6,536 matches
-
istorică ce prevala în cadrul disciplinei, disputa nu era în primul rînd asupra conținutului, ci asupra metodelor. Poți fi realist și behavior-ralist în același timp, așa cum a arătat clar John Vasquez (1983). Cu toate acestea, behavioralismul a subminat pînă la urmă dominația realismului, pentru că el i-a contestat funcția paradigmatică crucială: postulînd o metodologie comună pentru cercetarea afacerilor externe și interne, el justifică intruziunea conceptelor, perspectivelor și standardelor sociologice în disciplina relațiilor internaționale. El subminează distincția intern-extern pe care se bazează paradigma
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
război mondial, avans pe care celălalt stat hegemonic, Marea Britanie, nu l-a avut niciodată (vezi și Russett 1985). În al doilea rînd, originea autorității a devenit mai difuză. Aceasta rezolvă contradicția dintre controlul mai slab al Statelor Unite și permanenta sa dominație. Faptul că Statele Unite au un control mai slab asupra evenimentelor din lume nu înseamnă că au pierdut controlul în favoarea altor state: Strange a arătat în repetate rînduri că această putere pierdută s-a transmis actorilor ne-statali și piețelor. În
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
responsabilitate" (Kindleberger 1986b: 10). Kindleberger afirmă deschis că, ori de cîte ori un bun public nu este, sau nu mai este, asigurat, responsabilitatea aparține în primul rînd "pasagerilor clandestini", adică potențial tuturor actorilor, în afară de hegemonie: " Problema este cum să distingem dominația și exploatarea de responsabilitate în asigurarea bunurilor de interes internațional în economia mondială și, dacă nu există momente cînd lumea suferă de o subproducție a bunului public reprezentat de stabilitate, nu din cauza intereselor mascate lacome și a dominației sau exploatării
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
să distingem dominația și exploatarea de responsabilitate în asigurarea bunurilor de interes internațional în economia mondială și, dacă nu există momente cînd lumea suferă de o subproducție a bunului public reprezentat de stabilitate, nu din cauza intereselor mascate lacome și a dominației sau exploatării, ci din cauza principiului "pasagerului clandestin", nu este lipsit de interes că în două situații - 1931 și din nou în 1971 - țările mici, mai mult sau mai puțin simultan și urmă-rindu-și propiile interese, au fost cele care au împins
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
puterii și a implementării încununate de succes a unui interes particular în așa fel încît el să pară universal. Această ultimă critică făcută de Gilpin și Krasner seamănă cu cea formulată de cercetătorii dependenței. Hegemonia este aici considerată ca simplă dominație, impusă de un stat hegemonic în căutare de profit. Un bun public este întotdeauna și în primul rînd un bun privat al statului hegemonic. Creșterea numărului de "pasageri clandestini" și declinul puterii impun pur și simplu costuri mai mari statului
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
ei. Domeniul diplomatic clasic există, dar este doar unul între altele. Mediul internațional nu este anarhic în vreun sens care ar putea avea consecințe teoretice semnificative, ci este o ordine economică politică în care funcțiile de bază, cum ar fi dominația asupra monedei mondiale, și resursele de bază, cum ar fi hrana și apa de băut, sînt inegal împărțite și distribuite. Dacă neorealismul voia să delimiteze în mod clar relațiile internaționale de alte discipline, atunci economia politică internațională realistă amenință din
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
din sudul Franței) erau o ramură a unei secte creștine numite catară (din grecescul katharoi, însemnând " cei puri"). Bazele lor principale erau în sudul Franței, în parte, în regiunea numită astăzi Languedoc-Roussillon, care în acele vremuri nu se afla sub dominația monarhiei franceze. Zona aceasta, astăzi denumită Occitania deținea o cultură literară și intelectuală avansată și era locul de baștină al trubadurilor. Trubadurii erau poeți care scriau în langue d'oc, o limbă romanică numită astfel datorită modului în care cuvântul
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
să analizeze legăturile dintre nivelul central și cel local, folosind metode ale științelor sociale.2 Acești erudiți au început să scoată la iveală un set mult mai complex de realități decât s-ar fi așteptat cineva, din teorii directe ale dominației periferiei de către centrul francez de la Paris. O Franță sau mai multe? Braudel, în una din ultimele sale cărți, L'identité de la France, publicată în 1986, afirmă simplu: "La France se nomme diversité"* și chiar "La France est diversité"**, în ciuda tuturor
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Chiar dacă nu suntem siguri că această abordare a condus la o dezvoltare economică armonioasă și semnificativă în toată Franța, a avut totuși efectul de a dezvolta orașele provinciale de mărime medie și, cel puțin într-o anumită măsură, a contrabalansat dominația pariziană. Începând cu anii 1970, Île-de-France, regiunea din jurul Parisului, a început să piardă din populație, mai ales în părțile de vest și sud, din cauza emigrării acesteia în alte zone ale Franței. Acești emigranți erau cei care realizau câștiguri nete (vezi
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Franței metropolitane, cu excepția Île-de-France (regiunea din jurul Parisului), Limousin și Picardie. Oricum, nu toate regiunile au adoptat acest sistem cu aceelași elan pe care l-au avut inițiatorii. Acest fapt poate fi ilustrat prin observarea procentului populației unei regiuni aflate sub dominația unei unități de tip pays (deja creată sau în pregătire) după cum se vede în tabelul 4.8. Tabel 4.8. Procentul populației unei regiuni care locuiește într-o pays deja existentă sau în una în devenire Pays deja existente (incl.
