29,295 matches
-
ai văzut acolo, sus...? Tăcere, tăcere, ... taină fără sfârșit. Un gănd pios, o rugăciune și o amintire măreață pentru un om de înaltă ținută! Cer senin și zboruri line, în “Escadrila din Ceruri”, Nae! Comandor (r) Ștefan Popa Referință Bibliografică: DOR DE NAE / Ștefan Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1647, Anul V, 05 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ștefan Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
DOR DE NAE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377127_a_378456]
-
de nuc înmugurite, În viața mea mi-ai revenit, Ca o lucoare mult fierbinte. Și te iubeam, si ne iubeam, Cum nu s-au mai iubit pe lume, Și te doream, si ne doream Noi, suflete nebune. Azi plâng de dor Și de pustiu, mi-e sufletul-pereche, Azi singură-s și lăcrimez Într-o iubire veche. În calea mea cad flori de nuc, Viața curge înainte. Iubirea arde că pe rug, Nu mai e loc de jurăminte... COLIND DE VARĂ M-
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377143_a_378472]
-
Fă, o, Domnul meu Iisuse, o minune Și leagă Cerul de Pământ, Si crede-ne, că ne rugăm la Tine, Si vezi-ne, ce mult am contenit... Și ce puțin rămânem ici, în gânduri, Și cât de mult ne este dor de Tine, Si slavă Ta ne este jurământul, Și-a Ta iubire o stropim cu lacrima divină. FIINȚĂ DIN BETHLEEM La ceas al șoaptelor trecute, Cu stropi seduși de apå vie, Îmi reapari să mă asculți, Ființa mea, demult tirzie
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377143_a_378472]
-
cer în Univers Și tot pământul neumblat. Sărutul, prins în suflet fin, Și-n Imanenta infinită Trecu -n văpăi de foc divin, În dulci ecouri absorbite. Am stins și oarbă așteptare Și-am revenit, ca-ntr-un poem, Pe umbră dorurilor tale Mai curg mistere-n Bethleem. Și îmblânziți de vechii codri, Cănd cerul cade la pământ, Mă tot descoperi și m-apropii Cu-al tău nume-n tot și-n gând. FIRMAMENT Firmamentul meu ești tu, chiar dacă pământul te ține
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377143_a_378472]
-
ne iubim- Luceafăr pe Cer tu esti, si nu vei cădea, din el va crește un sens- Un alt început, un conținut- și vei venera, pe pamant zămislind- O altă poveste, de nu mă-uita...O floare cu ghețuri de dor la ferestre; O altă iarnă vei auzi la creștet, cum te asculta, cănd plângi, în Cer! Și lacrima te va chema, fără să o parcurgi, vei scrie, cu ea, un gând efemer... Firmamentul ești tu; vezi, cum largul te vrea
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377143_a_378472]
-
Mi-ai spus că ochii tăi, încă, Visează amurguri domnești Și-a lor privire adâncă, Se pierde...Să-i încălzești... Iar eu, ca un frig, pipai pleoapa, Ce între noi s-a închis, Spun iernii, să-mi scuture urma, Cu dorul ei, ne-prescris. Și făr-ale tale brațe, Femeie aș fi, doar în gând, Iubindu-ți amorul, în cale, Cănd visul mă ceartă, roșind. Cand felul aromei mă-ncearcă Un vis ne-mplinit să detest, În brațele tale, iubite, de parcă, Un măr
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377143_a_378472]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > EU NU MĂ SIMT POET... Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 1614 din 02 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Eu nu mă simt poet și nu scriu poezie Îmi torc din suflet dorul pe firul versului, Poate mai cu tristețe ori poate-i bucurie După cum cântă-ncet taina cuvântului.. * Eu nu mă simt poet, sunt doar un pianist Ce cântă melodii pe partituri de dor Iar clapele de suflet atât cât eu exist
EU NU MĂ SIMT POET... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377160_a_378489]
-
și nu scriu poezie Îmi torc din suflet dorul pe firul versului, Poate mai cu tristețe ori poate-i bucurie După cum cântă-ncet taina cuvântului.. * Eu nu mă simt poet, sunt doar un pianist Ce cântă melodii pe partituri de dor Iar clapele de suflet atât cât eu exist, Acorduri răspândesc în versuri de amor. * Eu nu mă simt poet, am inima vioară Arcuș îmi este dorul, pe coarde lunecând Și picurând iubire cuvântul înfioară Ca versul meu citindu-l să
EU NU MĂ SIMT POET... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377160_a_378489]
-
nu mă simt poet, sunt doar un pianist Ce cântă melodii pe partituri de dor Iar clapele de suflet atât cât eu exist, Acorduri răspândesc în versuri de amor. * Eu nu mă simt poet, am inima vioară Arcuș îmi este dorul, pe coarde lunecând Și picurând iubire cuvântul înfioară Ca versul meu citindu-l să îl auzi cântând. * Eu nu mă simt poet sunt doar un dor ce plânge O clipă ce-a trecut o noapte fără lună Sau poate o
EU NU MĂ SIMT POET... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377160_a_378489]
