6,113 matches
-
moarte Plină ca un munte de cântecul ciocârliilor vara Care pe noi sfâșietor ne desparte Sufletul tău este atât de dens în văzduhul care mă înconjoară încât mă strivește îmi vine să țip ca o trestie pe un deal singură disperată amară Cosmosul cel atât de plin de tine parcă este fructul unei caise imense înmiresmat adânc și frust umplut cu miere de albine, luminoasă și dulce iar eu sunt sâmburele lui care-l gust, când îmi mișc mâna prin aer
POEZII DE IUBIRE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353027_a_354356]
-
a lăsat o liniște mormântală. Fănel rămăsese în picioare încă de la ieșirea doamnelor și-l privea pe șeful său care ridicase mâna stângă cu degetul arătător întins către el, acuzator... - Ai luat mită, nenorocitule! a izbucnit comisarul-șef, făcând eforturi disperate să nu ridice tonul, să nu țipe. - Nu-i adevărat, șefu, a îngăimat Fănel după câteva secunde de muțenie care-i albiseră fața și-i făcuseră mâinile să tremure ușor, deși intenționase să se declare chiar jignit de o așa
ISPITA (15) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354213_a_355542]
-
acum trăgeam fiecare de câte o ramă. Nu mai intra apă la fel de multă, însă nu înaintam la fel ca la patru rame. Trăgeam tăcuți, uzi până la piele, iar vântul ne lovea fețele cu stropi de apă sărată. Eram obosiți si disperați. Mergând direct spre mal, nu vom reuși să străbatem prin furia valurilor. În suflet se strecură teama pe nesimțite. Până la panică și disperare nu mai era mult. Forțele noastre fizice începeau să scadă. Doi oameni în vârstă, care împreună depășeau
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354251_a_355580]
-
acum ne loveau travers în babord și ne împingeau spre diguri. Așa aveam un avantaj și o speranță de a ajunge la mal. Încet, încet, vedeam cum distanța se micșorează tot mai mult și speranța că vom scăpa din situația disperată creștea. Nu știu ce era în sufletul bătrânului, dar mie nu-mi era comod deloc, în acele clipe. Simțeam cum forța mușchilor mă părăsea. Deja trecuseră mai mult de două ore de tras la galere și mai aveam cam trei sute de metri
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354253_a_355582]
-
disperare eram noi în lagăr: oameni ai nimănui, bătuți de soartă, considerați ființe inferioare de „mărimile” timpului... În dicționarul „Larousse” desperado este interpretat ca „persoană care trăiește la marginea societății și e gata să se angajeze în acțiuni violente și disperate” [desespere în franceză] emigrare în America. Revoluția românească m-a prins în lagăr! Scriam pe la toate organismele internaționale, pe la cunoscuți și necunoscuți, să m-ajute să emigrez ... Alte cărți literare și de artă de-ale mele, sau despre activitatea mea
INTERVIU CU FLORENTIN SMARANDACHE de ANCA LĂPUŞNEANU în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354295_a_355624]
-
unui înger în stil gotic, deasupra, un cocoș aurit. În partea stângă și dreaptă se află câte o ușă la care defilează statuile apostolilor și ale sfinților. La fereastra stângă își fac apariția Iuda cu o carte în mână, patronul disperaților, Andrei, cu o cruce oblică, patronul minerilor și al căsătoriilor, Iacob cu bastonul de piuar, patronul piuarilor și al farmaciștilor, Toma cu lancea, patronul arhitecților și al zidarilor, Ioan care mustră șarpele, patronul scriitorilor și al tipografilor, Barnaba cu papirusul
PRAGA, CÂTEVA REPERE TURISTICE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354473_a_355802]
-
