3,349 matches
-
Se preface că-și bea în continuare cafeaua. Privește prin geam spre parcare. O aud cum plânge încet, în timp ce fiica ei continuă să-mi asigure descendența, gâfâind. Alcoolism și învățământ Sunt cadru didactic. Îmi disprețuiesc elevii așa cum un patron își disprețuiește angajații. Dacă aș fi moștenit o mare avere de la tatăl meu, în locul acestui apartament de două camere spațios cât două borcănele de iaurt alăturate, n-ar fi trebuit să le îndur tinerețea radioasă și revoltătoare pentru un bărbat de cincizeci
RÉGIS JAUFFRET - Microficțiuni by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Journalistic/5863_a_7188]
-
Am ajuns să am o situație bună. Nu știu cum s-a întâmplat. Eu și mama lui suntem pozitivi, iar fiul - negativ. - N-ar fi rău să ascultați și ce spune el. - E imposibil să-l asculți. Îl întreb: "Iura, de ce mă disprețuiești? Eu am obținut totul prin muncă îndârjită. N-am avut o viață ușoară. Acum ocup un post important. Ce crezi, de ce eu, un felcer modest, am fost numit șeful spitalului?..." Iar el îmi răspunde: "Pentru că toți colegii tăi deștepți au
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
copiat întocmai, păstrînd punctuația marelui iubitor al limbii române, care zice în același text: "eu mă voi declara întotdeauna naționalist și, deși vorbitor de cîteva limbi străine, gata în orice moment să apăr limba maternă, aceasta, în care vă scriu"). Disprețuindu-i pe "dizidenții de operetă ca d-na Doina Cornea", pe "fundamentaliștii de la "22"" și pe "junele Patapievici", Alexandru Mironov are o mare admirație pentru Adrian Păunescu și cenaclul lui "în stil "clasic""! * Hotărît lucru, Horia Patapievici îi scoate din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17221_a_18546]
-
la Congresul al XI-lea din 1974. Nimeni nu a justificat mai insidios cultul personalității lui Ceaușescu decât Popescu. A fost megafonul acestui cult, legitimatorul său necondiționat. Pe criticii săi de după 1989, îndeosebi pe cei din rândurile intelectualității critice, îi disprețuiește și îi acuză de „necrofagie”. Cine îi reamintește că a fost arhitectul unei construcții simbolice perverse și pervertitoare este gratulat cu asemenea complimente: „E galeria imundă de la meciurile vîndute, asmuțită să justifice, prin vacarmul ei trivial, deciziile arbitrilor necinstiți. Sunt
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
de o mireasmă, e năclăită în zațul autoateștiutor al lui stai să-ți spun eu. În finalul bucureștean al lui Remember, Caragiale-fiul îl întîlnește pe Caragiale-tatăl. Punînd, însă, cel dintîi, stavilă unei lumi pe care și cel din urmă a disprețuit-o discret. Berlinul lui, al bătrînului, e, însă, Berlinul amicului "limbut peste măsură și în felul lui hazliu" dintr-o bombă bucureșteană. Un loc unde se petrec multe, care pot fi descusute nerușinat, cu pic de sfială față de taină. "ŤÎți
Confuzii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7487_a_8812]
-
