KorAP: Find »[drukola/base=dom & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...76 77 78 ...254 >

6,346 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445

o rână, sunt totuși destul de complex dezvoltați ca să înțeleagă că ar fi foarte bine să aibă aparatura necesară perceperii poziției tale. Deci un posibil motiv de nemulțumire din partea lor. Zic bine, băieți? — Bine șefu’! răspunseră în cor Stejeran și Dromiket. Dom’le, parc-ai fi soțul meu! făcu întristată Getta 2. Când mă vedea că mă las pe-o rână, nu mai rămânea o farfurie întreagă în casă. Zvârlea cu ele în tabloul lui de absolvire, unde erau toți roboții din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
S 23. Țineți-o tot așa! N-o mai putem ține, crește peste tot, pe câmp, prin apartamente, în... Se auziră câteva păcănituri, apoi pâlnia avertizorului tăcu. Legătura se întrerupse. Dromiket 4 încercă s-o refacă, dar nu reuși. — Auzi, dom’le, ce chestie! spuse comandantul Felix S 23. Cine s-ar fi așteptat?! Tocmai rapița. Episodul 39 Un om necăjit Faptul că dăduseră în sfârșit peste „Veac Nou”, satelitul pe care-l căutau de-atâta vreme, însenină, cum s-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
un minut, ușa cedă. — Săru-mâna și să vă trăiască copiii, zise individul intrând și scoțând de sub un costum de pe vremea lui Gagarin mai multe mostre de jaluzele. — De unde vii, frate? zise uimit Felix S 23. Dă p-acilea, răspunse omul. Dom’ șef, pot să-mi scot, cât discutăm, tubul? — Scoate-l, măi, zise Felix. Aplecându-se de spate, omul își dădu jos tubul de oxigen ce era prins ca un rucsac, îl aduse în fața lui, răsuci strâns un manșon, închizând probabil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
Să mă omori - zise omul ștergându-se de sudoare -, da’ nici până astăzi nu m-am putut obișnui cu toată fierăria asta. Da’ dacă astea sunt condițiili... Păi cine te pune să umbli așa în spațiu? zise Dromiket 4. — Nevoia, dom’șef, răspunse omul. Când acasă plâng copilașii, ce să faci? Îți iei sarsanaua și te duci oriunde să aduci, că ei ce știe dacă e mici și mamă n-are... — Copii ai? întrebă Getta 2. — Da’ ce n-am, coniță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
pușcărie și am și pământ de flori dacă doriți, un pol ghiveciul, pui în el laleaua și iese garoafa. EPISODUL 40 MARKETING — Și cum te cheamă, nene? întrebă comandantul Felix S 23, după ce omul își mai trase sufletul. — Anghelinei Nelu, dom’ șef - răspunse tuciuriul -, da’ puteți să-mi spuneți Jan. Jan Relativu’, așa mă strigă lumea. Păi înseamnă că ești de-ai noștri! făcu Felix S 23. Noi suntem de la Drăgănești-Vlașca. — Cunosc zona, răspunse Jan. E multe ciuperci pe-acolo. — Da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
Felix S 23. — Mă băieți, n-aveți cumva niște capace de delcou? — N-avem, tovarășe Roșca, și noi căutăm! — Atunci, la revedere! Să nu întârziați! Salutări acasă! Vocea se stinse. — Săracii, nu mai au nici fise... zise Felix S 23. Dom’le când e să fie, necazul te-ajunge și-n cosmos... Episodul 48 Veac nou La circa 48 de ore după notarea coordonatelor satelitului natural „Veac Nou”, roboții noștri din nava spațială interplanetară „Bourul” își dădură seama că se apropie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
se îmbrățișară, simțind că dincolo de granițele aparente între om și mașină trăiesc împreună sentimentul înălțător al aparenței la aceeași comunitate planetară. „Ce mai e pe-acasă?”, se auzea din toate părțile. „Ce face cutare?”, „Ei, nu mai spuneți! I-auzi, dom’le! Asta da veste!”, „Cum, deja s-a dat în folosință?’”, „A căzut Rapidul?” și altele și altele, la care Felix S 23 răspundea strângând mâini în dreapta și-n stânga: „E bine! E foarte bine!”. După ce mulțimea, la apelul tov.