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
reformelor și s-a pus accentul pe funcțiile și puterea politică descentralizatoare oferite departamentelor și municipalităților. Una dintre cele mai timpurii critici la adresa reformelor a fost aceea că nu s-a făcut decât să se confirme punerea în practică a dominației politicii locale de către notables și, în mod deosebit, a dominației marilor orașe.41 Însă aceste critici timpurii nu aveau nicio legătură cu subiectul regionalizării și subestimau schimbările reale care erau introduse prin aceste reforme.42 Chiar dacă a existat o anumită
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
politică descentralizatoare oferite departamentelor și municipalităților. Una dintre cele mai timpurii critici la adresa reformelor a fost aceea că nu s-a făcut decât să se confirme punerea în practică a dominației politicii locale de către notables și, în mod deosebit, a dominației marilor orașe.41 Însă aceste critici timpurii nu aveau nicio legătură cu subiectul regionalizării și subestimau schimbările reale care erau introduse prin aceste reforme.42 Chiar dacă a existat o anumită justificare a argumentului potrivit căruia doar notabilii locali au fost
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
de interese rămâne influentă în cele mai multe abordări conflictualiste moderne. Teoria modernă a conflictului a fost rafinată de teoreticianul german Ralf Dahrendorf (1959, 1996) și sociologii americani C. Wright Mills (1975) și Randall Collins (1975, 1979). Teoreticienii conflictului subliniază importanța coerciției, dominației, conflictului și mai ales a schimbării în societate. În lumea reală, oamenii și grupurile luptă pentru putere și bunăstare. O astfel de luptă constituie sursa schimbării. Dacă am inventa instituții de canalizare a luptei, am putea controla chiar procesele de
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
socială Sistemul social tinde să reziste schimbării disfuncționale. Schimbarea este inevitabilă și continuă. Schimbarea se produce când nu există consensul referitor la comportamentul așteptat; schimbarea implică dezvoltarea a noi fundamente de consens. Concepte cheie Integrare, interdependență, stabilitate, echilibru Interes, putere, dominație, conflict, coerciție Interpretare, consens, așteptări, situații, mesaje Abordările diferite pot fi folositoare pentru înțelegerea aspectelor variate ale situației sociale. Într-o anumită măsură, orice aranjament social poate exista deoarece este folositor societății, după cum argumentează perspectiva funcționalistă. În același timp, parțial
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
face lucrurile pentru a gândi cum aceștia vor răspunde la situația dată. Mai subliniem că fiecare rol în societate este legat de alte roluri sociale prin relații de interdependență și cooperare (așa cum evidențiază teoria funcționalistă) și prin relații de competiție, dominație și subordonare (așa cum arată teoria conflictului). Aceste roluri, desigur, sunt jucate de oameni dar rolurile și relațiile dintre ele persistă independent de oamenii care joacă rolurile. Oameni diferiți pot juca același rol în mod diferit, dar sunt anumite lucruri pe
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
în managementul organizațiilor de orice tip din țările aflate în tranziție spre democrație. Odată cu creșterea influenței concepțiilor manageriale moderne, cultura organizațională dobândește treptat o direcție neautoritară, astfel că formele de conducere devin permisive, bazate pe influență mai mult decât pe dominație. Sub circumstanțe obișnuite, stilul democratic de conducere pare să lucreze cel mai bine, cel puțin în țările industrializate cu guvernări democratice. Membrii grupului sunt mai fericiți, mai orientați spre grup, se simt mai implicați și, în consecință, ei sunt mult
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
este pur și simplu predictibilitatea ei. Exact ceea ce interesează și corespunde în cel mai înalt grad diverselor organizații și activităților pe care acestea le desfășoară. În viziunea teoreticienilor organizațiilor, birocrația este chintesența formei moderne a organizației care înglobează și promovează dominația instrumentului raționalității în toate domeniile vieții sociale, iar raționalitatea reprezintă procesul prin care orice aspect al relațiilor umane este subiect de calcul și administrație. Bineînțeles orice birocrație modernă, aflată permanent sub impactul forțelor științifice, tehnologice, economice și sociale urmărește permanent
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
