KorAP: Find »[drukola/base=domniță & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...76 77 78 ...86 >

2,129 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

Toma nu-i venea să-și creadă urechilor. După toate poveștile pe care fusese nevoit să le asculte de când venise în micul orășel de munte, acum mai avea parte de una, parcă și mai gogonată. Despre zei, vâlve, paznici și domnițe, ce să spună? El era un om ancorat în realitate, nu credea în asemenea lucruri, dar nici nu-i putea împiedeca pe alții s-o facă. Din moment ce localnicii trăiau cu aceste superstiții și le acceptau, nu aveau decât să creadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
vibrația aceea. E bestia, spuse bătrânul, ne-a simțit. Se răsuci apoi pe călcâie și porni mai departe. Un zâmbet i se așternuse pe față, în timp ce mormăia în barbă numai pentru dânsul, astfel încât să nu-l audă inspectorul: Văd că domnița nu s-a înșelat, încep să cred că s-ar putea să scoatem un paznic bun din tine. Dincolo de râpă, se afla o porțiune mică, lipsită de copaci, după care pădurea redevenea stăpână. Fagii dispăruseră complet din peisaj, locul lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
și îl ținea ca o pavăză înaintea lui Cristian. Vine! șopti acesta. Uită-te la mine, acum! Inspectorul se întoarse și îl privi pe moșneag. Iarăși văzu lumina aceea stranie strălucind în ochii lui. Trezește-te și lasă deoparte descântecul domniței, rosti Moș Calistrat, privindu-l în ochi, vreau să fii tu însu-ți acum! Care domniță? Se întrebă Cristian confuz încă. Despre ce vorbea moșneagul? Încerca să-și obișnuiască ochii cu întunericul în timp ce amintirile îi reveneau. Întunericul se lăsa cu repeziciune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
mine, acum! Inspectorul se întoarse și îl privi pe moșneag. Iarăși văzu lumina aceea stranie strălucind în ochii lui. Trezește-te și lasă deoparte descântecul domniței, rosti Moș Calistrat, privindu-l în ochi, vreau să fii tu însu-ți acum! Care domniță? Se întrebă Cristian confuz încă. Despre ce vorbea moșneagul? Încerca să-și obișnuiască ochii cu întunericul în timp ce amintirile îi reveneau. Întunericul se lăsa cu repeziciune iar el se afla cu Moș Calistrat în pădure. Unde era însă Ileana? De ce nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
destul pentru astăzi! E timpul să te odih nești. Hai, te duc acasă. După ce dormi puțin, te aștept la mine. Acum știi unde locuiesc. M-aș bucura dacă vii singur. Las-o pe Ileana, vreau să vorbim numai noi doi. Domnițele nu trebuie să se amestece în treburile paznicilor. Ele cu ale lor și noi cu ale noastre. Te-am rugat să nu-mi mai spui "băiete"! izbucni Toma supărat. Mă scoate din pepeni apelativul ăsta. Și cum vrei să-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
care cumva să te împingă păcatul să iei de acolo vreun grăunte de metal prețios. Din cauza lui s-au petrecut toate nenorocirile, aurul acela e blestemat și trebuie să rămână acolo pentru totdeauna. A doua zi, am cunoscut-o pe domnița tăcerii de atunci, bunica dinspre mamă a Ilenei, Zamfira o chema. Era o femeie zdravănă, abia măritată cu un miner înstărit din partea locului. Era grea, o purta în burtă pe mama Ilenei. Bărbatu-său, om cumsecade de altfel, era cam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
a următorului, din tată-n fiu. Așa stau lucrurile numai că eu nu am copii, n-am cui să-l dau mai departe. Acum, trebuie să vedem dacă te ascultă și pe tine. Înțelegi de ce spun asta, nu-i așa? Domnița zice că tu ești următorul păzitor, dar domnițele le au pe ale lor și noi pe ale noastre. Nu-mi ești tu prea simpatic, dar nici nu vreau să te dau legat în ghearele vâlvei, rosti moșul în glumă. Cristian

