3,842 matches
-
mai slab”. Părintele indulgent Stilul indulgent se caracterizează prin faptul că părintele îi permite copilului să se manifeste cum vrea el, fără săi impună prea multe restricții. Ei nu reușesc să controleze adecvat activitatea copilului, accepta și se supun fără discernământ cererilor lui(îl alintă). Această atitudine parentală favorizează dezvoltarea agresivității și negativismul la copil. Reprezintă un aspect disruptiv al relației părințicopii si survine in situații familiale disarmonice în cazul unui atașament inadecvat părinți-copii. Părintele indulgent manifestă sensibilitate la drepturile altora
ATITUDINEA PĂRINŢILOR DIN MEDIUL RURAL ŞI EFECTELE ASUPRA ADAPTĂRII ŞCOLARE by SARDARIU ELISABETA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/338_a_598]
-
în tratatele de medicină tradițională Aiurveda către Maharajah Ciarak. El amintește despre o boală îngrozitoare din cauza căreia cel afectat și-ar pierde sistemul imunitar. Cauza acestei boli s-ar fi aflat, după cum explică Ciarak, în practicarea unor rapoarte sexuale fără discernămînt. Sistemul aiurvedic propunea un tratament care era eficient dacă era început în stadiu incipient al bolii. Jaffe HW și colaboratorii remarcă (National case control study of Kaposi’s sarcoma and Pneumocystys Carinii in homosexual men : Part 1 , Epidemiologic results . Ann
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
este de 15 %. Acest areal coraspunde cu arealul de răspîndire al Mycrobacterium Africanum(Rist). H.I.V. 0Descris pentru prima dată de către Maharajah Ciarak în tratatul său de medicină Aiurveda. Cauza acestei boli s-ar afla în practicarea unor relații sexuale fără discernămînt. Această boală afectează sistemul imunitar, după infectare supraviețuind pînă la 3000 de zile. Boala este descrisă astfel: cel atins de ea este cuprins treptat de o stare de oboseală, devine mai nervos, pierde din greutate și moare. Se propune și
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
cu virusul variolei, ce este un agent patogen asociat virusului mumps. Un alt aspect important prezentat în descrierea bolii făcută de către Maharajah Ciarak este prezența la persoanele care fac boala a unor infecții sexuale datorate unor relații sexuale practicate fără discernămînt. Terapia cu deșeuri radioactive Tratamentul persoanelor afectate de o formă de cancer se desfășoară în două etape: +administrarea unor substanțe ce se fixează în țesutul bolnav . +iradierea cu raze gama În tratamentul unor forme de cancer se folosesc unele substanțe
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
adevărului a găsit încă de la început interesul artiștilor. Întorcându‑ne în timp, vedem că arta pe care a întâlnit‑o creștinismul era rodul matur al lumii antice și ca și în domeniul vieții și gândirii credința im‑ punea creștinilor un discernământ care nu‑i permitea acceptarea automată a acestui patrimoniu. Astfel arta de inspirație creștină a început în surdină, strâns legată de necesitatea credincioșilor de a elabora semne prin care să exprime pe baza Scripturii misterele credinței și în același timp
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
elevului care solicită consilierea sunt identificate corespunzător situației acestuia. 3.2. Aspectele care țin de competența profesorului sunt selectate cu responsabilitățile pentru ca sfaturile și recomandările date familiei să fie pertinente. 3.3. Situațiile care necesită consilierea specializată sunt identificate cu discernământ pentru a îndruma familia către surse specializate. COMPONENTA 4 IMPLICAREA FAMILIEI ÎN ACTIVITĂȚILE FORMATIV EDUCATIVE Descriere: Unitatea de competență se referă la modul în care familia poate deveni un partener al cadrului didactic în educarea elevilor. ELEMENTE DE COMPETENȚĂ 1
Competenţa profesională în sistemul educaţional by Marin Pânzariu, Andrei Enoiu-Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Science/734_a_1172]
-
1.1. Necesarul de autoinstruire se stabilește pe baza autoevaluării și a recomandărilor obținute în urma inspecțiilor. 1.2. Necesarul de autoinstruire este identificat ținând cont de noutățile ce apar în domeniu. 2.1. Selectarea publicațiilor de specialitate se face cu discernământ. 2.2. Planul de studiu individual este stabilit astfel încât să acopere nevoile personale de dezvoltare profesională. 2.3. Cunoștințele achiziționate prin studiu individual sunt integrate în sistemul de cunoștințe existent. 3.1. Deprinderile sunt exersate pentru atingerea unor parametri de
