43,048 matches
-
în anturajul lui Corneliu Vadim Tudor și a devenit un fel de coana Chirița a retoricii patriotarde de inspirație naționalist-comunistă, s-a grăbit să intervină în dispută în calitate de... parlamentar. Textul intervenției ei, reprodus în volum, departe de a fi un discurs, pare jelania unei femei, care își smulge părul din cap, scuipă și amenință: Iar ultimul mișel din acest grup, C. Preda, cere pur și simplu un scuipat în față..."; "Regret, dar o nulitate e C. Preda și tot neamul lui
CONTESTAREA LUI EMINESCU ÎN STIL HIP-HOP by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17407_a_18732]
-
O caracteristică a funcționării umorului an cultura română contemporană - legată poate de o tradiție estică, cu siguranță de prestigiul categoriei și de amplificarea politică sub totalitarism a rolului său - e "impuritatea", capacitatea de a se amestecă cu orice tip de discurs, de a apărea an orice situație. Această capacitate combinatorie se opune tendinței culturale de a izola umorul, de a-l limită la anumite momente și situații. Amestecul umoristic, vizibil deopotrivă an Internet și an parlament, poate fi convingător demonstrat analizând
Umorul national by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17428_a_18753]
-
ton depreciativ-sarcastic. Umorul de limbaj apare adesea an reportajele și anchetele asupra marginalilor, iar știrile de senzație, relatările jurnalistice asupra unor violențe sau catastrofe, recurg la jocul de cuvinte și la tratarea persiflanta a victimelor. Devenit un ingredient obligatoriu al discursului public, o probă de inteligență sau o scuză comoda pentru agresivitatea pamfletului (eventualul protest riscă să-l compromită pe autorul sau, etichetăndu-l că lipsit de umor), umorul național, nu lipsit de o anume ambiguitate etică, riscă uneori să funcționeze an
Umorul national by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17428_a_18753]
-
azilante. E adevărat pe de altă parte ca an facultate aflai destule filosofii aventuroase, unele nu lipsite de farmec. Absolut normale an primul an, ca influxuri sănătoase de teribilism, ele puteau supraviețui și deveni cu timpul de-a dreptul stranii: discursuri de culoar an care ți se demonstra că Hegel e un poet (și anca unul prost), ori proiecte misterioase de traduceri din greacă veche an chineză și viceversa. Mă gândesc acum, parcurgând cartea Metodele an filosofie a lui Jacqueline Russ
Ifos sau metodă? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17425_a_18750]
-
care are nevoie să devină eficientă. ăntre ifos și metodă cei inspirați găsesc o cale de mijloc an care cele două sunt egal necesare, dar numai an măsură an care reușesc să intre an combinație - fără să se anuleze reciproc. Discursul lui Russ despre metodă se desfasoara an domeniul prin excelență al abstracțiilor. Să clarifici rolul metodei an studierea filosofiei ănseamnă ansa, inevitabil, să abordezi metodă și din punct de vedere filosofic, ea fiind așadar parțial ănghitită de obiect. Dintre toate
Ifos sau metodă? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17425_a_18750]
-
dare în stambă televizată, de la sfîrșitul anului trecut și de la începutul celui în care ne aflăm, marchează un sfîrșit. La prima vedere, ar fi vorba nu de sfîrșitul cenzurii, ci de moartea autocenzurii, aceea care te face să nu confunzi discursul public cu bancul de răspîntie. Dar dacă această autocenzură a murit, se naște întrebarea cine dă liber pe post unor producții de acest gen? Și mai ales în ce scop? Vrea cineva ca audiența cîștigată de un post sau de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17418_a_18743]
-