-
versuri de amor. * Eu nu mă simt poet, am inima vioară Arcuș îmi este dorul, pe coarde lunecând Și picurând iubire cuvântul înfioară Ca versul meu citindu-l să îl auzi cântând. * Eu nu mă simt poet sunt doar un dor ce plânge O clipă ce-a trecut o noapte fără lună Sau poate o durere ce inima mi-o strânge În pumnul ei cărunt și-n versuri mi-o adună... * de Gabriela Mimi Boroianu Referință Bibliografică: Eu nu mă simt
EU NU MĂ SIMT POET... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377160_a_378489]
-
liniști, Orbitoare vorbe, pe bune le înfrunți, Părăsind peșterile sumbre te așezi La tratative, problema tot maschezi... Auzind spațiul.. în loc de comunicare, Tăcând, nesațiul se extinde ca o boare Încremeniri viabile-n seamăn făr’tip, Pârlește fervoros asemănări la chip... Cu dor de pacea din tăcerea liniștită, Conflictul făcut tăcut e ca o smintită, Doar la suprafață ceva mai adormită, După un timp pare o dorință răzvrătită.. Îngenuncherile din fața neștiinței, Voluptățile ei din prefața biruinței Tainicelor tăceri ce nu se vor ști
TĂCERI CE DOR.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377167_a_378496]
-
Prins în dansul unor iele Ce iubire vag emană, Bice șficuind pe piele Sentimente de pomană. Vinovat mi-s pentru toate Câte mie mi se-ntâmplă, Voi iubi în viață poate O femeie cât mai simplă. Așteptarea mă omoară Gândul dor îmi face silă, Zilele sunt grea povară Zeii reci n-au nici o milă. Îmi doresc să fiu mai tandru Cu a inimii năvală, Să visez umil sau mândru La o dragoste banală. Să doresc modeste mostre De sublimă adorare, Să
MEA CULPA de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377169_a_378498]
-
literatură!” Dar ce ne-am face dacă n-ar exista poveștile frumoase? Am mai avea, oare, motive de a privi „înapoi fără mânie”? În mod firesc, scriitorul își iubește gorgana, fiindcă ea face parte din inconfundabilul, irepetabilul său „axis mundi”: „Dorul de orașul natal (n.n. - Drăgășani) îl port în suflet precum o cruce grea. Îmi spunea cineva că, atunci când ne naștem, prima înghițitură de aer pe care o inspirăm, acea bulă ne face să ne întoarcem mereu, mereu, spre locurile unde
ALBASTRUL DE GORGONE, PREFAȚĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377146_a_378475]
-
cu un simț patriotic manifest, transmite energia eliberării din acele momente învolburate, antitetic, acesta fiind si mesajul întregului volum, un mesaj pe cât de justițiar pe atât de liric transmis: „golanul din mine dârdâie în zdrențele libertății cu un rucsac de dor în spinare și prea puține merinde pentru foamea de țara.“ (Motto la Obezitatea suficienței de sine) Un registru liric feminin, delicat, de o frumusețe nostalgică regăsim în ultimele două subcapitole, Peregrinaj în alb și Simfonia destinului. Titluri ca De-a
MELANIA ATANASIU BRICIU- EU SUNT SPARTACUS, EDITURA ARTBOOK de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377170_a_378499]
-
urechi, Să ai cei mai frumoși cercei; Când vine vara știu că vrei Să fim pereche-ntre perechi. Venit din nou din timp preavechi Același simplu obicei: Să-ți pun cireșe la urechi, Să ai cei mai frumoși cercei. Chiar dacă dorurile-s vechi, În jar mai pâlpâie scântei, Aprinse-n focul dragostei Și-atunci mai fac un gest străvechi, Să-ți pun cireșe la urechi. Referință Bibliografică: MACI CU CIRESE / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1614, Anul V
MACI CU CIRESE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377193_a_378522]
-
-MPĂRȚIM LA DOI Autor: Elenă Negulescu Publicat în: Ediția nr. 1614 din 02 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Noaptea cu penel de pâsla, Doar speranțe-mi zugrăvise. Ca să trec în lumi de vise Am facut din tine vâsla. Că de-atîta dor de viață Am citit ce nu am scris Semn închis, deschis în vis Într-un ochi de dimineață. Drept zălog de dor alegru Sorb cu palmele căuș Din odihnă ta de pluș. Doar inele de păr negru Se-ating de
IUBIREA, O-MPĂRŢIM LA DOI de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377189_a_378518]
-
pâsla, Doar speranțe-mi zugrăvise. Ca să trec în lumi de vise Am facut din tine vâsla. Că de-atîta dor de viață Am citit ce nu am scris Semn închis, deschis în vis Într-un ochi de dimineață. Drept zălog de dor alegru Sorb cu palmele căuș Din odihnă ta de pluș. Doar inele de păr negru Se-ating de părul meu, Cum o boare trecătoare Se săruta cu-altă boare Căutându-se mereu. Strâns uniți într-un destin Acum suntem amândoi
IUBIREA, O-MPĂRŢIM LA DOI de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377189_a_378518]
-
