3,645 matches
-
tocmai pentru a induce confesorul în această direcție a solicitării sau a abuzului, așa cum nu este exclus nici ca, din cuvintele confesorului, penitentul să înțeleagă altceva, eventual eronat, cu privire la sacrament și să le considere un tip de solicitare. Prudența și discreția rămân, prin urmare, și în urma unei baze juridice, condiții esențiale desfășurării procesului dialogic, motivate de respectul față de persoana penitentului. Unii autori afirmă că, în acest sens, confesorului îi este de ajutor „o bună doză de experiență și de psihologie”. Aceasta
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
situații în care, totuși, păcatele respective devin iertate. Nu se poate însă vorbi de integritate formală atunci când penitentul omite în mod intenționat un păcat grav, deși ar avea posibilitatea fizică și morală să îl mărturisească. Prin dialog, cu prudență și discreție, confesorul are datoria și responsabilitatea de a ajuta penitentul să își mărturisească păcatele în mod integral, cât mai obiectiv, creând cadrul adecvat acestei mărturisiri, caracterizat de ascultare, răbdare și acceptare necondiționată. 5.4.3 Respectarea sigiliului sacramental Unul din cele
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
care confesorul nu reușește să vadă clar condițiile sau situația în care se află penitentul, având, astfel, anumite dubii în a-i oferi sau nu dezlegarea. În aceste cazuri, păstrând sigiliul sacramental, confesorului îi este permis să se adreseze cu discreție și confidențialitate unui alt slujitor sacru dintr-un for mai competent, cerând sfat și ajutor cu privire la problema în cauză. Dar, dacă nu reușește să facă acest lucru cu discreție și confidențialitate și crede că riscă să dezvăluie identitatea penitentului, sau
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
păstrând sigiliul sacramental, confesorului îi este permis să se adreseze cu discreție și confidențialitate unui alt slujitor sacru dintr-un for mai competent, cerând sfat și ajutor cu privire la problema în cauză. Dar, dacă nu reușește să facă acest lucru cu discreție și confidențialitate și crede că riscă să dezvăluie identitatea penitentului, sau să trădeze într-un mod direct sau indirect sigiliul sacramental, atunci este sfătuit mai degrabă să rezolve situația singur, încredințându-se lui Dumnezeu. Dacă, totuși, are garanția menținerii sigiliului
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
fi fidel legilor, poruncilor și, prin urmare, de a fi corect cu el. Pe de altă parte, este recomandat, ca, în astfel de situații, preotul-confesor să mențină un contact regulat cu penitentul, lucru pe care îl va face, desigur, cu discreție, prin spovada frecventă, pe care i-o poate recomanda. c) Penitentul cu tulburare de personalitate isterică. Acest tip de penitent, în general, simte o nevoie excesivă de a seduce. El consideră că nu se poate afla într-o relație cu
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
pe care și-o formează „să devină punte și nicidecum obstacol pentru ceilalți în întâlnirea cu Isus Cristos”. În anii de seminar, Biserica îl pregătește pe viitorul preot ca, atunci când va intra în confesional, să poată da dovadă de „prudență, discreție, discernământ, fermitate temperată de blândețe și bunătate”, precum și de maturitate, capacitate de ascultare, relaționare și dialog. Aceste atitudini se dobândesc în timp, prin interes pentru formare. În celebrarea sacramentului reconcilierii, fiecare din ele își are importanța și necesitatea sa, astfel
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
formeze mai întâi el însuși ca să trăiască aceste atitudini nu doar în spațiul confesionalului, ci și în relația sa cotidiană cu ceilalți. Prudența îi va fi folositoare în celebrarea reconcilierii, atât în vederea emiterii unei judecăți corecte, cât și în menținerea discreției; b) blândețea și bunătatea ajută la crearea de relații autentice și de respect, necesare în confesional. Confesorul va avea față de penitent inima deschisă și îl va primi cu toată disponibilitatea, căldura și bunăvoința, acceptându-l necondiționat și invitându-l la
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
a formării spirituale”. Alături de aceasta, nu poate lipsi nici tăcerea, care este „acea atmosferă spirituală indispensabilă pentru a percepe prezența lui Dumnezeu și a se lăsat cucerit de ea”. Tăcerea îl va ajuta pe confesor să păstreze mai ușor confidențialitatea, discreția și sigiliul sacramental al spovezii, dar va constitui și un moment real și necesar al liturgiei pe care o va celebra. 2.1.3 Formarea intelectuală Formarea intelectuală își are motivația „în însăși natura ministerului sacerdotal”, mai ales datorită faptului