Guvernul a trimis an Piața Palatului camioane cu contramanifestanți pro-guvernamentali, din clădirea Ministerului de Interne trăgăndu-se an manifestanți. Au fost șase morți și răniți, de care guvernul făcea vinovată Opoziția, organizând ceremonii grandioase la ănmormăntarea victimelor, când s-au rostit discursuri acuzatoare la adresa reacțiunii. Mai tarziu, la 19 noiembrie 1945, a sosit la București Mark Ethridge, trimisul special al președintelui Truman. Trimisul prezidențial, un gazetar experimentat, după ce a purtat discuții cu reprezentanții tuturor forțelor politice și cu Suveranul a ăntocmit un
Greva regală by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17429_a_18754]
-
721) - și al ănfăsoară an ăfrămăntăriă. Că nu e bine așa, că n-ar trebui, că ar trebui să tacă. Parcă n-ar ști: nu poți să taci decât tăcând". Dar ăntre exhibitionisme și tăcere nu se ăntinde oare spațiul discursului normal? Și, la urma urmei, arta fiind un joc specular infinit, n-am putea vorbi și de exhibiționismul criticului care evidențiază cu orice preț o asemenea trăsătură la autorul examinat? Cât de necruțător, cât de pustiitor poate deveni gândul analitic
Cioran pe fată si pe verso (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17424_a_18749]
-
spilcuit și solemn să se afle texte cel putin savuroasse. Este și cazul conferințelor din Arhiva Societății Române de Radiodifuziune, antologate și publicate de Editură Casă Radio sub titlul Orele culturii. Ceea ce ne-am fi așteptat să semene cu un discurs auster, înrobit unui anumit protocol de adresare și abordare a problemei aflate în discuție, s-a dovedit, în cele mai multe cazuri, expresia unui inteligent joc al alternării registrelor stilistice. Astfel, tonalitatea echilibrată a documentului istoric, stridentele cu caracter didactic și notația
Fragmentarium interbelic by Marius Țepeș () [Corola-journal/Journalistic/17444_a_18769]
-
de interes a postmodernismului (luciditate, pastișa, parodie, colaj, simulacru), totuși prin construcția ei foarte elaborată, aproape geometrica, capătă mai degrabă aspectul unui demers modernist, foarte serios și foarte documentat. Augustin Ioan analizează pe larg impactul ortodoxismului (cu alte cuvinte al discursului religios) și cel al realismului socialist (discursul politico-ideologic) asupra arhitecturii. Discuția nu este lipsită de interes, din moment ce în contextul socio-politic respectiv nu se putea vorbi în nici un caz de autonomie estetică, atât etnicul, cât și sacrul fiind desfigurate de ideologia
De la homo europaeus la homo ludens by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17445_a_18770]
-
colaj, simulacru), totuși prin construcția ei foarte elaborată, aproape geometrica, capătă mai degrabă aspectul unui demers modernist, foarte serios și foarte documentat. Augustin Ioan analizează pe larg impactul ortodoxismului (cu alte cuvinte al discursului religios) și cel al realismului socialist (discursul politico-ideologic) asupra arhitecturii. Discuția nu este lipsită de interes, din moment ce în contextul socio-politic respectiv nu se putea vorbi în nici un caz de autonomie estetică, atât etnicul, cât și sacrul fiind desfigurate de ideologia ateista și naționalistă a regimului comunist. Interesantă
De la homo europaeus la homo ludens by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17445_a_18770]
-
arhitectonice (aproape toate stilurile anterioare). Iar postmodernismul, în ipostaza să de apocalipsa blândă, nu făcea nici el altceva... Nu este lipsită de interes nici discuția referitoare la revenirea modernismului după 1954, ca urmare a impactului pe care l-a avut discursul lui Hrusciov asupra arhitecturii, cu consecințele cunoscute (industrializare, standardizare, dispariția ornamentelor, utilizarea pe scară largă a prefabricatelor). Paginile cu privire la stilul neoromânesc în arhitectură, discutarea în detaliu a construcțiilor kitsch, de tipul "palatelor" țigănești, sau propunerile îndrăznețe că aceea de a
De la homo europaeus la homo ludens by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17445_a_18770]
-