Competenţa profesională în sistemul educaţional by Marin Pânzariu, Andrei Enoiu-Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Science/734_a_1172]
-
dintre intoxicații. Antidoturile nespecifice se utilizează Într-un număr semnificativ de intoxicații. Un loc important În intoxicațiile cu compuși deprimanți Îl ocupă, triada: naloxonă, glucoză, tiamină, cu condiția (pentru glucoză) determinării prealabile a glicemiei. Administrarea antidoturilor nu se efectuează fără discernământ. Unele antidoturi generează efecte adverse serioase și este necesară o evaluare a raportului risc-beneficiu. În multe intoxicații clinice este necesară o monitorizare atentă a efectelor antidotului În strânsă corelație cu evoluția clinică, timpul de Înjumătățire a antidotului fiind adesea mai
Compendiu de toxicologie practică pentru studenţi by LaurenȚiu Şorodoc, Cătălina Lionte, Ovidiu Petriş, Petru Scripcariu, Cristina Bologa, VictoriȚa Şorodoc, Gabriela Puha, Eugen Gazzi () [Corola-publishinghouse/Science/623_a_1269]
-
b) asigurarea unor raporturi relaționale, juste și echilibrate. Părinții trebuie să ofere modele de conduită corespunzătoare, calitățile și atitudinile lor având o influență formativă decisivă; dimpotrivă, divergențele între tact și cuvinte, între atitudine și conduită antrenează incertitudini și lipsă de discernământ în aprecierea răului sau binelui de către copil. c) complementaritatea rolurilor parentale. Părinții trebuie să alcătuiască în raport cu copilul o unitate inseparabilă care-și împarte rolurile și sarcinile. Diferite, dar nu divergente, rolurile tatălui și ale mamei trebuie să se completeze reciproc
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
nesatisfacătoare. Vagabondajul, ca urmare a fugii, se caracterizează prin absența de la domiciliu pentru o perioadă mai mare de timp și prin peregrinări continue dintr-un loc în altul. Ambele forme pot fi considerate abateri social-morale în -caz de nealterare a discernământului critic și a responsabilității personale. Fuga care conduce la vagabondaj este sprijinită adesea, de relațiile dăunătoare ale copilului și, în această fază, ea se asociază de regulă cu furtul de alimente și de obiecte. Vagabondajul, ca deviere de conduită provocat
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
dintre copiii care furau prezentau un nivel intelectual coborât, iar debutul și comiterea furturilor curente proveneau, din îndemnurile unor copii cu un intelect bine dezvoltat, care jucau rolul de organizatori și observatori. Acest gen de furt releva așadar, un insuficient discernămînt la subiecții care-l practică. O trăsătură aparte au prezentat-o copiii cu manifestări perverse. Unii dintre aceștia practicau furtul în manieră vedetistă sau impulsiv-sugestionată. Alții furau pentru a cauza încurcături unora dintre ei, denunțându-i ca hoți — tocmai pe
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
incapacitatea unui individ de a înțelege libertatea și necesitatea acțiunilor sale în contextul legilor obiective de dezvoltare a societății, de a înțelege și aprecia consecințele faptelor sale, atunci când ele acționează contrar acestor legi. Iresponsabilitatea constituie versantul juridic al noțiunii de discernământ pierdut, așa cum responsabilitatea echivalează cu aceea de discernământ păstrat. Stabilirea iresponsabilității pentru o acțiune sau faptă penală este sarcina instanței de judecată, care solicită-ori decâte ori se îndoiește de capacitatea de responsabilitate a inculpatului efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice în vederea
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