nobilă în numele căreia orice cercetător trebuie să i se dedice cu trup și, mai ales, cu suflet. De aceea, cînd auzise că sexagenarul Caiafa a fost găsit mort într-un sat din apropiere, se închinase îngrozit și în același timp și disperat. Murise Caiafa? Cum? De ce? Asasinat? Moarte naturală? Dumnezeule! 21 VALOAREA LUI ZERO Afară este o vreme de groază. Urlă vifornița ca lupii flămînzi lîngă staulul oilor. Mancuse se uită pe fereastră, apoi oftează. Nu mai sînt lemne și el trebuie
CAP 19-21 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354452_a_355781]
-
miros " Cam asta e povestea acestui Dungaciu ..." Eu mulțumesc și zic " Ok , am înțeles , dar de ce au reapărut tocmai acum simultan cei doi actori politici Marian Munteanu și Dan Dungaciu . De ce tocmai acum ? " Interlocutorul meu răspunde : Este un ultim atac disperat al lui Măgureanu și atacă cu ultimii pioni rămași fideli . Fosta nora a lui Măgureanu , Alină Radu , face denunțuri peste denunțuri la DNA împotriva lui Măgureanu și a început să dea din casă , cum se spune . Pe de altă parte
FANTOMELE KGB-GRU SI RETELELE SECURISTO- PSEUDO- LEGIONARE ! de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1938 din 21 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354505_a_355834]
-
că soarta lumii stă pe umerii eroului credincios, mă simt obligat să prezint sursa citatului: Paul Lendvai în „Ungurii'' Editura Humanitas pag.249 și să vă dau un exemplu de cum libertatea lumii pierde o mare țară. Tot mai strâmtorat și disperat, în Mai 1849, eroul credincios al libertăților - Kossuth - trimite la Câmpeni un emisar al său, Ion Dragoș, să medieze o pace cu Avram Iancu și legionari lui, cu promisiunea că pe timpul tratativelor nu vor avea ostilități din parte armatei sale
ECHINOX CU FANTOME IREDENTISTE de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353601_a_354930]
-
de această dramă. Oare viața să-i joace o festă? Destinul celor adulți cu al copiilor lor să fie doar destine paralele, sau se vor intersecta? Doamne, tot mă urmăresc pedepsele Tale? Chiar atât de mult am greșit? gândea Săndică disperată. - Mami, dar bărbații casei nu sunt acasă? întrebă Deea neștiind ce furtună a produs în sufletul mamei invitându-și prietena la masă. - Tata are puțină treabă în oraș, iar fratele tău se odihnește la el în cameră. Auzind că este
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353712_a_355041]
-
alături de Albert se explică doar într-un singur fel: mi-era milă de babacul meu, care mă implora să-i acord o cât de mică atenție lui Albert, precum și familiei sale. Așa că, de voie de nevoie, am consimțit, datorită insistențelor disperate ale tatei - Vai, ce situație complicată!... - De fapt, acum, totul mi-e clar. De când te-am cunoscut, am început să-mi regăsesc liniștea sufletului și să mă acomodez cu viața liniștită din acest oraș!... - E adevărat oare? Știi câtă noutate
ETERNELE VISĂRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353683_a_355012]
-
de cuvinte. Prefera să se scurteze seara banchetului pentru a încerca să o conducă pe Săndica acasă la ea sau, de ce nu, la el. Asemenea ocazie nu se ratează. Cu el de mână, Săndica îl scoase de pe scenă sub privirile disperate ale lui Viorel și îl duse în sala de banchet. Dorea să mai stea câteva clipe la masă cu toți cei care mai erau prezenți, ca apoi, cât mai diplomat, să-i solicite lui Mircea să o însoțească până acasă
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353687_a_355016]
-
ele. Pe unele era scris numele soldatului decedat, pe altele nu exista nici o mențiune legată de acesta. Un număr fatidic le unea pe toate într-un destin comun: 1916. Observam de aproape crucile, sub ploaia deasă, în vântul ce bătea disperat. Aplecată asupra unei cruci, am simțit pe umăr atingerea timidă a unei mâini. Am tresărit. Lângă mine stătea o țărancă, purtând pe braț un paner încărcat cu coșulețe din răchită în care, înfipte într-o bucată de mușchi de pădure
