3,808 matches
-
folosirea în literatură și a altor dialecte, precum cel homeric, cel ionic, cel eolic și cel doric 16. Limba greacă veche nu a dat naștere la mai multe limbi, precum latina, germanica sau slava, deși a avut o serie de dialecte distincte și deși s-a vorbit pe un teritoriu foarte extins și are o vechime foarte mare. Evoluția ei în timp a dus însă la diferențieri în diacronie, încît, după greaca veche sau elină, au urmat greaca medie sau bizantină
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
doua jumătate a secolului al XIII-lea, în timpul domniei lui Alfons al X-lea, (supranumit Înțeleptul) s-a produs un fenomen deosebit: traducerile au început să nu mai fie finalizate în texte scrise în latină, ci în texte redactate în dialectul castilian al limbii spaniole, dialect care se va impune cu timpul în raport cu celelalte dialecte, care își formaseră și ele un aspect scris (se formaseră, deci, dialecte literare), și va constitui baza pe care s-a realizat limba spaniolă literară. Treptat
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
XIII-lea, în timpul domniei lui Alfons al X-lea, (supranumit Înțeleptul) s-a produs un fenomen deosebit: traducerile au început să nu mai fie finalizate în texte scrise în latină, ci în texte redactate în dialectul castilian al limbii spaniole, dialect care se va impune cu timpul în raport cu celelalte dialecte, care își formaseră și ele un aspect scris (se formaseră, deci, dialecte literare), și va constitui baza pe care s-a realizat limba spaniolă literară. Treptat, această limbă literară a înlocuit
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
supranumit Înțeleptul) s-a produs un fenomen deosebit: traducerile au început să nu mai fie finalizate în texte scrise în latină, ci în texte redactate în dialectul castilian al limbii spaniole, dialect care se va impune cu timpul în raport cu celelalte dialecte, care își formaseră și ele un aspect scris (se formaseră, deci, dialecte literare), și va constitui baza pe care s-a realizat limba spaniolă literară. Treptat, această limbă literară a înlocuit, pe teritoriul spaniol, limba latină și s-a perfecționat
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
nu mai fie finalizate în texte scrise în latină, ci în texte redactate în dialectul castilian al limbii spaniole, dialect care se va impune cu timpul în raport cu celelalte dialecte, care își formaseră și ele un aspect scris (se formaseră, deci, dialecte literare), și va constitui baza pe care s-a realizat limba spaniolă literară. Treptat, această limbă literară a înlocuit, pe teritoriul spaniol, limba latină și s-a perfecționat într-un ritm intens, îmbogă-țindu-se cu mijloace preluate din latină și din
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
creării și normării limbii literare pornind de la ceea ce oferea limba populară. În Italia acelor timpuri s-a distins în mod deosebit învățatul Dante Aligheri, care, în cartea sa De vulgari eloquen-tia (Despre vorbirea populară), constată că în Italia sînt 14 dialecte distincte și crede că, pentru a se forma o limbă literară italiană, ar trebui să se valorifice elemente din toate aceste dialecte. Dar, cînd Dante a scris (Divina) Commedia a folosit varianta lingvistică pe care o vorbea, adică dialectul toscan
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Dante Aligheri, care, în cartea sa De vulgari eloquen-tia (Despre vorbirea populară), constată că în Italia sînt 14 dialecte distincte și crede că, pentru a se forma o limbă literară italiană, ar trebui să se valorifice elemente din toate aceste dialecte. Dar, cînd Dante a scris (Divina) Commedia a folosit varianta lingvistică pe care o vorbea, adică dialectul toscan (prin subdialectul florentin). Această lucrare a devenit curînd foarte cunoscută și citită, încît, prin ea, acest dialect s-a impus ca bază
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
14 dialecte distincte și crede că, pentru a se forma o limbă literară italiană, ar trebui să se valorifice elemente din toate aceste dialecte. Dar, cînd Dante a scris (Divina) Commedia a folosit varianta lingvistică pe care o vorbea, adică dialectul toscan (prin subdialectul florentin). Această lucrare a devenit curînd foarte cunoscută și citită, încît, prin ea, acest dialect s-a impus ca bază a limbii literare italiene moderne. Astfel, încununată de activitatea unor mari personalități renascentiste Dante Aligheri, Francesco Petrarca
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
valorifice elemente din toate aceste dialecte. Dar, cînd Dante a scris (Divina) Commedia a folosit varianta lingvistică pe care o vorbea, adică dialectul toscan (prin subdialectul florentin). Această lucrare a devenit curînd foarte cunoscută și citită, încît, prin ea, acest dialect s-a impus ca bază a limbii literare italiene moderne. Astfel, încununată de activitatea unor mari personalități renascentiste Dante Aligheri, Francesco Petrarca și Giovanni Boccaccio -, italienii și-au fixat limba literară încă din secolul al XIV-lea, exemplul lor fiind