și cognitive ale omului. Cioran respingea orice religie ca formă a mântuirii (deși mistic și fascinat de budism!) era cârcotaș în raporturile cu Dumnezeu, de vreme ce acesta s-a dovedit a fi Demiurgul cel Rău; se complăcea în contradicții și paradoxuri; disprețuia ca un sihastru onorurile... Amândoi sunt ca doi poli între care se mișcă și propria mea reflecție despre om, despre destinul lui. Oare a reieșit din toate acestea că amândoi îmi sunt egal de apropiați? Nu știu dacă aș putea
Ireneusz Kania: “Cultura română - pasiunea mea” by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13200_a_14525]
-
Ungureanu, arătând că responsabilitatea pentru viitorul națiunii revine fiecărui cetățean, drept pentru care afirmă că ”trebuie să ne luăm țara înapoi!”. "USL a devenit o amenințare la adresa stabilității României. Singura mare greșeală a acestui plan organizat minuțios este următoarea: ne disprețuiesc și ne consideră proști și lași. Se înșeală amarnic. Suntem mulți, vom fi și mai mulți, nu suntem proști și le vom dovedi că nu suntem lași. Trebuie să fim conștienți că totul depinde de noi, că din momentul acesta
Ungureanu: Trebuie să ne luăm țara înapoi! () [Corola-journal/Journalistic/43882_a_45207]
-
barurile, cazinourile (tata era un redutabil jucător de poker), primeau vizite, se duceau la teatru, adorau cinematograful. Greta Garbo era actrița preferată a tatei, care o colecționa în cărți poștale și în albume de lux. Nici Marlene Dietrich nu era disprețuită”. Senzualitate sublimată! Timp sublimat așijderea într-o fantomatică defilare de imagini, într-o beatitudine retro la care participăm grație acestui mediator ultraexpert, acestui foarte dotat scriitor care este Barbu Cioculescu. Monica Pillat și Barbu Cioculescu: Povestind despre atunci , București, Ed.
Viziunea retro by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3874_a_5199]
-
luni de cînd n-a mai scris un rînd. Sigur că la această inactivitate cronicizata contribuiau nu numai avatarurile fizice ci și felul lui de a fi și a concepe scrisul. Nu scria decît cînd avea ceva irepresibil de spus, disprețuind pe poligrafi. Se enervă cînd era întrebat ce mai pregătește pentru publicare, deși, uneori, recunoștea, în caiete, că e plătit să scrie, iar, ca autor, trebuie să se supună regulilor genului. Dar, mereu răzvrătit împotriva a toate și a tuturor
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17644_a_18969]
-
Un american la Chișinău problematizează acut identitatea provincială, fără a avansa vreo teză sau alta. În fața potentului american, frumoasele locului cedează exasperant, iar autoritățile publice, în egală măsură cu interlopii, se îmblînzesc servil; pe de altă parte, loserul Anton e disprețuit ca venetic de unii brașoveni și privit chiorîș chiar și de consătenii care-i privesc cu respect succesul literar, fără a înțelege ce-i cu el. Tribulațiile poetice ale protagoniștilor (există, la un prim nivel, un „roman al poeților”, chiar
Picaresc pe axa Brașov-Chișinău by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3411_a_4736]
-
ne simți acasă într-o literatură în care mai are destule de spus (în orice caz, el, mai multe decât mine), o literatură care nu se reduce la viața literară, nici ea atât de neagră, încât să merite a fi disprețuită. Să-mi permită să i-o spun, căci o cunosc mai bine decât el. Mircea Cărtărescu, exilat literar? Cu nici un chip nu accept ideea.
