divizate iar U.E. ne desființează legi, limbă, obiceiuri, dușmănie generală ne trebuie? La seceta din 1946 oamenii au strâns rândurile într-ajutorându-se și protejându-se de ruși. Oare acum nu găsim calea solidarității românești? Chiar dacă vreo 3
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
făcut, am flecărit cam 800 de ore la telefon, am călătorit mii de km, am pus pentru iarnă 45 de borcane de compoturi, dulcețuri, gemuri și un butoi cu murături mixte, am plâns, cred, de vreo 30 de ori din cauza deznădejdii, milei sau chiar bucuriei și n-a fost zi să nu râd în hohote sau măcar să zâmbesc de câteva ori. Deci? Acum când scriu e 13 decembrie. Dar orice s-ar mai întâmpla, nu cred că m-aș prăbuși, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
cu sticle de suc, dar tot se făcuseră portocalii. (... Ă Firește, case ca aceasta erau peste tot, obișnuite în rândul celor care se zbătuseră cu disperare să acceadă la stratul inferior al clasei mijlocii - chiar pe margine, agățându-se cu deznădejde să nu alunece înapoi -, însă nu reușeau să se țină suficient de tare de această margine, iar casa aluneca înapoi, nu în sărăcia pitorească pe care le plăcea turiștilor s-o fotografieze, ci în ceva cu adevărat dureros de privit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
filosofie, mai ales germană, el și-a impregnat versurile cu idei profunde și îndrăznețe care le dau un specific deosebit. Pe cât era Alecsandri de vesel și surâzător, rareori cuprins de melancolie, pe atât este Eminescu poetul durerii, al morții și deznădejdii. A fost comparat cu Lenau și Lamartine, ceea ce nu înseamnă că el i-a imitat pe acești poeți; dar spiritul lui îl atrăgea spre aceeași concepție despre viață. Eminescu este un detractor al timpului prezent și un admirator al trecutului
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
lui aceste cuvinte stranii. Era fie cântecul unui corb, fie vântul ce sufla prin sălcii. Însă Mihai nu reușea să dea de balaurul roșu și jură că nu va mai mânca până nu-l ucide. Balaurul roșu este în culmea deznădejdii. Dar copilul lui, legat prin jurământ, nu mai mâna și avea să moară de foame. Atunci bietul tată, după ce încercase zadarnic să-l facă pe fiu să uite de jurământ, dispare și se ascunde în vale sub înfățișarea cumplită de
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
despre amărăciunile, temerile, durerile din concepția sa despre viață și societate. Dar privirea-i rămâne limpede și bună în fața nenorocirilor care o atrag. Musset a blestemat bărbații și femeile; nu-i plângea, iar pesimismul lui egoism a dus la o deznădejde fără leac. Sully Prudhomme a fost și el trist, iar lacrimile au fost moștenirea lui poetică: "Și-i gustul meu să o aleg, de lângă Cea care știe să zâmbească, pe cea care Poate să plângă" Melancolia sa nu este fără
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Louis-Philippe. CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Animăluțele prințeselor Emil BRUMARU Și pentru că prințesele au și animăluțele lor preferate, cu care se joacă în fel și chip, Șerban Foarță ni le prezintă în stilul lui inconfundabil! *** FLUTURE NEGRU: „Fluturele negru-i heraldul deznădejdii. Ca faldul, oarecum, al flamurilor negre. Negrul e negru. Pierderea nădejdilor și-a sentimentelor alegre“. LUP CENUȘIU: „Potrivit unei legende vechi, o prințesă fost-a înfiată de către-o haită de lupi suri. Cică aceștia au hrănit-o prin sihle de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
gata, o să fii ca nou. Ce zici? Maria.“ Aș vrea ca Maria să existe cu adevărat. Aș vrea ca scrisoarea ei să existe cu adevărat. Poate abia atunci aș simți că nu mi se face pieptul țăndări de teamă și deznădejde, ci explodează de o bucurie pe care încă n-o înțeleg bine. Cum spune și Sorin: “De-aia scrii. Scrii pentru că. Nu scrii pentru a. Și asta nu e bine. Nu scrii cu scopul de a face ceva. Doar ca să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
migrare. Brusc, un stol de gâște sălbatice s-a ridicat și a zburat în V. Numai una n-a avut putere și a rămas jos. A început să se zbată, să țipe sfâșietor, cu gâtul întins. Atât de mare era deznădejdea gâștei singure, încât Rodica spune că i-a venit să plângă de milă. Când deodată, stolul s-a întors și gâștele s-au așezat în jurul păsării neputincioase, au atins-o cu ciocurile, cu aripile, până s-a potolit și n-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
