6,786 matches
-
trei, jarul și flacările din șemineu creau imaginea unei scene din Danté, în care doi diavoli își satisfac poftele trupești încolăciți între ei. Luând-o pe sub glezne, Sebastian o ridică cu ușurință pe Emanuela și se îndreptă cu ea spre dormitor, deschizând ușa holului de intrare cu cotul. - Ești sigură că asta vrei, Minodora?! bolborosi Condurache când o coborî din brațele sale puternice, excitat ca un taur în călduri, datorită faptului că de multă vreme nu mai fusese în contact cu
EXPLORAREA PESTEREI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344619_a_345948]
-
iar eleva își simți peștera din ce în ce mai umedă... - “Cum se vede și aici îi sunt o bună elevă”, își spuse ea, fluturându-și genele conturate cu un strat gros de rimel, care o făceau să arate, sub lumina veiozei roșii din dormitor, ca o păpușă rusească, asemănare accentuată de pielea ei fină și lucioasă, precum și de obrazul excesiv de rumen din cauza emoțiilor și al dorințelor stârnite de profesorul său de matematică. Condurache nu mai era conectat la rațiune. El își continuă mișcarea, sperând
EXPLORAREA PESTEREI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344619_a_345948]
-
din fundul grădiniței care le înconjura casa. O zi mohorâtă de toamnă. În jurul lor frunze ruginii parcă transformau mai familiar spațiul asprit de răcoarea care se lăsase. Înfundați în comodele fotolii din răchită le era lene să se mute în dormitor. De fapt ploua mărunt, o ploaie de toamnă care începuse după ce au ieșit la aer. Nu aveau umbrelă așa că-și umpleau timpul cu televizorul așteptând „vremuri mai bune” La televizor o idioată discuție sterilă despre aleșii tocmai ieșiși di urnă
ELECTORII de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1250 din 03 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/344677_a_346006]
-
de țuică din cameră, puse în chiuvetă niște hipoclorit, chipurile i se păruse cam îngălbenită de la o vreme și vru s-o mai albească! Dar în cele din urmă se auzi cheia în ușă și doamna Lenuța pătrunse tiptil în dormitor, unde puse ceva la cale, apoi apăru deodată în sufragerie unde "băiețelul cel cuminte" privea cu vădit interes știrile la televizor. - Zdrang-zbang!... Ei, îți place? - se făli femeia cu o rochie înflorată după moda lui mam' mare! - Mda... E bună
FAC ANTRENAMENT! de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350684_a_352013]
-
felul de cheflii, stolnici și vecini, ce roiau prin jurul camerei, dornici să vadă și să joace “Cămașa miresei”. Bineînțeles că noi am fost destul de hotărâți să nu le dăm această satisfacție de țațe guralive și ne-am culcat liniștiți în dormitorul nostru, îmbrățișându-ne și sărutându-ne ca doi porumbei ce se iubesc, înfrânându-ne poftele stârnite de sângele fierbinte ce dădea în clocot prin corpurile noastre. Amândoi eram dornici să mușcăm din fructul mult dorit, dar oboseala unei nopți nedormite
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350679_a_352008]
-
am cunoscut-o, mi-a schimbat întregul curs al vieții. Ni se părea la amândoi că noaptea întârzia prea mult, că nu mai venea odată momentul să ne scuzăm și să ne retragem în camera noastră, să putem savura liniștea dormitorului și intimitatea acestuia, fără ca cineva să ne mai oprească de la nepotolita dorință de a ne linge buzele ce au gustat din dulcea miere a iubirii. În sfârșit, a sosit și clipa când nuntașii ne-au urat “Noapte bună”, urare însoțită
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350689_a_352018]
-
Stiu cu siguranță că nu visăm viața lor,căsniciile lor...Poate suna cam dur și încrezut dar așa credeam atunci și așa cred și acum. În alt cuplu ,tot din aceea vreme, ea povestea odată cum s-a încuiat în dormitor de frica nebunului ,iar el cu furie și ura a înfipt cuțitul în ușă încât vârful cuțitului a pătruns prin lemnul ușii. Și ...le-am văzut pozele șterse și zâmbărețe de la nuntă ,le-am ascultat poveștile despre cum s-au
SUB SEMNUL INTREBARII de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359290_a_360619]
-
spus un soldat, din grupa lui, că plecase la unchi-său generalul Piteșteanu. Mi-am pus mâinile-n cap și nu știam ce sarcini îi revin unei ordonanțe. Când mă dădeam de apa sâmbetii și tot mă plimbam pe coluarul dormitorului companiei întâia, unde trebuia să-l găsesc pe Zmaranda, mă vede plutonerul „DUȘCĂ” , să-mi fie iertată memoria, numai porecla mi-o mai aduc aminte, căci dumnealui, ca și noi, era mare iubitor de trăscău... și au râs cu toții, că
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
cu ziua de luni, săptămâna care venea; probabil că era miercuri pe la prânz câd eu stăteam de vorbă cu dumnealui. M-a luat de-o mână și m-a condus în biroul dânsului, care era în fundul holului ce mergea prin fața dormitorului (un fel de hangar cu paturi suprapuse, pe jos avea chituci de lemn, iar ferestrele nu etanșau niciodată, fiindcă și acum mi-a rămas frigul în oase ... de cât am îndurat două ierni), mi-a arătat un scaun și, făcându