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
a neutralității, și, de cele mai multe ori, ei își pierd statul. Dar, atunci când un principe se declară în mod curajos în favoarea uneia dintre părți și învinge acela cu care el s-a aliat, chiar dacă acesta este puternic, iar tu ești la discreția lui, el îți va rămâne totuși îndatorat, și între el și tine se va fi format o legătură bazată pe afecțiune; iar oamenii nu sunt niciodată atât de necinstiți încât să te doboare într-un caz ca acesta, deoarece ar
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
va fi cu atât mai înțelept din partea ta a te declara pe față de partea unuia dintre ei, deoarece contribui la înfrângerea unuia cu ajutorul celuilalt, care ar trebui să-l salveze, dacă ar fi înțelept. Dacă acesta învinge, rămâne el la discreția ta, și este imposibil să nu învingă, cu ajutorul tău. Se impune să observăm aici că un principe trebuie să bage de seamă să nu se alieze niciodată cu unul mai puternic decât el pentru a-i lovi pe ceilalți, în afară de
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
în care nevoia îl constrânge la aceasta, așa cum am arătat mai sus, căci, dacă cel care este mai puternic învinge, tu rămâi prizonierul lui; și un principe trebuie să se ferească, atât cât poate de mult, de a fi la discreția altuia. Venețienii s-au aliat cu Franța împotriva ducelui de Milano și ar fi putut foarte bine să evite această alianță, care n-a avut alt rezultat decât înfrângerea lor. Dar atunci când nu poți evita o alianță de felul acesta
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
de neculoarea apelor de munte și de tăria diamantului de rotunjimea brațelor tale și adâncimea ochilor tăi mai adânci decât marea? Oricât aș bea din el mereu e dulce și amar, parcă tot mai amar și nu se mai termină. Discreție Vaza aceea micuță din cristal de Boemia, mereu încărcată cândva precum un pom generos cu stoluri de presuri a rămas până astăzi la roșul acela discret. Doar că florile poposesc în ea tot mai rar și parcă îmbracă și ele
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
mea și a Eleonorei și că tăcerea ascunde o taină. O să mă întrebați: "Dar unde e personalul?" Ce să vă spun? A murit sau a plecat, iar clădirea, cu pereții gălbui, scorojiți de ploi și de soare, a rămas la discreția păianjenilor care-și țes pânza netulburați prin unghere. Ceasul de pe peron, care în prima clipă mi s-a părut un ceas obișnuit, cum există în toate gările, arată limpede că timpul însuși a încetat aici să curgă normal. Numai minutarul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mă scol; să cânt și să dansez pe nisip, iar apoi să mă arunc în valuri. Dar nu m-am ridicat. "Vorbe. Din păcate exemplul acelor fete nu mi se potrivește deloc. Eu n-am avut niciodată nici noblețea, nici discreția lor." După cum vedeți, știam adevărul chiar în vis, domnilor. A fost o vreme când am crezut că fericirea mi se cuvenea datorită calităților mele. Și, neobținînd-o, am socotit asta nu un nenoroc, ci o nedreptate care mi se făcea. M-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
două-trei ori, cu sau fără clar de lună. După aceea o deplasare cu automobilul la Băneasa. În program: plimbări obligatorii prin "pădure, minimum două ore, pentru obținerea înfometării. Ospăț copios într-un separeu din restaurantul parcului; vin și muzică la discreție. Apoi ofensiva de rigoare și inevitabila cădere a gingașei cetăți". La ora fixată mă aflam la locul întîlnirii. Am întîrziat într-adins un sfert de oră ca s-o găsesc pe Mihaela așteptîndu-mă. (Era o satisfacție în plus.) N-am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
făcut un lucru extraordinar aducându-l pe Liviu Ciulei în două emisiuni din seria „Înapoi la argument“, despre care artistul a și spus că vor fi cele din urmă apariții ale sale. Un spectacol amuțitor, de nobil echilibru, căldură a discreției, rafinament firesc, substanță confesivă, plus o grațioasă, surprinzătoare fragilitate exprimată în tăceri, grimase și zâmbete strălucitoare, ghiduș alintate. Unic, la noi, în lumea scenei - actor, regizor, scenograf, dar inițial student la arhitectură și fost rugbist (v. albumul dedicat de Nicolae
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