marcați domn și tovarăș; apoi uzul curent, global, din aceeași perioadă - "în vaste manifestații populare, la care au participat milioane de cetățeni ai României" ("Steaua", 1, 1982, 2); în fine, folosirea lui de către Ceaușescu însuși, de la formulele de adresare din discursurile publice - "Stimați cetățeni" - pînă la sintagma repetată obsesiv la judecarea să din decembrie 1989 - "ca simplu cetățean". În limbajul presei de azi, "simplul cetățean" este în genere opus celor ce dețin puterea, în texte dominate de o compătimire vag depreciativa
Ca simplu cetătean... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17466_a_18791]
-
ea însăși se transformă și începe să alunece limpezindu-si părțile opace. Dacă nu, ea rămîne rigidă; și atunci, prostia ei nu ne mai ajută. Atunci cînd rămîne rigidă, prostia se numește stupiditate, încredere în sine (așa cum se pomenea în discursuri oficiale), instalată veșnic în obscură ei opacitate. Ea este, de la un capăt la celălalt, vanitate plină de golul ei, umflată într-un sine fals, neliber, irespirabil./.../ Există în găunosul acestei vanități și partea ei teatrală, indispensabilă. Ea poate fi tragică
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17457_a_18782]
-
astă el nu poate fi învinuit că a stîrnit o parte a populației împotriva alteia sau că a aclamat soluțiile de forță de genul mineriadelor. Nu se poate nega faptul că în ceea ce privește politica externă, actualul președinte are merite foarte vizibile. Discursul său pro-occidental lipsit de echivoc în momente de criză a adus României puncte pe care țara noastră nu le putea dobîndi altfel. Dacă situația economică nu îngăduia prea mari speranțe, dimpotrivă, din cauza ei România a avut și are mari handicapuri
Facerea de rãu în procente by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17458_a_18783]
-
și în fapt ea este una de atitudine și de promovare. an mod explicit, expoziția exprimă o atitudine artistică de tip spiritualist, cu accente creștine și neobizantine, iar din punct de vedere fenomenologic și formal ea prelevează acel tip de discurs care poate fi acreditat prin memoria istorică și prin recursul la patrimoniu și la tradiție. Cei nouăsprezece artiști ale căror lucrări sînt prezente în expoziție - Ioana Bătrânu, Gheorghe Berindei, Horia Bernea, Sorin Dumitrescu, Constantin Flondor, Marin Gherasim, Paul Gherasim, Ion
Transcendentă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17471_a_18796]
-
în această cheie doctrinara și privită în ordinea ei interioară de o coerentă impecabila, expoziția Rudenie și patrimoniu este unul dintre cele mai importante evenimente culturale din ultima vreme. an al doilea și în ultimul rînd, expoziția se individualizează prin discursul muzeografic și prin structurarea ei propriu-zisă. Pot fi percepute, din acest punct de vedere, două coordonate majore: prima, care ar putea fi numită coordonată verticală a expoziției, se referă la succesiunea fizică a lucrărilor, la ierarhizarea lor în spațiu și
Transcendentă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17471_a_18796]
-
de aici, iar cealaltă coordonată, cea orizontală, se identifică în relația directă dintre lucrări, în dialogul lor simultan și nemijlocit. Din punct de vedere strict spațial, expoziția se întinde pe două niveluri după ce traversează și zona intermediară a scărilor, iar discursul ei simbolic urmărește îndeaproape acest vector. Astfel, mișcarea în interiorul expoziției este una anagogica, înălțătoare și ea urmărește marile ierarhii ale lumii însăși. Registrul inferioar, cel pe care il impune ca atare parterul, este populat cu personajele butaforice, pe jumătate tragice
Transcendentă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17471_a_18796]
-
i se potrivesc foarte bine lui Mihai Ignat: "nici o preocupare generationistă, nici o ambiție de a schimba față literaturii române, nici un complex și nici o obrăznicie față de eventualele modele - sau anti-modele - literare". O poezie cu adevarat postmodernă, relaxată, promovând cu nonșalanta un discurs oarecum ermetic care i-ar fi contrariat pe optzeciști. De altfel, poetul brașovean "se joacă", nu de puține ori, cu seriozitatea și spiritul polemic al postmodernismului timpuriu. Celebra sintagma "poetul a coborât an stradă" cunoaște replică: "Post-scriptum:/ părți smulse și
