2,528 matches
-
5 aprilie el chemă spre a-i pune în curent cu afacerile sale pe Dumitru Brătianu, Dimitrie Ghica, Alexandru Giani și Simion Mihăilescu. În ziua de 8 aprilie a murit C.A. Rosetti. Ziarul Drepturile omului, apărut în cadră de doliu anunță astfel moartea: „Constantin A. Rosetti nu mai este. În astă noapte, la orele 2 jum., marele cetățean, zia ristul strălucit, luptătorul neobosit pentru drepturile poporului, omul politic consecinte [consecvent] s-a stins. Pătrunși de cea mai adâncă durere în fața
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
haina întristării și a jalei împreună cu toți aceia pe cari Rosetti i-a iubit și pentru cari a luptat.“ În testamentul său Rosetti lasă ca ultimă voință să fie înmormântat cât mai simplu, cu un dric cu doi cai, fără doliu, cu un singur preot de mir și fără jandarmi. (Id., ibid., p. 1.) Urmează: Moșoiu (Id., ibid., p. 2.) Pagina 25 Pasaj eliminat: Trupa actorilor români compusă din actori ai Teatrului Național se duce la Cernăuți unde joacă Fântâna Blanduziei
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
totul pe neașteptate, Ion I.C. Brătianu moare. Țara întreagă a fost zguduită de o veste la care nimeni pînă atunci nu se gîndise. Într-un regim constituțional, decesul unui șef de guvern și de partid este numai un prilej de doliu pentru guvern și pentru partid. Dar Ion I.C. Brătianu nu era numai șeful guvernului și șeful partidului liberal. De mult își depășise partidul și locul de conducător, ajunsese stîlpul pe care se sprijinea România întregită. După realizarea României Mari, Ion
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
De cum l-a văzut intrînd, Bachet i-a strigat: "Am rămas fără țigări, fugi pînă jos și cumpără-mi". Acest tînăr se numea Pierre Lazareff. Atunci nu i-am reținut bine numele. Cînd scriu aceste rînduri, toată Franța este în doliu; Pierre Lazareff, directorul ziarului France-Soir și a nenumărate alte ziare, reviste și posturi de radio, a încetat din viață. Televiziunea și întreaga presă plîng o mare pierdere. Președintele republicii franceze, Pompidou, împreună cu doamna s-au deplasat la domiciliul dispărutului spre
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
la București, dar nu pentru a fi băgat la închisoare. Ministrul de interne Ghelmegeanu s-a prezentat cu el la palat, de unde a ieșit numit în guvern, ca subsecretar de Stat la Culte. Frontierele violate, teritoriul ciopîrțit, întreaga țară în doliu, dezorientată, dezorganizată, decepționată. În această amarnică situație, în care se afla țara la începutul lui septembrie 1940, a fost de ajuns ca o mînă de inși să manifesteze în fața palatului regal, ca regele Carol să intre în panică. Generalul Coroamă
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
erau deposedați de tot avutul, nu mai era nici o casă românească care să nu fi fost prădată, nu mai era nici o familie, unde cel puțin un membru să nu fi cunoscut teroarea și nemaipomenita mizerie a închisorilor sovieto-comuniste, nici una unde doliul să nu fi făcut ravagii. Foametea și primejdia de moarte din tot momentul incita pe fiecare român a supraviețui cu orice preț. Închisorile și cîmpurile de muncă forțată erau pline. Imensa întindere a stepei Bărăganului nu mai ajungea să adăpostească
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
un val de înduioșare cuprinde pe parlamentari și tribunele publice când, după ce Brătescu-Voinești (directorul Adunării Deputaților) anunță solemn: «Majestatea Sa Regele», apare deodată un copilaș cu păr bălai, îmbrăcat în alb și ținut de mână de maică-sa în mare doliu. Ropote de aplauze emoționante. Copilul duce mâna dreaptă la frunte, militărește. Pe când rosteau cei trei regenți formula Jurământului în fața fragedului băiețel care va purta coroana de oțel a lui Carol I, pe fețele tuturor se citea aceeași chinuitoare întrebare: care
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
se raliază la (propunerea lui Brătianu ca titlul de domnie al noului rege să fie - n.n.) Mihai I-iu. Brătianu îi strânge mâna”. Publicul și presa din Franța îl consideră pe ex-principele Carol ca rege. „El desminte - deocamdată se consacră doliului”. „Pentru regele Mihai, Brătianu nu face nimic”, îl critică N. Iorga pe șeful P. N. L., arătând că acesta era preocupat de întărirea propriei poziții, de prim-ministru. „Prezentându-și demisia Regenței, care l-a confirmat, el i-ar fi spus
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