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și literatura cultă au cunoscut o difuzare socială apreciabilă și au creat premi-se multiplicate de dezvoltare; literații au avut la îndemînă un material lingvistic bine delimitat pentru prelucrarea artistică, încît nu au mai avut motive să oscileze în utilizarea unui dialect sau altul și s-a putut trece efectiv la crearea literaturilor moderne europene; vorbitorii dialectelor au avut un model de raportare la o formă lingvistică normată ce a evoluat rapid la statutul de limbă comună și supradialectală, realizîndu-se premisele formării
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
dezvoltare; literații au avut la îndemînă un material lingvistic bine delimitat pentru prelucrarea artistică, încît nu au mai avut motive să oscileze în utilizarea unui dialect sau altul și s-a putut trece efectiv la crearea literaturilor moderne europene; vorbitorii dialectelor au avut un model de raportare la o formă lingvistică normată ce a evoluat rapid la statutul de limbă comună și supradialectală, realizîndu-se premisele formării conștiinței naționale. Chiar în condițiile formării limbilor literare moderne cu un grad ridicat de unitate
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
a străinilor, fiindcă grecii nu urmăreau prin aceasta decît să le facă cunoscute acestora tezaurul lor cultural. Pe de altă parte, limba operelor clasice grecești, devenită limbă exemplară și comună a scrierilor, a fost învestită cu atributul corectitudinii și opusă dialectelor și vorbirii populare. La rîndul ei, lumea antichității romane a fost una abstractă și intens centralizată; exista un singur centru, o singură stăpînire peste întreaga lume civilizată 25. În aceste condiții, individul nu conta, după cum nu conta nici individualitatea popoarelor
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
A rămas astfel în atenție numai limba literară (clasică), singurul aspect învestit cu valoare de reprezentativitate pentru civilizația romană. O asemenea concepție puristă în raport cu limba literară s-a perpetuat și în Evul mediu, cînd s-au neglijat aspectele vorbite și dialectele, fiind considerate abateri de la limba clasică. Ca atare, în Occidentul romanic latina literară a putut fi admisă fără probleme ca limbă a cultului și a culturii, deoarece limbilor vorbite nu li se acorda mare importanță. Acest rol al latinei s-
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
altă parte, exista un sistem al mișcării de populație care contribuia la o omogenizare lingvistică și culturală a vorbitorilor. În acest context, numai după slăbirea forțelor unificatoare, prin acțiunea sub-stratului și a altor factori, s-a produs fragmentarea latinei în dialecte cu diferențe pronunțate din care s-au născut limbile romanice. A existat desigur o anumită unitate și în cazul limbii germanice comune, care este limba-bază a limbilor germanice, dar, de data aceasta, fragmentarea a fost într-o mare măsură inițială
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
limbile romanice. A existat desigur o anumită unitate și în cazul limbii germanice comune, care este limba-bază a limbilor germanice, dar, de data aceasta, fragmentarea a fost într-o mare măsură inițială, fiindcă marile triburi sau uniuni de triburi foloseau dialecte distincte, care nu aveau modelul unei limbi de cultură unice și din care, prin adîncirea diferențelor, au luat naștere limbi deosebite. Substratul a avut și aici un anumit rol (înde-osebi în cazul limbii engleze), dar apariția limbilor germanice se datorează
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
avut și aici un anumit rol (înde-osebi în cazul limbii engleze), dar apariția limbilor germanice se datorează în primul rînd diferențierilor inițiale (a existat, de exemplu o germanică nordică), amestecului de triburi germanice și, prin aceasta, amestecului dintre mai multe dialecte germanice distincte (cum s-a întîmplat în engleză) și, îndeosebi, organizării sociale și statale. Din punctul de vedere al reflecției asupra limbii, se poate constata că, atîta timp cît latina era limba oficială, a cultului și a științei, ea era
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
tipuri, iar apoi și opere literare (aparținînd genului epic), unele de o dimensiune apreciabilă. S-au creat astfel uneori tradiții locale ale scrisului, prin urmare limbi literare dialectale, corespunzătoare vorbirii din anumite centre economice, politice și sociale, avînd la bază dialectele locale. În perioada Renașterii însă (secolele al XV-lea al XVI-lea), s-a realizat tipul cultural vest-european cu o importantă componentă lingvistică, care-l deosebește fundamental de tipul antic, atît de cel grecesc, cît și de cel roman, dar