Klein c'est moi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17465_a_18790]
-
postmodernă), aceea de a rămâne lângă televizor ("mai degrabă zappeur"). "Teoria an versuri" ocupă foarte mult spațiu an poemele lui Mihai Ignat. Diverse probleme de filosofia limbajului sau de teoria literaturii cunosc răspunsuri poetice. Tocmai aceste mize non-poetice ai modelează discursul. Poemul "Klein" ăncepe cu o frază ruptă din vreun manual de pragmatică ansa pasajul se termină cu un ermetism ămprumutat din poezia modernista:"intrând an detalii, trebuie precizat că/ soarele intrând an nori, umbrele s-au estompat/ și genunchiul s-
Klein c'est moi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17465_a_18790]
-
citești/ Aventurile lui Huck și observi/ că peste câteva pagini vei ajunge la capat/ și panică/ și disperată/ nevoie/ de text." Mihai Ignat evita, pe cât posibil, ăndemnurile (devenite locuri comune) primilor postmoderni: biografismul, cotidianul, intertextul sunt ele ansele deconstruite, parodiate. Discursul său poetic se naște dintr-o indiferență asumată față de tot ce ănseamnă "program". Mihai Ignat, Eu, Ed. Paralelă 45, colecția '80, seria Poezie, 1999, 84 pag., 7500 lei.
Klein c'est moi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17465_a_18790]
-
a trăi momente de muzică de autentică consistentă. an compania Orchestrei de Cameră, concertul dedicat an ăntregime creației mozartiene a avut-o drept solista pe pianista Hiroko Sakagami an marele Concert an do major; subtilitatea trăirii interioare conferă rafinament unui discurs pianistic captivant an care cadențele de virtuozitate datorate lui Dinu Lipatti se integrează temeinic structurii opusului mozartian. an compania aceluiași colectiv orchestral, sub aceeași baghetă a debutat și seria festivaliera a concertelor dedicate celor o sută cincizeci de ani ce
Început de stagiune by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17488_a_18813]
-
Gabriela Țepeș Mai mult poate decât an oricare domeniu al cunoașterii umane, ăn cercetarea științifică respectul pentru rigoarea formulării și pentru scrupulul informației se cuvin cultivate dincolo de orice orgoliu al "descoperitorului". an virtutea unei morale consecvențe, si discursul despre cercetarea științifică ar trebui să se "contamineze" cu același spirit al acurateței și al conciziei. Aceasta ar fi, pe scurt, morală lucrării lui Gheorghe Stratan, Galileu! O, Galileu!, apărute la Editură Logos. Ea conține câteva studii care se concentrează
Galileu, vai, Galileu! by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17483_a_18808]
-
binevenită e și aceea că limbajul științific la Galileu avea o terminologie diferită de cea consacrată de istoria științelor și de manuale; an limbajul monografiilor românești (cea a lui Doru Cosma și cea a lui George Lăzărescu) intenția pedagogica a discursului, ca și "comoda fetișizare a informațiilor de factură științifică" fac să apară incongruente an planul referințelor la descoperirile făcute de Galileu. Intervenția lui Gheorghe Stratan e și de astă dată pertinenta: "Galilei n-a folosit niciodată cuvântul latin lex său
Galileu, vai, Galileu! by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17483_a_18808]
-
Cristian Teodorescu Spre finalul carierei sale, Nicolae Ceaușescu (sau cei care-i scriau discursurile) a ăncercat să mobilizeze masele făcând ăntr-un discurs o trimitere la istorie. Modelul ănaintasilor, cu care Ceaușescu se străduia să-și garnisească politică, constă an acel discurs an cuvintele lui Decebal, nici mai mult nici mai puțin. Care era sursă
Pestele cu cap de Motoc by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17508_a_18833]