necesitatea acțiunilor sale în contextul legilor obiective de dezvoltare a societății, de a înțelege și aprecia consecințele faptelor sale, atunci când ele acționează contrar acestor legi. Iresponsabilitatea constituie versantul juridic al noțiunii de discernământ pierdut, așa cum responsabilitatea echivalează cu aceea de discernământ păstrat. Stabilirea iresponsabilității pentru o acțiune sau faptă penală este sarcina instanței de judecată, care solicită-ori decâte ori se îndoiește de capacitatea de responsabilitate a inculpatului efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice în vederea aprecierii discernământului. Pierderea discernământului anulează aspectul subiectiv al
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
așa cum responsabilitatea echivalează cu aceea de discernământ păstrat. Stabilirea iresponsabilității pentru o acțiune sau faptă penală este sarcina instanței de judecată, care solicită-ori decâte ori se îndoiește de capacitatea de responsabilitate a inculpatului efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice în vederea aprecierii discernământului. Pierderea discernământului anulează aspectul subiectiv al actului infracțional, astfel încât individual apare ca acționând fără mobil profitabil. <footnote Constantin Gorgos Dicționar de psihiatrie, vol II. Editura Medicală, București, 1988 footnote> 3.4.3.Impulsivitatea Impulsivitate reprezintă o dispoziție spre conduite impulsive
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
echivalează cu aceea de discernământ păstrat. Stabilirea iresponsabilității pentru o acțiune sau faptă penală este sarcina instanței de judecată, care solicită-ori decâte ori se îndoiește de capacitatea de responsabilitate a inculpatului efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice în vederea aprecierii discernământului. Pierderea discernământului anulează aspectul subiectiv al actului infracțional, astfel încât individual apare ca acționând fără mobil profitabil. <footnote Constantin Gorgos Dicționar de psihiatrie, vol II. Editura Medicală, București, 1988 footnote> 3.4.3.Impulsivitatea Impulsivitate reprezintă o dispoziție spre conduite impulsive care dovedesc
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
fi posibilă în orice moment, din acest motiv impunându-se îngrijirea și evaluarea politraumatizatului într-un serviciu care să permită accesul rapid la tratamentul chirurgical. 2. Stabilirea bilanțului lezional: Frecvent, politraumatizații nu pot coopera, medicul fiind nevoit să recurgă cu discernământ la datele obținute de la însoțitor. Se pot afla astfel, date despre natura agentului agresor și mecanismul agresiunii anticipând, pe cât posibil, diferite tipuri de leziuni și asocieri lezionale (de exemplu, în situația unui conducător auto implicat într-o coliziune frontală cu
Capitolul 13: POLITRAUMATISMELE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Dr. Marius Bârza () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1209]
-
însușit în prealabil, unii copii nu se grăbesc să mențină avantajul cucerit, ci își așteaptă colegii, anulând astfel avansul luat de propria echipă. Jocul de mișcare, pentru a contribui la îndeplinirea sarcinilor educației fizice, este necesar să fie ales cu discernământ. Din punct de vedere al conținutului motric, ele nu trebuie să dubleze alte genuri de exerciții care fac parte din lecția respectivă. Materialele recomandate trebuie să fie simple și atractive, divers colorate, mânuirea lor solicitând atât evidențierea coordonării, preciziei, orientării
Iniţierea în judo : jocuri şi exerciţii cu partener by Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/364_a_641]
-
repetiție. Un număr mare de jocuri contribuie la dezvoltarea vitezei de reacție cel mai bine dezvoltată prin momentul startului în joc. Având în vedere particularitățile anatomofiziologice ale vârstei copilăriei, dezvoltarea FORȚEI trebuie să se facă în mod gradat, cu mult discernământ din partea antrenorilor și cu individualizările corespunzătoare. Experimentele științifice din ultimul timp asupra antrenamentului de forță la copii au arătat că antrenamentele de forță nu au o influență negativă asupra creșterii și dezvoltării corpului la copii de 10 - 15 ani. Bine
Iniţierea în judo : jocuri şi exerciţii cu partener by Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/364_a_641]
-