revers imaginea distrugătorului și inscripția Liga Navală Română. NMS Regina Maria cu Măria Sa Marele Voevod Mihai în tempesta de la 4-6 ianuarie 1938. Duminică, 16 octombrie. Sărbătorirea zilei de naștere a regelui Carol al II-lea. Deoarece Familia Regală era în doliu - murise Marele Duce Cyril, unchiul regelui Carol -, festivitățile publice au fost reduse. La ora 1330, la Castelul Peleș a avut loc un dejun, la care au participat regele, Mihai, Principele Friedrich de Hohenzollern, Principesa Elisabeta, Arhiducele Anton de Habsburg și
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
meu. Doar Într-o privință nu-l voi urma, pentru că sunt Încredințat că a greșit. Viața, obiceiurile, timpurile s-au schimbat și el n-a priceput asta... De Îndată ce voi sfârși cu bârlogul acesta al trădării și după cuvenita vreme de doliu, căsătoriei voastre nu-i va mai sta nimic În cale. Căci oamenii nu-și aleg singuri părinții care le dau viață, dar Își aleg singuri drumul pe care Îl urmează și faptele pe care le săvârșesc. Înălțimea Voastră, interveni bătrânul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
moară în șanț, Doamne ferește! Au oprit o căruță și au ridicat-o cu grijă, ținând-o de cap și de picioare, trecându-și brațele pe sub spatele ei. Nu era grea. Se ghemuise cât o năfurică sub rochia ei de culoarea doliului, așteptând, cuminte și răbdătoare, să i se facă cele creștinești de cuviință. Nu se grăbea. Avea în fața ei Eternitatea. Ajunși acasă, au deschia poarta, au intrat în curte și au depus-o binișor în patul din camera ei. Două vecine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
miraculoase... "Și cum ședeam... departe, un clopot a sunat Același clopot poate în turnul vechi din sat... De nuntă sau de moarte, în turnul vechi din sat." (Ion Pillat) 19. SPRE ALTE ORIZONTURI Peste familia noastră se așternuse deodată un doliu apăsător: nimeni nu glumea, nimeni nu râdea; cu toții eram în așteptarea unui eveniment inedit, al unui miracol. Atenția noastră era încordată al maximum pentru a nu rata cel mai mic semnal venit de undeva. De unde? Încă mai speram, încă mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
din gândul nostru poartă amprenta unei alte vârste. Dar asta nu înseamnă că tinerețea e frumoasă și bătrânețea e urâtă. Frumusețea ca și morala, sunt convenții ale rațiunii noastre. În realitate, totul e frumos, poate de aceea la unele popoare doliul e alb, vesel, cum sunt chefurile care însoțesc parastasele. Îndrăgostirea e o soră mai tânără care o să-mi șteargă fruntea de sudoare când o să agonizez A.B.Doamna Nora Iuga, ne aflăm la Satu Mare, tocmai s-au încheiat "Zilele Culturale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
din gândul nostru poartă amprenta unei alte vârste. Dar asta nu înseamnă că tinerețea e frumoasă și bătrânețea e urâtă. Frumusețea ca și morala, sunt convenții ale rațiunii noastre. În realitate, totul e frumos, poate de aceea la unele popoare, doliul e alb, vesel, cum sunt chefurile care însoțesc parastasele. A.B.Am citit într-un interviu cu câtă ușurință discutați despre viață, moarte... Vă e teamă de ceva? Dacă mă gândesc bine, frica devine un sentiment din ce în ce mai vag. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
făcea multe valuri în anii 70-80 și de atunci încoace. Atunci l-am cunoscut pe Gheorghe Pituț cel care îl iubea foarte mult pe Lucian Blaga și poate din acest motiv Lucian Blaga m-a influențat foarte mult. Eram în doliu când l-am cunoscut și Gheorghe Pituț mă numea "Cea cu năframă neagră". Mereu vorbea despre lumea mult prea mică în care trăim și mi-a insuflat acea dorința de a trăi frumos într-o lume cu poeți foarte diferiți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Tucu Călin, Orest Horea Pașcanu - poezii, P. Mălin, M.P. Florescu, Radu R. Dimitrescu, I. Dominte, Gh. Diaconu. Contrar tematicii patriotarde ale unor articole, când s-a votat Constituția din 1923 M.P. Florescu și-a intitulat și publicat articolul „Zile de doliu național.” De la îndemnuri: „Să nu vă calce piciorul în case jidovești”, „Nu dați bani la jidani”, făcute în mai fiecare număr, Deșteaptă-te Române mai târziu abundă în materiale antievreești; în nr.910 din 8 aprilie 1923 publica „Proiectul de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
se împlineau 100 de ani de la luarea Bucovinei de către Austria, când stăpânirea sărbătorea cu tot fastul evenimentul, românii bucovineni, tinerii, sau abținut ostentativ serbării, și punându-și sufletul alături de ieșeni, care răspunseseră actului provocator austriac printr-o mare demonstrație de doliu în amintirea decapitării domnitorului Grigore Ghica, făcându-se mesagerii sufletești ai românilor bucovineni, Comitetul Societății studențești „Arboroasa” a trimis o telegramă primarului Iașilor cu condoleanțele membrilor săi pentru apărătorul decapitat. * Suficient ca Guvernul austriac să arunce în temniță pe membrii