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
ora șase nu l-am mai găsit pe „DUȘCĂ”, iar de la Zmaranda îmi luasem adio, când mă cheamă sergentul de serviciu, Buburez, să-mi spună ca să-mi iau postul în primire, căci din noaptea aceea... când am părăsit nenorocitul de dormitor care era friguros, întreținea igrasie, iar mucegaiul îmbibată cu mirosul de petrosin, pe care-l simțeam cum îmi sfredelea plămânii, l-am uitat. De-acum aveam anticamera mea lângă „șefu”, îmi pusese Dumnezeu mâna în cap. Domnilor, nu degeaba coana
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
uriașă, albă, din care tâșnesc coregrafic fulgi, basme limpezi și obraji de copilărie, dezghiocați din amintiri. D. spune că ar trebui să ieșim, să respirăm aerul rece al iernii și să vedem pădurea, munții, câmpul, nu din cuibul călduț al dormitorului, ci din miezul strălucitor al ninsorii. Plonjați în tundra aceea rece și pufoasă, devenim în curând două puncte colorate, într-un vârtej alb. Ninge dezlănțuit, dintru început nu e cu putință să văd nimic, bărbia se moleșește, țintind doar cerul
HOINARI ÎNTR-O POVESTE ALBĂ de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359437_a_360766]
-
climatul de care el avea nevoie: “Până și paharul cu apă i-l ducea tot ea. El nu făcea decât să lucreze, să citească, să studieze. În timp ce ea își petrecea timpul în salon cu diverse prietene sau se retrăgea în dormitor și citea, Mircea Eliade continuă să studieze. Christinel îl întreba din când în când dacă mai are nevoie de ceva, iar el îi răspundea din birou că totul e în regulă. Mică lui plăcere - pe care ea i-o accepta
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359345_a_360674]
-
la ele, se afunda în citirea de române polițiste, pe care le iubea (Agatha Christie), citea mult din Petre Tutea, după care își completă jurnalul personal. Christinel își petrecea timpul în salon cu diverse prietene după care se retrăgea în dormitor unde citea. Aproape regulat și la intervale precise ea îl strigă pe Maestrul aflat în cealaltă camera-birou, acesta raspunzandu-i că totul este în regulă. Bătrâni fiind, amândoi se văitau de tot felul de dureri reumatice. Că un remediu împotriva
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359345_a_360674]
-
uriașă, albă, din care țâșnesc coregrafic fulgi, basme limpezi și obraji de copilărie, dezghiocați din amintiri. D. spune că ar trebui să ieșim, să respirăm aerul rece al iernii și să vedem pădurea, munții, câmpul, nu din cuibul călduț al dormitorului, ci din miezul strălucitor al ninsorii. Citește mai mult De dimineață, dezgolisem fereastră dinspre meri, ca să pot vedea toată descătușarea aceea de alb, rostogolindu-se peste munți, pește meri, pește mașină, pește trotuar, pește straturile mai vechi de zăpadă.Cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359472_a_360801]
-
uriașă, albă, din care țâșnesc coregrafic fulgi, basme limpezi și obraji de copilărie, dezghiocați din amintiri. D. spune că ar trebui să ieșim, să respirăm aerul rece al iernii și să vedem pădurea, munții, câmpul, nu din cuibul călduț al dormitorului, ci din miezul strălucitor al ninsorii.... IV. SLALOM PRINTRE DECLARAȚII DE DRAGOSTE, de Carmen Lăiu, publicat în Ediția nr. 2192 din 31 decembrie 2016. Va mișca, vă ademenesc și va frâng - sub dulcea lor povară - declarațiile de dragoste? Pe mine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359472_a_360801]
-
întinse care par ninse nu cu alb imaculat și înghețat ci cu roșu greu de uitat. Acolo locuiesc căpșunile fiecare are o căsuță cu uși,cu ferestre, iar pe horn un cocos de vânt firește. Fiecare are cameră, bucătărie și dormitor și-n sufragerie, televizor. Ce loc minunat cu aer aromat unde toți trecătorii au roșii obrăjori nu vezi unul gălbejit sau unul necăjit toți sunt veseli de parca norocul în drum i-a găsit. Căpșunica Pica-Pica și cu sora-i Măricica
ŢARA CĂPŞUNILOR de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359517_a_360846]
-
nu-i era sortit.In fond fusese doar o victimă a unui destin nefavorabil.Dupa un sfert de oră de mers prin zăpadă moale,Fata ajunse la familia Victoriei unde stăteau deasupra magazinului de parfumuri,într-o mansarda spațioasa cu dormitor, bucătărie și baie.Karon dormea acolo cu Radella,deși ar fi vrut să se fi mutat cu William,însă atunci gurile rele ar fi început să vorbeasca.Asta pentru că cei doi încă nu erau casatoriti.William fu de acord cu
KARON,CAP 15 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360367_a_361696]
-
