KorAP: Find »[drukola/base=dinte & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...76 77 78 ...707 >

17,651 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

Întuneca cu fiecare clipă. 2. După o oră de Încercări, Gheretă trebui să admită că, Într-adevăr, blana Îi era strâmtă. O porți peste ceva subțire, Îi sugeră el cu timiditate Zorelei. Adică peste furou, cum ar veni, șuieră printre dinți Zorela. Îi venea greu să se recunoască În „dulapul” din oglindă. Nu fusese niciodată sfrijită ca un manechin, dar nici cât o batoză, cum se vedea acum. Deoarece până la Revelion nu avea cum să slăbească, hotărî că urma să-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
roata, Doamne apără și păzește, Își zise el când trebui să admită că trupul Îi era năpădit de un val de căldură care nu avea nici o legătură cu soarele ăsta beteag de saturnism. O boală care te poate lăsa fără dinți și fără urmași, dacă nu te grăbești să dai cu bulanul În populație. Cam asta scria și pe bilețelul pe care Îl descoperise sub roată. Semnat Nutzy și Rudy. Nu anunțați procuratura, don șef? Întrebă un subordonat venit În ajutor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
copt. I-au dat câteva lacrimi. Primele. A mâncat mărul cu sâmburi cu tot. Apoi s-a Întins În iarbă. Culcat pe spate părea crucificat. Ei Îl priveau neputincioși. Se zice că unii mănâncă aguridă, iar altora li se strepezesc dinții. Trăiau pe propria lor piele acest adevăr. Violeta s-a Întins atunci deasupra lui, și-a lipit buzele de buzele lui și, ca Într-un exercițiu de prim ajutor a urmat, cu o violență ce depășea violența cuvintelor dojenitoare de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
părea că duc În țară o pradă de război nemeritată, câștigată fără luptă, prin neprezentarea dușmanului. Așa trebuia să arate după știința mea o Brâncoveană, o Cantacuzină ori o Corvină. Înainte de a se face nevăzută am auzit-o șuierând printre dinți: Du-te-n mă-ta! O canalie ca mine nu merita atâta respect. Pentru o clipă m-am simțit Înnobilat. Bucuria mea nu a ținut mult pen'că s-a trezit șeful din pricina luminilor din oraș. Atunci a Început, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
un secret militar sau de stat. Se poate da publicității numai peste cincizeci sau o sută de ani. După caz. Domnul Brândușă era cel mai fericit. Zâmbea mereu lângă tablouri de parcă el le-ar fi pictat. Din când În când, dintele său de aur lumina ca un bliț sufrageria În care mai dansau câteva perechi. Fata cu discursul avea niște buci clasa Întâi. Marfa, nu glumă. Nu degeaba se odihneau pe ele ca niște stele albe de mare mâinile mari ale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
al soluțiilor naturale, spera că lucrurile se vor aranja și că tablourile nu vor avea astfel de suferit, acum când făceau parte din colecția Ignat P. Brândușă, cum atât de frumos scrisese gagica lu' dom' profesor, cu vârful limbii Între dinți, ca și cum altfel mâna nu i-ar fi alunecat pe hârtie cu atâta ușurință și cu o moliciune care lui Îi dădea amețeli. Nu degeaba i se zicea Nemțoaica. Rasă pură. Ar fi trebuit să fi fost orb și surd să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
noapte Întreagă, apoi expiră prelung dând și celorlalți cu mărinimie ceva din căldura sufletului său, care moleși pe loc chelnerii Înghesuiți cuminți pe scaunele din spate. Brândușă vru să-i ofere o țigară și lui Marcovici, dar acesta ținea Între dinți, ca de fiecare dată când dorea să impresioneze, o pipă olandeză pentru care avea un stoc de Clan dinainte de '89. Rezerva trebuia să Îi ajungă până la sfârșitul vieții. Brândușă coborî geamul portierei și făcu vânt În zăpadă pachetului de Dunhill

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
mii de lei acolo kilogramul. Viu. O viață În lei e, carevasăzică, pe nimica. În șilingi, ar fi fost cu totul altceva. Sau măcar În forinți. Și moartea are alt preț atunci. Altfel treci dincolo cu o bancnotă străină Între dinți... Se consola cu gândul că oricum va muri de mâna unui creștin. Că o fi român, ungur, polonez ori slovac Îi era egal. Sunt totuna: aceleași gusturi, aceleași rețete. Trăiesc la fel, mor la fel: infarct, avc, gută, diabet, ateroscleroză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
pe un nas coroiat. Semăna cu Petru Cain tânăr. În jurul gâtului, Înfășurat de mai multe ori, un fular roșu. Dacă mai punea la socoteală și paltonul, bine căptușit după cum se vedea, n-ar fi avut motive speciale să clănțăne din dinți. Lui nu Îi era frig deși adormise acolo, lângă mașină, câteva minute bune. Atât cât să-și tragă sufletul Înainte de marea Întâlnire cu Grațian pe tabla de șah. Dormea bine de tot când a auzit, venind de undeva, un cântec