PRIZONIERĂ LA PELEŞ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353838_a_355167]
-
capătul firului. Cârmesc undița grea spre mal. George întoarse capul și văzu „dihania” lucitoare la undița mea. Nu știu cum se face, când am adus peștele deasupra malului, peștele ieși din undiță și căzu pe mal. - Prinde-prinde-l!... Pune piciorul pe el! urla disperat George la mine. Dar peștele, lipa-lipa, din trei patru zvârcoliri ajunsese la apă, și ... cum a dat de apă ... dus a fost, pentru totdeauna! - Băi, ce-ai făcut, Viorele! Băi, ce ghinion!... Să scapi tu așa un pește frumos ca
LINIŞTEA DE CERNOBÂL (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353875_a_355204]
-
undeva, dintr-un nor, apăru târând o păpușă după ea și mă trase de mână. Dispăru sub un vârtej întunecat. Steaua Sudului se uită la mine mirată. O femeie cârlionțată, undeva, în spatele lumii, cu voce de copil și părul cifulit, disperată, încearcă să formeze un număr dintr-un telefon vechi, de la altădată. Brusc, rămase dreaptă, fără mișcare, privind vitrina viitorului. Încetă să mai formeze numărul și cu voce de copil spuse: - Bună ... ce faci? Uite eu sunt ... ți-am dat telefon
TELEFONUL DE DINCOLO de VIOREL MUHA în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354039_a_355368]
-
Când se întâlnește cu cei zece Iisus se îndrepta spre Golgota pentru a fi crucificat. Era ultima Sa călătorie spre Ierusalim, pe timpul acelei călătorii avea să mai viziteze câteva localități ce erau prin preajma Ierusalimului pentru a răspunde personal la nevoile disperate ale unor oameni. Marea întrebare care i-a frământat pe contemporanii lui Iisus și care a produs frământare în rândul fiecărei generații ce s-a perindat de atunci pe fața pământului până în zilele noastre este: Cine a fost acest om
MARELE BINEFĂCĂTOR (3) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354044_a_355373]
-
delicat inima cu harul Său, îndrumându-mă să urc pe culmi mai înalte ale dezvoltării spirituale, m-aș prăbușii jos de tot în abisurile răutății umane. Dar revenind la cei zece bărbați ajunși în fața lui Iisus, ce într-un mod disperat își expun cererea lor, în Evanghelia după Luca ni se relatează că au fost vindecați în timp ce fuseseră trimiși să se arate preoților și să îndeplinească tot ce era prescris în legea mozaică când un lepros se vindeca de boala lui
MARELE BINEFĂCĂTOR (3) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354044_a_355373]
-
de lăngă cancelarie. Începea o nouă zi de muncă. Fiecare cu meseria lui. Fiecare învață de la fiecare. În pauză, curtea școlii era o făbricuță de produs gălăgie. Muncitorii ei trageau șuturi la o minge și, când scăpau de ea, alergau disperați să o prindă. Ferească sfântul dacă nimerea printre cele două bețe așezate la distanța de trei pași unul de altul. Unii strigau ,,Uraaaaaa!” și băteau palma , iar alții se îmbrânceau cu piepturile între ei și-și reproșau că nu au
POVESTEA LUI VASILICĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353098_a_354427]
-
Închipuiți-vă că în acele clipe de admirație totală, tâlharii fugiseră din orbitele mele, aruncându-se în decolteul doamnei ca niște lupi hămesiți. S-au agățat cu toate genele de rotunzimile marmoreene, mușcând lacom din ele. Cu toate eforturile mele disperate, n-am reușit să-i smulg din netezimea sânilor dumneaei. Apoi, pișicherii, s-au dat ca pe tobogan în valea adâncă dintre sâni.Ca niște obraznici ce sunt, au coborât pe sub rochie până...Chiar, până unde au coborât ochii mei