atenției pentru activitatea din lecție. În acest scop este recomandabilă alegerea jocurilor de scurtă durată, variate și atractive. <footnote Georgeta Chiriță, Educație prin jocuri de mișcare, Editura Sport -Turism, București 1983, p. 62 footnote> La alegerea jocului se impune mult discernământ, întrucât efectul scontat este condiționat de adaptarea lui la condițiile concrete. Astfel jocul se alege în funcție de: sarcinile pe care vrem să le realizăm; momentul antrenamentului; particularitățile morfo-funcționale și psihice ale copilului; nivelul dezvoltării și pregătirii fizice, starea de sănătate; particularitățile
Iniţierea în judo : jocuri şi exerciţii cu partener by Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/364_a_641]
-
îi credea? Ce se întâmplă, în momentul în care se declanșa starea de necesitate, pentru România se activau niște celule care aveau muniție, armament etc. Ele erau antrenate pentru lupta de gherilă. Asta s-a întâmplat. Unii au acționat cu discernământ, alții fără. S.B.: O chestiune neproblematizată suficient este cea a Gărzilor Patriotice care dețineau efective și muniție mai mult decât Armata. Gărzile, născute din frica lui Ceaușescu de a nu veni rușii, în 1968, erau o forță. Știind că Armata
Revoluția română: militari, misiuni și diversiuni () [Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
nesancționat de intelectualitatea interbelică care cerea revenirea la singurul îndreptar de funcționare a Ecclesiei, Tradiția vie, creativă și organică a Părinților Bisericii. Redevabilă unei viziuni clericale "specializate", ierarhia bisericească oscila între un tradiționalism regresiv rural și un ecumenism lipsit de "discernământul duhurilor". Ea nu părea deloc a fi alarmată de faptul că teologia își pierdea verticalitatea Predaniei și eșua în diverse sinteze etnocentrice. Aceste derapaje ar fi putut fi ușor evitate dacă clericii ar fi pornit de la sursele tradiției patristice. Astfel
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
autor al unor substanțiale cercetări asupra culturii române" și Nae Ionescu, cu atât mai mult cu cât Profesorul de logică și metafizică de la Universitatea din București reușește să lămurească această chestiune printr-o argumentație solidă, axată pe un duh al discernământului exemplar. Răspunsul lui Nae Ionescu este prilejuit de apariția unui text al lui Radu Dragnea, Ortodoxie și naționalism, în "Buna Vestire", nr.77, din 28 mai 1937. Pe scurt, teza lui Radu Dragnea este următoarea: deși "Ortodoxia și naționalismul se
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Biserica Ortodoxă se ajungea la o confuzie enormă potrivit căreia statul românesc era perceput ca un stat creștin, recte, un stat ortodox. Această confuzie provine din eroarea supralicitării realității, din forțarea unor termeni ai realului, în defavoarea unui minim duh al discernământului 27. În pofida tuturor aparențelor, România interbelică era departe de a fi un stat creștin. Un asemenea lucru nici nu era posibil întrucât, se știe foarte bine, statele creștine erau teocratice, ca structură. În schimb, statul român s-a fundat pe
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
filosofului român, atât interesele Statului, cât și interesele Ortodoxiei impuneau o intervenție energică în Biserica pravoslavnică, intervenție care să purifice Ecclesia de politicianism 32. Medierea raportului dintre autoritatea laică și cea religioasă era realizată de elita intelectuală interbelică în spiritul discernământului, al separarii juste a două planuri distincte ale realității: laicul și religiosul, în vederea unei bune funcționări atât a Ecclesiei, cât și a statului. Misiunea intelectualității interbelice, aceea de a se implica profund în problemele majore ale cetății și de a
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Dumnezeu. În măsura în care aceste simțuri nu sunt înduhovnicite, ele devin prin cultură (ca și cultivare), omul ajungând "să cultive cuvântul lui Dumnezeu". Ascultarea, acel "auz al cuvântului", înainte sau dincolo de a fi o disciplină în Biserică, "este o auzire și un discernământ". Cu alte cuvinte, ființa discerne vocea Tatălui într-un mod distinct, în raport cu orice altă voce. Numai "cultivând cuvântul lui Dumnezeu - afirmă Pr. Rafail Noica - cultivăm în noi sămânța vieții". Prin urmare, cuvântul lui Dumnezeu constituie cultura Duhului. Este vorba de
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]