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

periculos sau când ai comis o greșeală îngrozitoare -, atunci când realitatea situației ți se furișează în minte pe ușa din dos, ca o pantomimă a lui Dracula. Nu știam cine sunt. Nu știam unde mă aflu. Simplu. Înfricoșător. Am strâns din dinți și m-am răsucit pe călcâie. Am măturat de trei ori cu privirea dormitorul, atingând și explorând cu ochii fiecare lucru comun și neînsemnat și nerecunoscând absolut nici unul. Am încercat aceeași manevră în gând. Am închis ochii, mi-am scormonit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
un fel de testare a limitelor. Ideea unei Clio Aames în carne și oase -pielea ei, vocea, ideile, ochii, trecutul, lucrurile pe care le ura sau iubea, speranțele ei, prioritățile, sângele, unghiile și pantofii și menstrele și lacrimile și coșmarurile, dinții și saliva și râsul, amprentele pe care le lăsa pe pahare - gândul că ar avea genul ăsta de trecut concret și solid, acest „a fost odată“, era mult prea mult pentru mine (un alt motiv pentru care nu am deschis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
a atacat rechinul? Nimeni încuviință cu o mișcare vagă din cap, ca și când întrebarea ar fi venit de undeva dinăuntrul propriei sale minți. Pe noi toți. Către sfârșit, mătușa mea nu mai recunoștea oamenii. Avea coșmaruri. O umbră în creierul ei, dinți și ochi. Se trezea în toiul nopții, îl vedea pe unchiul în pat, lângă ea și se furișa la parter ca să sune la poliție. Le spunea că e un intrus în casă. Uneori îi suna de câte trei sau patru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
de găurile și firele tale, treaba e aproape gata, mai trebuie doar să. Șșș, taci, o să te audă. Nimeni se întoarse din nou cu fața la mine. Ochelarii îi săltară pe obraji când gura i se lăți într-un rânjet uriaș, numai dinți maronii și gingii negru-purpurii. Scuze pentru asta, zise el. Apel în conferință. De la birou. Apelurile în conferință. Blestemul secolului XXI. Lichidul șiroia de pe el în bălți mici, maronii, în jurul picioarelor scaunului. Pleacă. Pleacă. Pleacă. Mi-am mutat greutatea pe vârfurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
să mișc mâna, dar apoi, pe podea, în spatele meu, am simțit ceva, umbra unei mișcări tot mai iuți, și ochii îmi săriră într-acolo. După care: Imagine??? Mi-am retras brusc brațul, aruncându-mă în față în timp ce pâlnia conceptuală de dinți și lame țâșni din podea și se închise cu un pocnet hotărâtor acolo unde, cu o jumătate de secundă în urmă, se aflau brațul și umărul și capul meu. — Ludovician! am strigat cu o spaimă viscerală, izbindu-mă zdravăn de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Fidorous, în carne și oase, era la fel de buruienos și de dezordonat ca un teren lăsat în paragină. Părul lui grizonant și des crescuse mai lung decât cel al lui Einstein, într-un fel de chică bezmetică. Un pix înfipt între dinți, două pitite în spatele urechilor și mai multe încâlcite și înnodate și ițindu-se din coama lui rebelă îi făceau capul să semene cu un cactus dintr-aceia suspect de pufoși. Urme de pix albastru, negru, roșu și verde îi acopereau dosul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Orice s-ar fi întâmplat, n-am crezut că vei reacționa în felul ăsta. — Cum? Las-o baltă. — Nu, haide, cum să reacționez? — Ca un copil. Un val acru de furie îmi urcă în gât și am strâns tare din dinți până când s-a retras. — Am avut încredere în tine, Scout. Încredere oarbă. Ai dreptate, ce copilăros din partea mea! Fiindcă ea nu reacționă în nici un fel, alte cuvinte înțepătoare mi se îngrămădiră în gât vrând cu disperare să-i spargă scutul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
susurul apei curgând printr-o țeavă lungă. După ce am reușit să fixez bine gândul, am scos degetul din pahar și am dus paharul la gură. Hârtiile mi se rostogoliră peste buze într-un ghemotoc poros, câteva găsindu-și drumul spre dinții și limba mea, gâdilându-mă. Am deschis ochii, m-am scobit între dinți și le-am scuipat una câte una, am răsucit-o pe ultima într-o mingiuță ușor păstoasă și-am aruncat-o cât colo. M-am uitat o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
gândul, am scos degetul din pahar și am dus paharul la gură. Hârtiile mi se rostogoliră peste buze într-un ghemotoc poros, câteva găsindu-și drumul spre dinții și limba mea, gâdilându-mă. Am deschis ochii, m-am scobit între dinți și le-am scuipat una câte una, am răsucit-o pe ultima într-o mingiuță ușor păstoasă și-am aruncat-o cât colo. M-am uitat o vreme în pahar. Fâșiuțele de hârtie stăteau încâlcite, fiecare cu cuvântul APĂ expus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Am ridicat paharul și am aruncat o privire insistentă la fâșiile de hârtie dinăuntru. Nici o schimbare. — Așa-i, mi-am spus cu glas tare mie însumi și paharului, încercând să-mi urnesc mintea din loc. Mi-am luat inima în dinți pentru încă o încercare cu conceptul de apă. Dimineața se duse. Scout și Fidorous se întoarseră la montajul Orpheus iar și iar, aducând alte lucruri. Din când în când, doctorul mă striga ca să mă întrebe cum mă descurcam sau ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
apă. O jumătate de oră mai târziu, stăteam culcat pe spate, cu mâinile la ceafă, cu paharul alături. Luasem o fâșie de hârtie și-o mestecam, încercând să conving ideea de lichid rece răcoritor să iasă din pasta caldă dintre dinții mei. Mă gândeam că era un lucru disperat, imposibil, că nu știam să extrag conceptul de apă din cuvinte și că, în fața lui Scout sau nu, va trebui să-i spun asta lui Fidorous. Cu aceste gânduri rostogolindu-mi-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
câteva clicuri ale mulinetei odată. Firul brăzdă apa de la stânga la dreapta. Totul era un complicat dans al tensiunii și mișcării corpului. Cred că nu. M-am întors și am văzut-o pe Scout în spatele meu. — Scout, șuieră doctorul printre dinții încleștați, ce naiba faci? Du-te sus și oprește motoarele sau o să-l pierdem. Asta nu-i rechinul. Eu l-am văzut și un animal așa mare ca el n-ar... — Scout, fă cum îți spun și oprește motoarele alea afurisite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
a cerut și am dus niște șervețele de hârtie când mama ei a început să plângă. Adusese cu ea câteva albume și mi-a arătat poze cu toate acele Clio pe care eu nu le cunoșteam - Clio la școală, cu dinți prea mari și strungărețe și codițe jucând rolul unui înger într-o piesă de teatru naivă, Clio copilașul din cadă mânjit de mâncare pe față, Clio adolescenta cu colanți negri, fustă scurtă, o cravată înnodată ștrengărește într-o parte, Clio