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ale grecilor și romanilor în antichitatea pe care renascentiștii o redescoperiseră și doreau s-o valorifice. În epoca modernă însă, limba literară unică a fost puternic legată de cea de națiune și de stat național, încît italienii, vorbitori ai unor dialecte numeroase și diferențiate în mod pronunțat, au acceptat aceeași formă a limbii literare, cu baza într-un subdialect, iar olandezii, ale căror dialecte sînt înrudite și reciproc inteligibile cu dialectele vecine ale germanei de jos, și-au format o limbă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
a fost puternic legată de cea de națiune și de stat național, încît italienii, vorbitori ai unor dialecte numeroase și diferențiate în mod pronunțat, au acceptat aceeași formă a limbii literare, cu baza într-un subdialect, iar olandezii, ale căror dialecte sînt înrudite și reciproc inteligibile cu dialectele vecine ale germanei de jos, și-au format o limbă literară proprie, fiindcă s-au constituit într-o națiune distinctă și au alcătuit o altă entitate statală. În mod similar, popoarele germanice nordice
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
națiune și de stat național, încît italienii, vorbitori ai unor dialecte numeroase și diferențiate în mod pronunțat, au acceptat aceeași formă a limbii literare, cu baza într-un subdialect, iar olandezii, ale căror dialecte sînt înrudite și reciproc inteligibile cu dialectele vecine ale germanei de jos, și-au format o limbă literară proprie, fiindcă s-au constituit într-o națiune distinctă și au alcătuit o altă entitate statală. În mod similar, popoarele germanice nordice au fiecare limbi literare distincte, deși limbile
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
a promovat răspîndirea în cercuri tot mai extinse a culturii și a științei, ceea ce a însemnat și o creștere a numărului celor care folosesc limba literară și, în aceste condiții, limbile literare au început să influențeze limbile populare, caracterizate prin dialecte particularizate de trăsături diferențiatoare. Raportul dintre limba literară și dialecte nu a fost însă întotdeauna același în cazul idiomurilor europene, nu numai din punct de vedere lingvistic, ci și social. În epoca feudală, vorbirea populară caracteriza întreaga populație a unei
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și a științei, ceea ce a însemnat și o creștere a numărului celor care folosesc limba literară și, în aceste condiții, limbile literare au început să influențeze limbile populare, caracterizate prin dialecte particularizate de trăsături diferențiatoare. Raportul dintre limba literară și dialecte nu a fost însă întotdeauna același în cazul idiomurilor europene, nu numai din punct de vedere lingvistic, ci și social. În epoca feudală, vorbirea populară caracteriza întreaga populație a unei regiuni, indiferent de statutul social al vorbitorilor. Limba literară, atît
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
nu numai din punct de vedere lingvistic, ci și social. În epoca feudală, vorbirea populară caracteriza întreaga populație a unei regiuni, indiferent de statutul social al vorbitorilor. Limba literară, atît în forma vorbită, cît și în cea scrisă, corespundea unui dialect și era folosită în regiunea în care se vorbea dialectul respectiv și, din acest motiv, fiecare dialect putea avea o formă literară, iar limba literară în ansamblu era o sumă de dialecte (sau de variante) literare locale. Situația s-a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
În epoca feudală, vorbirea populară caracteriza întreaga populație a unei regiuni, indiferent de statutul social al vorbitorilor. Limba literară, atît în forma vorbită, cît și în cea scrisă, corespundea unui dialect și era folosită în regiunea în care se vorbea dialectul respectiv și, din acest motiv, fiecare dialect putea avea o formă literară, iar limba literară în ansamblu era o sumă de dialecte (sau de variante) literare locale. Situația s-a schimbat radical în epoca modernă, cînd dialectul a rămas o
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
populație a unei regiuni, indiferent de statutul social al vorbitorilor. Limba literară, atît în forma vorbită, cît și în cea scrisă, corespundea unui dialect și era folosită în regiunea în care se vorbea dialectul respectiv și, din acest motiv, fiecare dialect putea avea o formă literară, iar limba literară în ansamblu era o sumă de dialecte (sau de variante) literare locale. Situația s-a schimbat radical în epoca modernă, cînd dialectul a rămas o diviziune teritorială a limbii populare, dar nu
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]