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
lucrurile numai că eu nu am copii, n-am cui să-l dau mai departe. Acum, trebuie să vedem dacă te ascultă și pe tine. Înțelegi de ce spun asta, nu-i așa? Domnița zice că tu ești următorul păzitor, dar domnițele le au pe ale lor și noi pe ale noastre. Nu-mi ești tu prea simpatic, dar nici nu vreau să te dau legat în ghearele vâlvei, rosti moșul în glumă. Cristian ridică din umeri. În noaptea ce trecuse se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
îl ucidem, spuse Cristian. Nu crezi că ar fi necesar să știu mai multe? Adică, din moment ce mergem acolo, mi-ar prinde bine să fiu pregătit. Ei, băiete, dar știi că ești ambițios! Nimeni nu poate omorî bestia. Nici chiar zeii domniței nu sunt în stare s-o facă. Să fim bucuroși dacă vom reuși iarăși s-o ținem departe de oraș! Dar nici n-a încercat cineva, nu-i așa? No, uită-te la el! rosti Calistrat zâmbind. Nici măcar nu poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
care să rămână după mine. La început mi-am spus că mai am timp să caut femeia potrivită. Pe urmă, vremea a trecut și dintr-o dată m-am trezit că s-a făcut prea târziu. Ce să spun? Poate că domnița are dreptate și m-am lăcomit la un lucru care nu se cuvine. Cine mai știe? Ileana spune că am vrut să păcălesc moartea, că am vrut să trăiesc mai mult decât îmi era scris. O fi așa, dar ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
cu totul neobișnuit, cu tine lucrurile nu sunt în bună rânduială. Nu ești localnic dar mai ales nu ești fiul meu, nici măcar rudă cu mine nu ești. Din câte știu eu, una ca asta nu s-a mai pomenit. Nici măcar domnița nu are cunoștință să se mai fi întâmplat așa ceva. Întotdeauna, paznicii își trec din tată-n fiu înda torirea aceasta. Dă-mi voie să te contrazic, spuse Toma văzând că bătrânul tace, s-a mai întâmplat cel puțin odată. Ia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
după câteva clipe în care cumpănise raționamentul inspectorului. Se pare că meseria ta de polițist te ajută din nou. E drept că pe tine, nu eu te-am ales să rămâi în locul meu, hotărârea aceasta au luat-o zeii Ilenei. Domnița te-a găsit și, după cum știi, la început, eu m-am opus din toate puterile. Acum îmi pare rău, pentru că, în noaptea care a trecut, mi-ai arătat că mă pot baza pe tine. Mă cam încurcă faptul că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
considera că are o misiune de îndeplinit, era dusă la bun sfârșit, intenționa să-și ia rămas bun de la localitatea de munte și să plece la el acasă. Nu mai voia să aibă de a face cu vâlvele, paznicii și domnițele, își dorea să uite de toate acestea și viața sa să reintre pe făgașul normal. Deși se mai înmuiase puțin și nu mai era atât de pornit împotriva explicațiilor Ilenei și ale lui Moș Calistrat, pe care încă le considera