trecându-ne viața-n răscruci, pribegi, aruncați la-ntâmplare în valuri tulburi de vânt, bani în destine și cruci, ni-s brațele-n cumpeni, se preling topindu-se în aer; între furtuni de viață și-n murmur de inimi, cu dor, curg clipele-fir dintr-un caier. Cât încă trăim și iubim, ne răspândim cuvintele-fluturi în universul divin al iubirii și-n vene trăirile dulci ni se scurg, amestecate simțiri în tumulturi. Beții de aripi lungi, ne cuprind, trupuri și gânduri să
SENSUL VIEŢII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377192_a_378521]
-
aduce cu ea de fiecare dată atâta bucurie de viață, încât nu cred să existe vietate care să nu trăiască miracolul renașterii. Tot ce a uscat vântul toamnei apuse și a înghețat bătrâna iarnă se transformă animat de prea mult dor de viață. Nimic nu se pierde, energia vieții se ascunde atât în ramura dezbrăcată odinioară de frunze, cât și în pământul amorțit de ger și precipitații. Cu fiecare mugur, cu fiecare ghiocel, viața își arată zâmbetul și începe sărbătoarea primăverii
ALCHIMIA PRIMĂVERII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377185_a_378514]
-
Toate Articolele Autorului Și-abia acum cănd nu te văd pe tine Măncarea-mi pare fără sare Și orice curcubeu fără culori Și fiecare gănd ce-mi vine doare Din milioanele de pori Ce-nfulecă cu poftă mare Amare cantități de dor... Parfumul tău adie crăncen Întunecănd lumina dintr flori Și zămbetu-ți lipsește humii Și chinuitelor splendori Încat nici nu mai simt de sunt ,sau mor Și nici măcar dacă te doare Sau te încăntă chinul meu, Imagine cu chip de floare Și-
ELEGIE de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377210_a_378539]
-
crăncen Întunecănd lumina dintr flori Și zămbetu-ți lipsește humii Și chinuitelor splendori Încat nici nu mai simt de sunt ,sau mor Și nici măcar dacă te doare Sau te încăntă chinul meu, Imagine cu chip de floare Și-amare cantități de dor . Referință Bibliografică: Elegie / Alexandru Maier : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1549, Anul V, 29 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Alexandru Maier : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
ELEGIE de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377210_a_378539]
-
și mă uit în zare. Și simt și acum fericirea acelei singurătăți copilărești plină de o mare, de o nespusă, aș zice, de o mistică așteptare. Așteptam și atunci ceva ce aștept și acum, ceva care să-mi îndeplinească un dor nehotărât...” Studiile universitare le-a început la Facultatea de Litere și Filosofie din București (1902 - 1903) și le-a continuat laFacultatea de Medicină, în 1903. Doctoratul în medicină l-a obținut în 1910. S-a căsătorit cu Maria Mittescu, studentă
VASILE VOICULESCU-POETUL ORTODOXISMULUI ROMÂNESC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377179_a_378508]
-
prezențe angelice. O lumină mângâietoare cade asupra acestei lumi, scăldând-o cu sclipiri de icoană bizantină. Soarele poleiește cu aur juncanii, iar văcarul se preface într-un înger, fulgii sunt albine care au părăsit roiurile, topindu-se pe pământ de dorul Paradisului, poetul devine un Fra-Angelico al cuvântului, divinizând totul, chiar și pe Dumnezeu: „Vedeam aievea parcă un coteț Vopsit albastru, învelit cu fier Și plin de porumbei fâlfâitori, În timp ce un bătrân boier, Cu barbă albă, gros și cam pitic, Ieșea
VASILE VOICULESCU-POETUL ORTODOXISMULUI ROMÂNESC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377179_a_378508]
-
cu ea parfumul de mere și mângâierea pe care nici nu mai știu dacă mi-a dat-o cândva, lăsându-mi mie doar atât: cerul ca un tăvălug înghimpat, o batistă și un ou. Tu trebuie numai să înțelegi albastrul dor peste scâncet, golul mut dinapoia gardului, Siberia ochilor cu trup flămând, copilul răbdător cu vremea, ca o ruină care nu mai are ce pierde, crescând... Până când, peste ani, se coceau strugurii în familiile altora și ușile se închideau în spatele farfuriilor
DRAGOSTEA...CA O COAJĂ DE OU ÎNTR-O BATISTĂ de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377206_a_378535]
-
în extensie cuprinde mari tensiuni sufletești, are ceva din scânteia fulgerului sau din răsuflarea fierbinte a oamenilor apropiați. În sprijinul celor afirmate citez din poezia „ TRĂIRE”: „ Zvâcnea adânc în mine o dragoste nebună Ascunsă de tăcere, de lacrimi și de dor Mă întrebau castanii de ce mă pierd prin lume De ce nu chem lumina, căldura, adevăr ?” Este firesc să scrii poezii din viața desfășurată dincolo de calitatea de scriitor sau poet. Talentul și empatia Ligyei Diaconescu o ajută să scrie versuri sensibile într-
PORTRET LIGYA DIACONESCU, ARTICOL DE MARIANA POPA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377190_a_378519]