Mai mulți (poligamie) Unul (monogamie) 2. Alegerea partenerului (lor) Alegerea făcută de părinți sau rude pentru a întări puterea familiei Alegere relativ liberă făcută de parteneri 3. Rezidența Patrilocală, matrilocală, ambilocală, anvuncolocală Neolocală 4. Relațiile de putere Diferite grade de dominație a bărbatului (patriarhale) O mai mare apropiere de putere bărbat-femeie 5. Relația părinți copii Autoritate și dominanță părintească Mai mare toleranță și egalitate părinți-copii 6. Funcțiile familiei Concentrare pe protecția grupului de rudenie ca întreg (neam) Specializate pentru a oferi
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
de guvernare; contribuie la redistribuirea bogăției și forțează milioane de oameni să își schimbe locurile unde trăiesc. Printre consecințele celui de-al doilea război mondial, de exemplu, a fost moartea a zeci de milioane de oameni, divizarea politică a Germaniei, dominația sovietică asupra centrului și estului Europei, cursa armelor nucleare, reconstrucția economică a Japoniei și Germaniei, războiul rece între cele două tabere, capitalistă și comunistă, și apariția revoluțiilor și naționalismului în lumea a treia. Schimbarea planificată. Schimbarea planificată este întotdeauna dificilă
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
așa cum reiese din scrisorile adresate Comitetului Central al Partidului Comunist, că măsurile de interzicere a avortului sunt percepute tot prin prisma categoriilor de gen. Studiile din acest volum au evidențiat cum se coagulează, citând-o pe Calypso Botez, „spiritul de dominație, domnia forței”, care „au asigurat bărbatului partea leului”. Dar ele propun și soluții pentru a contracara acest tip de putere. Un cadru legislativ românesc privind discriminarea și egalitatea de șanse ar fi un răspuns. Dar, la o analiză atentă, această
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
a inegalităților între grupuri, un rezultat al adaptării, gândit într-o viziune evoluționistă. Ca să fie menținută inegalitatea dintre grupuri, sunt actualizate miturile legitimizante 3. Acestea reprezintă atitudini, credințe, valori sau ideologii pe criterii etnice, religioase, politice, sexuale etc. Miturile legitimează dominația grupurilor considerate superioare asupra celor tratate ca inferioare și îndreptățesc celor dintâi accesul prioritar la resursele sociale disponibile (Cernat, 2005, p. 105). În paradigma de gen, prejudecățile îi vor favoriza pe bărbați ca grup dominant și vor legitima acțiunile sociale
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
familia are un caracter pronunțat politic, ea trebuind să funcționeze ca o „școală a dreptății” (Okin, 1989, p. 32), în formarea copiilor fiind necesară expunerea la un model de relații interpersonale bazate pe dreptate și reciprocitate, mai degrabă decât pe dominație și manipulare (Okin, 1989, p. 124-136). În cadrul unei alte abordări, aparținându-i lui Carol Gould, sunt accentuate principii politice generale precum egalitatea sau dreptul la autodeterminare, care acum trebuie aplicate la sfera privată, deoarece relațiile personale sunt conceptualizate ca stând
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
-i lui Carol Gould, sunt accentuate principii politice generale precum egalitatea sau dreptul la autodeterminare, care acum trebuie aplicate la sfera privată, deoarece relațiile personale sunt conceptualizate ca stând la baza organizării politice, afirmându-se chiar că „relațiile bazate pe dominația masculină în viața personală sprijină autoritarismul” (Gould, 1989, p. 9). Alte analize atrag atenția asupra faptului că dominația din spațiul public se reflectă și influențează relațiile în cel privat. Feminismul radical optează pentru teoretizarea tuturor relațiilor dezvoltate între persoane ca
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
aplicate la sfera privată, deoarece relațiile personale sunt conceptualizate ca stând la baza organizării politice, afirmându-se chiar că „relațiile bazate pe dominația masculină în viața personală sprijină autoritarismul” (Gould, 1989, p. 9). Alte analize atrag atenția asupra faptului că dominația din spațiul public se reflectă și influențează relațiile în cel privat. Feminismul radical optează pentru teoretizarea tuturor relațiilor dezvoltate între persoane ca având caracter politic și public, considerându-se că astfel este mărită proporția în care sunt respectate drepturile femeilor
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
asemenea, că tradiția liberală a păstrat dihotomia natură/cultură, aspect analizat în cadrul diferitelor abordări feministe (Held, 1990, p. 321-337; Anthony, 2000, p. 8-13). Pe de altă parte, feminismul postmodernist a afirmat că orice referință la natură este o încercare de dominație a femeilor și a respins un astfel de demers. Apelul la natură nu este considerat drept normativ neutru, el fiind folosit pentru a promova roluri opresive pentru femei (Whitbeck, 1989, p. 64-88; Jaggar, 1989, p. 21-42). Astfel, s-a identificat
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]