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
rotofei, numai zâmbet. Tov. Petrică, ia fugi matale înainte și trage-un protocol pentru tovarășii, să nu creadă c-au nimerit la satelit străin. Tov. Petrică se-nclină și fugi iute spre locul de muncă. Porniră cu toții spre localul familial. — Dom’le, credeam că nu ne mai găsiți. Trecusem pe conserve - zise tov. Roșca. Visam numai galben, de la rapița asta. Poftiți pe-aici. Intrară într-un salon intim al localului familial, frumos amenajat, cu o masă lungă, tovărășească, în centru. Pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
un ton rău prevestitor și-i smulse căștile pilotului de pe cap, apoi urlă în microfon. Baza! Mă, baza! Aici „Romroyce ilevăn”! Răspundeți, mă, lăsați tablele! Gigi, Relule, care ești acolo! Răspundeți, c-avem un accident! În eter - aceleași zgomote nedeslușite. Dom’le, ăștia sunt inconștienți! spuse cu mirare Aciobăniței. Să vezi ce le fac la-ntoarcere! „Dac-o să ne mai întoarcem”, cobi un gând înfiorat în mintea albă a pilotului. — Tov. comandant, știți ce cred eu? Cred c-am nimerit într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
ce cred eu? Cred c-am nimerit într-un câmp de accelerație spontană incontrolabilă (EVI). — Ce-i aia? întrebă comandantul. — E un fel de taifun cosmic, magnetic, care ia totul cu el. Din cauza asta nu mai funcționează nimic. — Ce taifun, dom’le, ce vorbești? Nu vezi c-afară e liniștit? Păi da, tovarășe comandant, căci taifunul ăsta nu e vizibil, nu e cu ploaie și vânt, e pe bază de unde electromagnetice. Comandantul se uită chiorâș la pilot: — Pe toate le știi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
sandviciuri, le mâncăm și le decontăm. Eu răspund. Pilotul apăsă pe butonul roșu. Se auzi același hârâit și-n cutia din bord fu împinsă o hârtie. Comandantul o luă și o descifră. Era o poliță de asigurare ADAS. — Ia uite, dom’le, ce șmecheri! făcu el. În caz de avarie, îți dau două sandviciuri și după aia, dacă vrei, poți să te asiguri. Se uită pe hublou. — Amărăștene - spuse el după o vreme -, a mai nimerit careva de-ai noștri într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
lumină proprie. Cred că e mai degrabă luminată de ceva din exterior, ca Pământul. E planetă. — Ce planetă? Ce vine după Neptun? întrebă comandantul. — Nu, nu e planetă din sistemul nostru, nu seamănă, uitați-vă, cu nici una de pe la noi. — Da, dom’le, e mai mult pătrată decât rotundă, zise Aciobăniței. Tu ai fost la reciclarea din martie? — Da, am fost, răspunse pilotul. — Și nu v-au spus nimic despre planetele astea cubice? — Nu, zise Amărășteanu. Reciclarea a fost despre orz. — Păi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
hubloul și scoase capul cu precauție afară. — Au, anunță el, inspirând. Se poate trăi. Își dezlegară centurile de siguranță, ieșiră din scaune, deschiseră ușa și puseră scara rabatabilă. Primul coborî comandantul, nu înainte de a arunca priviri cercetătoare în jur. — Pământ, dom’le, ca la noi! zise el, încercând cu vârful piciorului solul. — Și tot orz, spuse pilotul, aplecându-se deasupra firelor răsărite. — Aș zice că suntem acasă, zise comandantul. — Da, numai că, vedeți, tovarășe comandant, ce orizont limitat au. Planeta e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
comandantul -, eu niciodată n-am înțeles prea bine cum vine cu gravitația asta. Să nu mă judeci greșit: formula o știu, teoretic cunosc chestia, am și predat-o o dată, la seral; însă eu vorbesc de fenomen în sine. De unde vine, dom’le gravitația, poți să-mi spui? — Din cauza forței magnetice a Pământului, corpul dumneavoastră este atras... — Ete, scârț! făcu Aciobăniței. Da’ magnetismul de unde vine? Cine-l provoacă? — Tovarășe comandant, vă rog frumos - se înroși deodată pilotul -, dumneavoastră cred că vreți să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
fiu de țărani simpli, cu carte, pentru mine teoria lui Oparin e sfântă, adică nu sfântă, nu acesta e cuvântul, ci corectă, o teorie corectă... la un moment dat, în spațiul primar, sub acțiunea descărcărilor electrice, conglomerate de molecule... — Lasă, dom’le, moleculele, că nu despre asta e vorba! se răsti comandantul, sculându-se într-o rână. Parcă eu nu sunt fiu de țărani! Sunt fiu de țărani și mai simpli ca ai tăi, simpli de tot! Toți suntem fii de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
capăt, sunt inexplicabile. Cum se-nvârt sateliții, știu. De ce, cu ce scop, cui folosește asta, mie-mi scapă. Plus că mai există cazul acela ciudat din Galaxia Gutenberg, unde, în jurul unui satelit pitic, nenorocit, se-nvârte o întreagă planetă. Da, dom’le - se-nsufleți comandantul -, sunt atâtea probleme nesoluționate, că dacă stai să cauți mereu la ele, te apucă damblaua! Drept să-ți spun, nu știam că gândești atât de bine. Ai făcut la zi sau la seral? — La seral, răspunse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
mereu la ele, te apucă damblaua! Drept să-ți spun, nu știam că gândești atât de bine. Ai făcut la zi sau la seral? — La seral, răspunse pilotul. La zi n-am putut, iar la nocturn nu mai erau locuri. — Dom’le, se ridică la seral niște generații, mai mare dragul! spuse entuziast comandantul. La zi sunt numai d’ăștia, tocilari, iar la nocturn, ce să mai vorbim!... Dacă nu poți să-i bagi omului mințile în cap ziua, crezi c-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893