Mircea Cărtărescu, un exilat de bună voie? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3454_a_4779]
-
în relațiile sale directe. Neîndurător în articolele sale de opinie, Mircea nu le scrie în numele vreunei dușmănii personale, fiindcă nu e în stare să dușmănească. N-are organ pentru așa ceva. În cel mai rău caz, Cărtărescu detestă. Cel mai adesea disprețuiește dar aproape întotdeauna păstrează o cîtime de speranță pînă și în dispreț. Poate că omul despre care scrie "de rău" are totuși măcar o scînteie de bine în el. Iar acest poate, nu vine din partea cuiva care crede în Dumnezeu
Doi singuratici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10796_a_12121]
-
de argilă pe care se scrie această poezie pe cît de vanitoasă, pe atît de fragilă. Și nu fiindcă verbele ei sînt aduse de te miri unde, pe șaua unui ca și cum. Ci, mai degrabă, pentru că luciditatea ei de manifest îmblînzit disprețuiește deopotrivă trecutul, și viitorul. Pe primul, pentru naiva lui orbire întru lumini, pe celălalt fiindcă, la drept vorbind, nu există. Ce rămîne din lumea de mîine? Coșmarul lumii de ieri. Carevasăzică, prezentul. Cînd "tu nu poți privi la chinul din
Ani pereche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7374_a_8699]
-
listă, fără să-i treacă prin minte ideea minimei responsabilități morale? În nodurile de acest fel se află explicația neașezării societății românești. Nu ne putem niciodată decide între bine și rău. Adulăm ceea ce, cu doar o secundă în urmă, am disprețuit furios. Ne îndoim din șale în fața unor piticanii pe care, în particular, le disprețuim de moarte. Zâmbim afabil monștrilor care, în străfunduri, ne provoacă scârbă și vomă. Ne salutăm cordial cu otrepe ce-ar merita, în cel mai bun caz
Cât de imparțial sunteți? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7904_a_9229]
-
acest fel se află explicația neașezării societății românești. Nu ne putem niciodată decide între bine și rău. Adulăm ceea ce, cu doar o secundă în urmă, am disprețuit furios. Ne îndoim din șale în fața unor piticanii pe care, în particular, le disprețuim de moarte. Zâmbim afabil monștrilor care, în străfunduri, ne provoacă scârbă și vomă. Ne salutăm cordial cu otrepe ce-ar merita, în cel mai bun caz, călcate în picioare. De ce toate astea? Din frică? Din lașitate? Din indiferență față de propriile
Cât de imparțial sunteți? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7904_a_9229]
-
pentru fantastic o datorez mai mult cerșetoarelor făcătoare de minuni din copilărie decît lecturilor post-existențialiste. Dacă aș fi scris și publicat acea cărțulie cu cinci sau șase ani mai devreme, anumiți monștri sacri ai poeziei spaniole nu m-ar fi disprețuit, sînt sigur. Merită să amintesc, ca episoade anterioare și importante, descoperirea a ceea ce erau pe atunci suprarealiștii (1927-28), ceea ce mi-a permis să-mi dau seama că eram unul dintre ei și, patru ani mai tîrziu, a clasicismului conștient în
Gonzalo Torrente Ballester by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4975_a_6300]
-
Premierul Victor Ponta a declarat, luni seară la România TV, că nu este supărat pe președintele suspendat Traian Băsescu, deoarece îl disprețuiește, condamnându-l, totodată, și pentru că a implicat familiile adversarilor în această luptă politică care a precedat referendumul din 29 iulie. În cazul în care Curtea Constituțională va invalida votul a peste opt milioane de români, Victor Ponta a precizat că
De ce nu este supărat Ponta pe Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/43253_a_44578]
-
Ponta a precizat că nu-l va împiedica în niciun fel pe președintele suspendat Traian Băsescu să se întoarcă la Palatul Cotroceni, dar, nedorind să jignească votanții, nu-l va legitima. Eu nu sunt supărat pe domnul Băsescu, eu îl disprețuiesc. De fiecare dată când, cu bună credință, am vorbit cu domnul Băsescu, răspunsul domniei sale a fost un cuțit înfipt în spate. O dată, de două ori, de trei ori. Dacă CCR va decide că în pofida votului românilor el trebuie să mai
De ce nu este supărat Ponta pe Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/43253_a_44578]
-