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
ș,ț Mircea LXIXtc "LXIX" ELIADE către WIKANDER*tc "ELIADE către WIKANDER*" 14 mai 1974** Scumpe prieten, În sfârșit, un semn de viață din partea dvs: excelentul Comment!... Ați primit cele două scrisori ale mele (ce-a de-a doua după doliul dvs.1), trimise la Geigersgatan 57? Nu știu nici măcar dacă ați primit- sunt deja trei ani?! - scrisoarea trimisă la o adresă în Spania; nici Mântuleasa Strasse (expediată direct de către Suhrkampf, în octșombrieț 1972); nici Fragments d’un Journal, pe care
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
împărtășească soarta. Faptul că arestatul eram eu și nu oricare alt coleg de-al nostru ținea de împrejurări mai vechi: în 1956, în timpul revoluției ungare, vorbisem deschis împotriva intervenției sovietice, iar după masacrarea tineretului budapestan am umblat o vreme în doliu. Atunci scăpasem de exmatriculare ca prin urechile acului, acum venise momentul să plătesc independența de gîndire. Ei, ce mai ai de zis? Anchetatorul mă lăsase să citesc pe îndelete, să mă pătrund de gravitatea faptelor mele. Îi vorbisem lui Filip
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fost năruite atunci când un pasager mai din față a venit să le spună că ar putea rămâne în câmp chiar și câteva zile. — Condoleanțe, doamnă ! îi mai spuse, văzând că are legată la mână o basma neagră, în semn de doliu. A murit în război ? — Da, s-a stins la Mărășești, a răspuns cu un glas stins. Și nici nu pot să-l plâng, Doamne, de teamă să nu mă vadă copiii ! — Of, ce ghinion, doamnă ! Chiar înainte să se termine
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
burse și bani, oferindu-le șansa și condițiile necesare pentru a-și da frâu liber imaginației. Întreaga lume artistică, de la scriitori la cântăreți și actori, de la sculptori la marii pictori care începeau să devină cunoscuți pe plan internațional, era în doliu. Teatrele erau închise, restaurantele nu aveau program de concerte, porțile expozițiilor aveau lacătul pus, iar în sălile școlilor, liceelor și facultăților, doar așezarea prafului era singurul semn de viață. Copiii cu ziare nu mai strigau în acele zile titlurile la
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
aviator Ionel Fernic (...). După funeraliile reginei a urmat imediat incinerarea lui Fernic, a rămășițelor sale găsite în pădurea Negrileasa, lângă Găinești, alături de celelalte victime. O masă mare de oameni era strânsă în fața crematoriului de lângă Parcul Carol. Toată lumea muzicală era în doliu, suspinând la vederea fumului care a început să atingă cerul. Cu capetele în pământ, Dorel Livianu, Manole Stroici, Nicolae Kirițescu, Nicu Stoenescu, Petre Alexandru, surorile Braia, Maria Tănase, Rada Moldovan și Jenny Boerescu, Zavaidoc, Gion, Titi Botez, Gică Petrescu, toți
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
sau Eugen Mirea, actori și scriitori deopotrivă, oameni poli- tici însemnați, dar și mulți membri ai armatei și mai ales ai aviaței, care au hotărât să facă și un spectacol demonstrativ în amintirea lui, s-au adunat pe dealul crematoriului. Doliu după doliu în lumea artiștilor, care se simțea deci- mată după cele două pierderi însemnate. Alături de ei, sute și sute de oameni obișnuiți, oameni din public, care s-au bucurat de celebrele melodii ale celui care fusese în scurta sa
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Mirea, actori și scriitori deopotrivă, oameni poli- tici însemnați, dar și mulți membri ai armatei și mai ales ai aviaței, care au hotărât să facă și un spectacol demonstrativ în amintirea lui, s-au adunat pe dealul crematoriului. Doliu după doliu în lumea artiștilor, care se simțea deci- mată după cele două pierderi însemnate. Alături de ei, sute și sute de oameni obișnuiți, oameni din public, care s-au bucurat de celebrele melodii ale celui care fusese în scurta sa viață de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pe cât ne-a lăsat monsieur Ionel nouă. — La cântece te referi ? — Nu, domnișorule Cristian, nu mai gândi ca la piață, eu mă refer la dragostea lui nebună de viață. Patruzeci de zile de la incinerare, Cristi nu a mai cântat, ținând doliu. Patruzeci de zile fără vreun spectacol, anu- lându-și angajamentele din vară de la Bufet, tocmai când grădina și sălile erau pline ochi și se făceau rezervări cu săptămâni bune înainte ; patruzeci de zile fără o înregistrare măcar, nicio romanță nouă la
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]