jurnal PRO TV, atunci nu mai are nicio șansă să scape. Omul are convingerea (gnostică?) că trăiește în cea mai rea dintre toate lumile posibile și că fireasca soluție este sinuciderea. Ferească Dumnezeu de o asemenea soluție! Dacă ne apucă lehamitea, deznădejdea și chiar cumplita resemnare după palpitanta viețuire într-o Românie aproape apocaliptică, atunci problema este (și) a noastră. Este, înainte de toate, o problemă spirituală și religioasă. Partea spirituală se referă la faptul (argumentat statistic) că nu mai citim cărțile fundamentale
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
acelei note, Ruffin face observațiile următoare: „... Până la data acestui oficiu, Rusia, departe de a protesta împotriva sistemului de opresiune de care se plânge astăzi, îl aproba cu hotărâre în taină, căci acest sistem împingea pe locuitorii celor trei provincii la deznădejde și la desțărare, ceea ce sporea populația Noii Sârbii, a Crimeii și a celorlalte stăpâniri noi rusești pe coastele Mării Negre. Rusia nu avea atunci în vedere decât achiziția indivizilor munteni, moldoveni și basarabeni. Mulți observatori pretind că astăzi ea țintește la
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
pe lângă autoritățile rusești, spre a obține pentru ei oarecare alinare și a găsi un leac pentru această stare de lucruri, dar, convinși prin răspunsurile mele că sub nici un raport nu puteam să satisfac dorințele lor, s-au întors acasă, cu deznădejdea în inimă...” „... Generalul Diebici, maior general al armatei, se află de două zile în București. Boierii Divanului Țării Românești, mergând in corpore să-1 felicite pentru fericita lui sosire în oraș, el a revărsat asupra lor injuriile și cele mai violente
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
ea este situată pe primul loc, la mare distanță de celelalte valori). Aproape toți își văd zilele petrecute în pușcărie ca fiind fără rost, fără finalitate. Imposibilitatea realizării unor lucruri bune creează o resemnare generalizată. Lanțul cel mai solid era deznădejdea generală, resemnarea completă față de condițiile lor de sclavi... Lipsa unui viitor îi închide pe toți ca într-o carapace, din care speră deșartă speranță să iasă întregi într-o bună zi."139 Studiul valorilor finale și instrumentale Milton Rokeach a
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
vrem să redăm țării credința în puterile ei de astăzi și în dezvoltarea ei de mâine. Vrem ca jefuitorii averii publice să creadă în realitatea pedepselor grele ce li se cuvin. Hoții la pușcăprie! Nu e numai un strigăt de deznădejde al poporului jefuit, dar este astăzi lozinca de restabilre a încrederii zdruncinate chiar dincolo de hotarele țării. Vrem să aducem în economia publică economii severe, de sus până jos, pentru ca sarcina sărăciei apăsătoare să devină mai ușoară, fiind mai dreaptă și
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
același timp, respectând drepturile legal câștigate, noi știm că de azi înainte, trebuie asigurată, în slujbe și în intreprinderi, întâietatea ce se cuvine românilor în țara lor, o grijă deosebită pentru tineretul care nu poate rămâne osândit la foamete și deznădejde. De asemeni, în ajutoarele pentru școli și biserici se va asigura proporția ce se cuvine numărului de credincioși. Cetățeni! După frământarea grozavă de astăzi, se naște o lume nouă și, ca și altă dată, în toate împrejurările mari Partidul Național
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
noastre și parcă pentru a ne lipsi de orice urmă de iluzie, am putut citi numărul avionului: 230. O tăcere grea s-a abătut asupra noastră. Sperasem atât de mult de la această misiune, încât am avut senzația că ne cuprinde deznădejdea. Ce s-a întâmplat? După aterizare, avionul s-a îndreptat rapid spre postul de comandă, către care alergam cu toții împreună cu generalul Gheorghiu. Acesta era livid, înțelegând că misiunea eșuase, și căuta deja felul în care avea să raporteze guvernului acest
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]