fulgii șovăielnici în stoluri fără număr, Din nevăzute urne ei cad pe albul umăr Al dealurilor prinse de-o crustă argintie. Oștiri de nori aleargă... - Ce surdă simpatie, Nori turburi, nori metalici, spre voi întins mă poartă? Ați prefăcut în domuri de-argint natura moartă Și-ați pus în peisagiu un nou fior de viață, Voi blocuri mohorâte, convoi de-obscură ceață!... Tot plumbul meu din suflet, o forme călătoare, Cu voi să se topească în gânduri de ninsoare, Căci iată

Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
spintece văzduhul și - larg și înmiit - Să simtă că vibrează în lumi nenumărate... Și-n acest fapt de seară, uitîndu-mă spre Nord, În ceasul când penumbra la orizont descrește, Iar seara întîrzie un somnolent acord, Mi s-a părut că domul de gheață se topește. ÎNFRÎNGERE Ca fruntea mea să poarte diademul Ce fulgeră-n albastrele palate Am ridicat oștiri nenumărate Și-ncrezător, dezlănțuii blestemul. Dezlănțuii mulțimile-ntrunite Și năpădită fu întreaga zare Iar vremea prinse-ncet să desfășoare Fuiorul ei de

Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
Corola-blog/BlogPost/364523_a_365852

Domnul Steven V. Bonica, cel care este directorul și redactorul ziarului „Romanian Tribune”. Însă, cum niciun eveniment nu poate fi mediatizat fără sprijinul mass-mediei, prezentarea programului a fost făcută de directorul postului de televiziune din Chicago RTN (Romanian Television Network), Domul Petru Amarei, al cărui invitat special am fost în cadrul emisiunii sale „Față în față”. Suita de evenimente însă nu s-a oprit aici, pentru că am avut ocazia să vizitez școala românească „Logos” unde am întâlnit profesori dedicați profesiei lor, printre

VENI, VIDI, VICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364523_a_365852]
Corola-blog/BlogPost/364577_a_365906

Acasă > Strofe > Ritmuri > DOMUL Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 284 din 11 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului lucrarea noastră este ca un dom cum ar spune demostene atom a-tom a-toma și a-tomii că nu ne mai cresc rizomii nici macar prin iarbă

DOMUL de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364577_a_365906]
Acasă > Strofe > Ritmuri > DOMUL Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 284 din 11 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului lucrarea noastră este ca un dom cum ar spune demostene atom a-tom a-toma și a-tomii că nu ne mai cresc rizomii nici macar prin iarbă deasa din cauza păcatelor care ne apasă că zgâriem picturi celeste că un lest ca niște lește de pe ziduri într-un templu

DOMUL de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364577_a_365906]
păcatele mele păcatele tale după legea atracției universale în loc să fim ușori cum e fulgul ne ducem la fund că noi suntem vulgul că ăsta e omul că ăștia sunt ohmii vezi de ce refuză să-i mai hrănească rizomii?! Referință Bibliografica: Domul / Ion Untaru : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 284, Anul I, 11 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele

DOMUL de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364577_a_365906]
Corola-blog/BlogPost/364581_a_365910

da' nu se moare din asta. Păi? TÂNĂRA SUBOFIȚER: Atunci eu zic să ne grăbim. HALVIȚĂ: Să ne grăbim că se face apelul de seară și mă dă absent. CUCU: Și banii mei? HALVIȚĂ: Are dreptate și mititelu' ăsta. Ia dom'le banii. Și cum m-am bucurat eu de ei, așa să te bucuri și dumneata. (Restituie banii lui Cucu. Cucu îi înapoiază o parte din ei). CUCU: Ține, mă' poate nu are cine să te caute la "mititica". Ai

COANA MARE SE MĂRITĂ, 4 de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364581_a_365910]
sute, ați înțeles? Așa să știți. După ce își rostește cu acreală replica, Halviță părăsește scena cu coada între picioare. TÂNĂRA SUBOFIȚER: Nici la gară nu ți-ar fi mers, Halviță. Tot la dubă ajungeai. HALVIȚĂ: S-au firitisit și țăranii dom'le. Asta e. Dar până mă-ntorc eu le slăbește lor vigilența și atunci e de mine. Să vezi cum îi las eu fără țuguiate pe 'mnealor, pe... fruntașii ogoarelor, (Scărpinându-se amărât în cap) No, hai să mergem că

COANA MARE SE MĂRITĂ, 4 de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364581_a_365910]