cu vociferările si atacurile sale antioccidentale, pro-comuniste, neținând seama de mărturii precum acelea ale lui Merleau-Ponty care descriau lagărele de concentrare unde se construia viitorul de aur al omenirii. Excedat de atâta lipsă de clarviziune a compatrioților săi, izolat și disprețuit pentru luciditatea lui, tot în 1952 Raymond Aron începea să scrie L'Opium des Intellectuels, lucrare publicată în 1955, adică în anul când a teminat și Monica Lovinescu de scris Mots ŕ Mots. Raportul secret al lui Hrușciov despre crimele
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]
-
cafenelelor literare... O.G.: Cenaclul era un filtru... I.P.:Exact! Îmi proteja statutul social. Lovinescu nu aprecia viața de cafenea... îl preocupa altceva, pentru el literatura era ceva cu mult mai serios... o responsabilitate și o reflecție adîncă... El chiar disprețuia balcanismul, taclalele, fauna aceea boemă... O. G.: Spuneți-mi cîteva cuvinte despre succes, ce este și... I.P.:O, l-am avut tot timpul, în toate etapele vieții mele l-am gustat din plin... De două ori Premiul Academiei Române, în '43
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
sînt încărcate de mister, de un anume tip de austeritate, sînt atrăgătoare prin poveștile pe care le conțin, prin faptul că devin, în fond, certificatul existenței și tradiției îndelungate. Aceste locuri atît de palpabile mărturisesc întru redescoperirea identității, atît de disprețuită în anii comunismului. Cu materialul documentar în mînă, chemat la fața locului de ispita cunoașterii, faci aproape orice ca să și ajungi. Traseul pe care l-am ales a însemnat, de data asta, bisericile de la Hoșman, Alțîna, Agnita și Dealu Frumos
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9805_a_11130]
-
ce par nefolosite... * Am venit purtând în noi povestea Universului pe care am uitat-o sau nu o mai putem spune... (Decembrie 1996). * Despre felul de a vorbi al unui cinic: Vorbea rar și în scârbă, ca și cum și-ar fi disprețuit propriile-i cuvinte sau suspecta... Mania persecuției infiltrându-se într-un personaj. Defilarea mâinilor pământii (nu bronzate) ridicate deasupra capului bătând ritmic... Cămășile albe, ordinare, pantalonii din viața de zi cu zi, necălcați, - "oamenii de ordine" încheind defilarea. Senzația că
Folclor, deținut politic și altele by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8356_a_9681]
-
doi, pe pavimentul tern/ ( ca într-un pod cu obosită/ șindrilă, prin a cărei sită/ făinurile zilei cern)/ al unei mici grădini/ cu hălbi/ de bere lîncedă, pe mese,/ cu straturi de cîrciumărese/ și,-n spate, prăfuite nălbi". Nu sînt disprețuite nici anecdotele prelucrate cu răbdare, distilate în așa chip încît să consume cu libertatea subtilă a discursului: "Cutăruia, ajuns director/ din mic șofer de Volgă mare,/ ce-l luase, cu aplomb pe rector,/ la întrebări, că de ce n-are/ o
Duet Foarță-Dimov by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13795_a_15120]
-
maimuțe. Una din ele bea „Cola obișnuită" și, drept urmare, devenea capabilă să îndeplinească o serie de acțiuni logice simple cu cuburi și bețișoare. Cealaltă bea Pepsi-Cola. Chiuind vesel, ea se îndrepta spre mare într-un Jeep, îmbrățișând niște fete care disprețuiau în mod evident drepturile egale ale femeii (când trebuie să comunicați îndeaproape cu maimuțele, este mai bine să nu vă gândiți la asemenea lucruri, deoarece atât egalitatea în drepturi, cât și lipsa ei vă vor apăsa sufletul la fel de mult). Dacă
Viktor Pelevin - Generația P by Luana Schidu () [Corola-journal/Journalistic/6039_a_7364]
-
îl plimbă cu succes în toate filmele sale, un soi de nătărău binevoitor de care cei din jur își bat joc și îl folosesc drept sursă de amuzament (Le Diner de cons/ La cină cu un gogoman), pe care îl disprețuiesc și încearcă să-l evite (La Chčvre/ Norocul ghinionistului), pe care-l bruftuluiesc, dar de care nu se pot descotorosi. Un fel de căpușă sentimentală, ghinionistă, pisăloagă, neîndemînatică, tînjind după o prietenie adevărată, cînd plîngăcioasă, cînd fudulă, mereu în contratimp
Să râdem cu Francis Veber by Cristina Corciovescu () [Corola-journal/Journalistic/12632_a_13957]