știa o capitală Beldie era întrebat. Istoria de asemeni părea pentru el un fel de domeniu comun! Aceste mici amănunte au început să-l ridice în ochii colegilor de clasă. Seara după terminarea meditațiilor, și restului programului se intra în dormitorul comun. Nu erau paturi etajate, ci dispuse într-o sală mare unul lângă altul. Sala cuprindea cam vreo treizeci de paturi. Stingerea se dădea la 9 seara, iar pedagogul de serviciu, un localnic care făcea și pe paznicul de noapte
BELDIE ŞI SERILE DE INTERNAT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360590_a_361919]
-
a ascultat atent, pătrunzând parcă dincolo de sunetele pe care le scoteam aproape fără întrerupere. - Deocamdată vei rămâne aici, mi-a spus, apoi vom mai vedea. Am mulțumit cerului de mii de ori și am încercat să nu dezamăgesc. Într-un dormitor de la parter erau bătrânii care sufereau de alzheimer. Faptul că am câștigat încrederea acestora a contat enorm. Îmi spuneau Iza, în memoria unei asistente care decedase recent și mă ascultau fără nicio împotrivire. Celorlalți bătrâni de la etaj, le citeam mult
MĂRTURISIREA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360592_a_361921]
-
Acasa > Manuscris > Povestiri > BELDIE LA INTERNAT Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 393 din 28 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului 10 BELDIE LA INTERNAT Internatul școlii din Bunești era compus din cantina școlii și dormitoarele adăpostite tot în clădirea școlii. Dormitorul băieților era într-o sală destul de spațioasă cu peste 25 paturi. Seara începeau acele povești despre tot și despre nimic. Beldie ca fiind unul care nu prea era cunoscut printre interniști a fost pus
BELDIE LA INTERNAT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360658_a_361987]
-
Manuscris > Povestiri > BELDIE LA INTERNAT Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 393 din 28 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului 10 BELDIE LA INTERNAT Internatul școlii din Bunești era compus din cantina școlii și dormitoarele adăpostite tot în clădirea școlii. Dormitorul băieților era într-o sală destul de spațioasă cu peste 25 paturi. Seara începeau acele povești despre tot și despre nimic. Beldie ca fiind unul care nu prea era cunoscut printre interniști a fost pus să povestească despre umblările sale pe la
BELDIE LA INTERNAT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360658_a_361987]
-
oamenilor condamnați să trăiască în asemenea condiții. Raiul de la reședința comandamentului diviziei dispăruse, aici nu era viață, era un mormânt sinistru din care nu se auzeau decât sforăiturile unor ființe istovite. Am avut un noroc fantastic, fiindcă undeva mai în spatele dormitorului, cam pe la cinzeci de metri, am văzut cum dintr-o conductă, care trecea peste pământ, țâșnea un jet de apă. Am alergat într-un suflet spre apa dătătoare de viață, mi-am udat fața și în câteva secunde eram gol
EXPERIMENTUL DIABOLIC (1) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360005_a_361334]
-
părea că-l prinsesem pe Dumnezeu de picioare. Nu știu cam cât am stat deasupra șuvoiului de apă, dar am auzit primul semnal de goarnă care ne atenționa că peste o oră va trebui să ne sculăm. Am fugit în dormitor și m-am întins în pat. In secunda următoare somnul m-a învelit în vraja lui atât de dulce și binevenită după multe ore nedormite. M-am trezit ca nou născut. Înviorarea, alergarea de dimineață, spălatul, masa și deplasarea în
EXPERIMENTUL DIABOLIC (1) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360005_a_361334]
-
militari, l-am dezlegat cam după două săptămâni, căci fiecare dintre ei aveau fericirea lui, uneori permanentă, alteori sporadică, dar nu se simțeau izolați de lume. În unitate erau angajate sute de fete care munceau la cantină, la spălătorie, întreținerea dormitoarelor (ca o excepție față de la noi unde aceste treburi de bună gospodărire și le făcea fiecare militar), planșetiste, telefoniste, translatoare, profesoare etc. mândruțe care nu se dădeau în lături de-a fi pe placul unuia și altuia, iar noi stăteam
EXPERIMENTUL DIABOLIC (2) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360004_a_361333]
-
universitate. Iar în perioada interbelică într-adevăr, nu pe băncile amfiteatrelor se descurcau sau (mai degrabă) se încurcau ițele literaturii, ci în jurul unei cafele cu frișcă. Cafenelele din centrul Bucureștilor țineau loc de catedră, birou, bibliotecă, salon și, de ce nu, dormitor, pentru micile moțăieli din timpul după-amiezei. Protipendada aci își făcea veacul, de dimineața până seara, sub ceruri aburinde de cafea, după cum spunea de data aceasta un poet ceva mai contemporan. Capșa Capșa = cafenea, braserie și cofetărie a Bucureștiului. Între vestitele
INSTITUŢIA NUMITĂ CAFENEA de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360142_a_361471]