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
întrebă el, gândindu-se că toate forțele implicate ar trebui aduse la un loc, pentru a face front comun în rezolvarea problemei. S-ar putea să ne ajute! Cum vrei, ridică Calistrat din umeri, însă nu știu ce ar putea face. Niciodată domnițele nu au contribuit la închiderea bestiei. Ele au altă treabă. Nu te contrazic, poate că așa este, numai că pot să jur că până acum nu s-a mai pomenit un paznic care să nu știe ce are de făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
de mai mult. Eu mă gândeam că poate vom găsi împreună o cale să ne îndeplinim datoria, continuă el, dar dacă vrei să o întrebi și pe Ileana, n-am nimic împotrivă, e foarte bine și așa. În afară de faptul că domnițele sunt cele ce confirmă paznicii în fața zeilor, nu prea știu cu ce se ocupă ele, dar încearcă, tu ești mai apropiat de ea decât mine. Să știi că așa am să fac! spuse Cristian ridicându-se în picioare. Foarte bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
dar cel puțin știm că nu pân dește prin preajmă, așteptându-ne să plecăm și să intre în oraș. Nu-mi place, e prea periculos. N-ai decât să fii atent și să nu te îndepărtezi prea mult! spuse Cristian. Domnița m-a pus să-i făgăduiesc că te aduc întreg înapoi. Dacă pățești ceva, nu știu cum o voi scoate la capăt cu ea. Ți-am spus, ridică inspectorul din umeri, nu trebuie decât să fii atent și să nu mă scapi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
arsă de tăria alcoolului se năpusti spre mâncarea de pe masă. Ar fi preferat o gură mare de apă dar bătrânului nici prin cap nu-i trecuse să aducă așa ceva. Era păcat să spurce pălinca cu apă. Dar tu ce faci, domniță dragă? se întoarse Calistrat spre Ileana care rămăsese cu paharul în mână așteptând răspuns la întrebarea pe care o pusese mai devreme. No, bea și tu, că astăzi e zi mare, bucură-te împreună cu noi! Și, mă rog, ce sărbătoriți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
fii un dascăl priceput? Dacă nu v-ați mai certa, ar fi foarte bine! interveni Toma. Cred că sunt o mulțime de alte lucruri care ar trebui să ne frământe acum. Că bine zici, dragul meu Cristi, îl aprobă Calistrat, domniței îi place să râdă de un paznic bătrân și obosit pe deasupra. Spunând acestea, se apropie de masă de unde mai pescui o bucată de slănină pe care începu să o mestece cu poftă. Dădu să plece, dar se opri ca și cum uitase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
astăzi, am nevoie de ajutorul tău. Mă frământă un lucru, am văzut ceva acolo care sunt convins că ne-ar putea ajuta. Din păcate nu reușesc să-mi aduc aminte. No, și cum crezi tu că te-ar putea ajuta domnița? întrebă Calistrat cu limba împleticită. Tu ai văzut ceva și vrei ca ea să-ți spună ce? Ileana îi aruncă o privire plină de venin dar nu spuse nimic. N-avea rost să-l mai repeadă pe bătrân, acesta mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
abia ridică capul privind spre intrare. No, te-ai răzgândit? întrebă el văzându-l pe Cristian în pragul ușii. Nu, sigur că nu! adăugă el văzând-o și pe Ileana că intră și ea în încăpere. Lasă glumele proaste, rosti domnița, pe un ton foarte autoritar, scoală-te imediat pentru că avem treabă! Mi-am amintit! îi explică Cristian. Pe drum am reușit să-mi dau seama ce trebuie să facem ca să scăpăm de vâlvă. No, bine! spuse Calistrat, ridicându-se în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
vorbesc de prăpastia peste care nu există alt pod decât trunchiul prăbușit? Moșule, interveni Ileana hotărâtă, nu contează cât e de greu! Trebuie să facem orice ne stă în putință ca să scăpăm de vâlvă. No, d'apoi sigur că da, domniță, doar e de la sine înțeles că tu ai să cari în spinare sacii ăia de azotat! Eu credeam că ne-am putea ajuta de toiag, spuse Cristian, încercând din nou să calmeze spiritele. Măi omule, se întoarse Calistrat spre inspector

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
mai bine. Te așteptăm acolo. Nu uita de fitil și capse, fără ele degeaba avem dinamita. Știu ce trebuie pentru o pușcătură, îl liniști Calistrat. Și, mai e ceva: mă aștepți lângă peșteră, sublinie el apăsat. Asta este treaba paznicilor, domnița nu are ce căuta acolo. Se răsuci pe călcâie și plecă în drumul lui. Rămași singuri, cei doi mai stătură câteva clipe ascultând zgomotul făcut de toiag pe podeaua de lemn. Ileana rupse tăcerea prima: Hai, în două ore avem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
mergem până acasă să mănânci și tu ceva. Te schimbi și apoi mergem la treabă. L-ai auzit, nu vrea să vii și tu acolo. Și ce dacă nu vrea? Nu sunt obligată să țin seama de voința lui Calistrat. Domnițele nu se supun paznicilor. S-ar putea să aibă dreptate, insistă inspectorul, e foarte periculos. Și eu cred că ar fi bine să rămâi acasă. Bine, mai vedem noi ce facem. 23 Era trecut bine de amiază, soarele strălucea puternic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
întrebă nervoasă Ileana. Nici măcar acum nu-i în stare să se țină de cuvânt? Inspectorul se mulțumi să ridice din umeri pentru că era clar că ea nu aștepta nici un răspuns. Încercase s-o lase acasă, așa cum îi ceruse Calistrat, însă domnița nici nu voise să audă una ca asta. Calistrat a spus că asta-i o treabă numai pentru paznici, insistase Cristian, iar eu îi dau dreptate. Ar putea fi periculos. Calistrat să-și vadă de treaba lui! Vin cu voi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
nu știu cum se comportă vâlva în propriul bârlog. Ai întârziat! Unde ai stat până acum? îl apostrofă Ileana țâfnoasă. Ți-am spus să n-o aduci și pe ea! îi reproșă bătrânul lui Toma, făcându-se că nu o aude pe domniță. Calistrat ținea la subsuoară o cutie de lemn pe care o lăsă jos la picioarele inspectorului. Din traista de pe umăr scoase un colac de fitil și un pumn de capse. Câte batoane spuneai că ai nevoie? întrebă el. Mă gândisem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]