o strângea în brațe iar ea îl săruta de mama focului, noi sau matale? Duceți-vă, măi copii, nu-s eu omul care să um ble după trufandale. Glumă, neglumă, conu Iancu intra în joc discuția continuând cu apropouri, cu discreții nediscrete și tot felul de chestii care-i cam plăceau. `vă-n mama voastră de pezevenghi. Nu poate omul să facă un pas, să strângă și el o ființă în brațe că hop, ăștia te și descoperă. Nici cei de la
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
felul de "prestatori de servicii", de la servitori la "tehnicienii de suprafață", ca să folosesc limbajul pudicilor cărora "măturător" le sună nepotrivit. Aceasta înseamnă că o parte din "lumea bună" se află numai ziua în Washington. Noaptea, capitala Americii rămâne, cumva, la discreția pegrei. De aceea, de cum se lasă seara, Washingtonul devine unul din cele mai primejdioase orașe din America. Abia dimineața, când uriașul mecanism administrativ se repune în mișcare, străzile sunt din nou sigure. Altă particularitate. Washingtonul este plin de muzee. Între
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
starea micului ghemotoc roșu, cățelul punea imediat o labă între cei doi, asemenea unei bariere la trecerea peste graniță: „Până aici!” Iar Manuche pricepea repede că nu era cazul să se supere sau să facă mofturi. Dispărea cu demnitate și discreție, numai ea știa încotro și în ce scop. După o noapte pe care întreaga familie a petrecut-o cu teama ca iepurașul cel nou să nu urmeze exemplul predecesorului, toată lumea a răsuflat ușurată a doua zi. Iepurașul era în viață
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
știu am fost întotdeauna peste măsură de vanitos. Eu, eu, eu, iată refrenul prețioasei mele vieți, care răzbătea în tot ce spuneam. N-am putut niciodată vorbi altfel decât lăudându-mă, mai cu seamă că o făceam cu o anume discreție zgomotoasă a cărei taină o cunoșteam ca nimeni altul. E adevărat că am trăit întotdeauna ca un om liber și puternic. Mă simțeam liber față de toți pentru excelentul motiv că nu-mi recunoșteam nici un egal. Nu numai că m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
războiul cu mijloace pașnice și căpătam, prin mijloace aparent dezinteresate, tot ce râvneam. De pildă, niciodată nu m-am plâns când prietenii uitau data zilei mele de naștere; toți se minunau chiar, cu o nuanță de admirație în voce, de discreția mea în această privință. Dar pricina dezinteresului meu era încă și mai discretă: doream să fiu uitat ca să mă pot plânge mie însumi. Cu câteva zile înaintea glorioasei date, atât de bine cunoscute mie, pândeam, atent să nu-mi scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
în el. Doctorii! Ce știau! Ce puteau! La început nu vroise să întrebe pe nici unul, apoi mersese la ei ca un client oarecare necunoscut și i se spusese cu indiferență adevărul. Acum consulta profesorii mari, ce-i respectau dorința de discreție, li spuneau adevărul cu precauțiuni, îi dau sfaturile cu menajamente; nu-1 puteau nici vindeca, nici sili. îl mențineau în minciuna lui către alții, la care 171 ținea așa de mult. Nimic nu-1 putea hotărî să accepte sanatoriul, însemna pentru el
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
el acel ritm dezordonat. Oyral Oyra! Așa primise într-o zi Rim pe Nory, plin de bună dispoziție. Și acum încă fredona Oyral Fire delicată, Rim își da seama de motivele filiale care enervau pe Si a și căuta cu discreție și răbdare s-o împace. Dar răbdarea lui ca si lipsa iui Lică, ci și ursuzlucul fetei erau cam de mult. Cum Sia lipsea acum des de la postul ei, Rim se văzuse nevoit să renunțe la bucuriile convalescenței, să se
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
un concert încă depărtat, e drept, dar pentru care se luase atâtea osteneli de pe acum. Dacă i:im p ș e mai târziu, când totul va începe a se înfiripa. în schimb, după concertul Bach, Elena îl va înlocui cu discreție pentru dârzenia lui nepoliticoasă. Ea însăși de o corectitudine minuțioasă, nu admitea ca Rim să se alinte în bunul lui plac. Elena, care nu putea suferi abaterile de la un program serios de lucru, se văzuse nevoită să trimită după un
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
gând să spui lui Lică ... Să nu afle Lică. M-auzi?! Să nu cumva! Totuși, gemenii, care nu știau ce să mai facă, telefonase lui Lică, care nu se arătase, dar care de la distanță soluționase chestia spitalului. Rim, renunțând la discreție, solicitase și el pe profesorul G., care, ca o datorie colegială, primise să opereze. Operația tardivă, deși artistică, nu putuse salva situația desperată. Gemenii telefonau Linei mersul boalei, dar ea nu se clintea. - Al cui o fi fost! se întrebase
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]