FRAGMENT 1 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353097_a_354426]
-
tablou cu așa frumuseți). Pe fete le bufni râsul și porniră liniștite mai departe prin grandioasa piață. - Mama mia! Che splendide belleze! Mama mia che bele fanculle! (Mama mia ce frumusețe, mama mia (aoleu) ce fete frumoase), juca italianul rolul disperatului în urma lor, ridicând mâinile în sus împungând cerul cu penelul. Fetele continuau să râdă manifestându-și satisfacția că prin fizicul lor au trezit atâta entuziasm din partea pictorului piemontez, continuându-și vesele mai departe plimbarea prin piață. Acea secundă în care
CAP. VII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353193_a_354522]
-
Criș. A doua ceată pleacă înspre comuna Mihăileni. Cu mare repeziciune Răscoala ajunge și-n ținuturile Hunedoarei, Devei, Țara Hațegului. La Deva fiind și o armată Imperială condusă de ofițeri austrieci care a stat în așteptare chiar și la apelurile disperate ale Nobilimii, făcând pe răsculați să creadă că Împăratul este de acord cu răscoala împotriva nobilimii, dar, din păcate, situația n-a stat deloc așa, mulți răsculați fiind uciși iar o parte din prizonieri fiind condamnați la „tăierea capului cu
ISTORISIREA UNUI BUZOIAN DESPRE RĂSCOALA DE LA 1784 A IOBAGILOR DIN TRANSILVANIA de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353230_a_354559]
-
suflet, pe lângă ea au rămas atâtea amintiri frumoase, clipe de vis petrecute alături de cei dragi. Sper că ați avut cu toții parte de o vară și o vacanță minunată, si in cazul in care așteptările nu au fost conform realității, nu disperați, există întotdeauna un mâine, o altă vară și o nouă vacanță! Referință Bibliografica: De ce iubim vacanțele? / Mara Circiu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1707, Anul V, 03 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mara Circiu : Toate Drepturile Rezervate
DE CE IUBIM VACANTELE? de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352592_a_353921]
-
mereu deschisă. Când auzeam puii făcând gălăgie, mă urcam de pe iesle pe grinzile grajdului și mă uitam la pui. Atunci părinții foarte agitați și speriați, că le sunt odraslele în pericol se repezeau în zbor până în apropierea mea și ciripeau disperate. Niciodată nu i-am luat în mână. Mă mințeau bunica și mama că dacă pun mâna pe ei părinții lor îi vor părăsi, nu le va mai da de mâncare omizi sau gâze și vor muri. Puii neștiind cine a
LĂSTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352553_a_353882]
-
și soră ca ale dumitale nu am întâlnit în viața mea. Te asigur! - Da..., mama, Iulia... Da... Sunt deosebite. Știu. Eugen ridică privirea și o văzu pe asistentă în partea cealaltă a patului pe care era Iustin întins. Făcea semne disperate încă de când l-a auzit pe bolnav că dorește să vorbească ceva numai cu medicul, dar Eugen nu observase când se deplasase acolo. Acum a înțeles-o și a încuviințat cu un semn al capului și cu privirea. Carmen s-
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352584_a_353913]
-
cauză erau mai vinovați, și dovediți fiind fără nicio tăgadă, cu atât mai mult aceștia încercau în procese să-și apere viața prin tot felul de subterfugii de ultim moment, prin dezvinovățiri rostite sub jurământ, prin justificări logice, prin mărturisiri disperate ori trădări chiar, toate însoțite de cereri de iertare. Era adevărat și faptul că unii dintre condamnați își așteptau moartea tăcuți, fără să caute scăpări, ne mai sperând la nimic, însă observase că aceștia recurgeau la această atitudine cu îndârjire
PRIMUL FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353531_a_354860]