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Toate lucrurile lui Clio au dispărut. Mult timp n-am atins nimic. Din nou atemporală, casa era ca un templu secret în vreme ce praful se aduna pe lucruri pe care n-ar fi trebuit să se adune niciodată - periuța ei de dinți și uscătorul de păr și CD-urile nepuse înapoi în carcase și deodorantul de pe pervazul geamului de la baie. Lucruri obișnuite, păstrate cu grijă la locul lor pentru că ultima persoană care le-a atins nu va mai pune niciodată o ceașcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
cu răsuflarea tăiată, uite-mă aici. Și am început să lovesc din picioare, în și afară din apă, încet la început și apoi mai repede, iscând spumă albă și făcând zgomot. — Uite-mă aici. Durerea din genunchiul rănit îmi făcu dinții să se încleșteze și buzele să se strângă, dar am continuat să bat din picioare. Epava prinse viteză, ridicând valuri haotice de-o parte și de cealaltă, proiectând în aer nori albi de stropi. Țrr, țrr, țrr, țrr — Haide, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
fericire și visuri - capul rechinului, doi ochi negri, de jucărie de-o parte și de cealaltă a unui glonț uriaș și cenușiu o nicovală jet gigantic, despicat pe din două, în față, într-o pâlnie neagră și roșie plină de dinți. Știu ce ești. Am aruncat laptopul în gaura lui roșie, deschisă și m-am rostogolit pe spate de pe puntea superioară, în timp ce ludovicianul o zdrobea, făcând-o așchii, după care... Imagine ??? 35 Exact ca-n rai Explozia făcu gaură în mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]