14,485 matches
-
de barele de sprijin din metrou! Sau la petreceri, în timp ce le vorbești, încercând să ți-l strecori pe sub fustele femeilor! Ești un demon, asta ești; o creatură a nopții, un distrugător, un violator. Da, asta ești - un violator!... Nenorocitule! Nenorocitul dracului... O, Doamne! Ura colora vocea profesorului ca cerneala turnată în apă. Ecoul spuselor sale mai dăinuia încă în compartimentul prăfuit, emanând val după val de agresivitate. Eram șocat. Prea șocat să mă feresc de ochii lui holbați și de buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
înroșesc de rușine vârfurile urechilor. Între el și noaptea suburbană nu erau decât doi tipi cheli, purtând cămăși identice, cu mâneci scurte și buzunare în carouri. — Să mă ia naiba dacă știu, prietene, dar tre’ să te faci frate cu dracul până treci puntea, nu? Razza încerca să-l imite pe Bull, maimuțărindu-i accentul de Pathé News și însoțindu-l cu un plonjon în genunchi și un tremur nefiresc de încântare. Freza umflată îi flutura la fiecare mișcare pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Așadar, Raiul în mitologia chinezilor nu se deosebește prea mult de Curtea Imperială din lumea omenească. Iadul, cu imparțialitatea și rigurozitatea afișate în pedepsirea fără cruțare a celor care au săvârșit fapte rele în viață, este realmente locul unde căpeteniile dracilor iau mită și își încalcă obligațiile de serviciu, o mână spălând pe alta, astfel încât victimele nevinovate nu au cui să ceară să li se repare nedreptățile făcute, atmosferă care seamănă iarăși foarte mult cu cea de la Curtea Imperială. Demonii și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
-o peste ochi de la o „onorată” instanță, vede o ditamai judecătoarea Ciucă după gratii, parcă mai răsuflă și el. Și după ce alte vreo câteva Ciuce vin să-i țină de urât, toată afacerea mănoasă a judecătoriei în România se duce dracului, căci ea se bazează exclusiv pe convingerea indusă publicului că judecătorii sunt, în mod inevitabil, mai presus de lege. După părerea mea, într-un stat normal, toți judecătorii care au pichetat sediul PNA în sprijinul judecătoarei Ciucă trebuiau dați afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
această creatură sunt Nicolae Manolescu, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu și alții ca ei. Arheul Pruteanu, înverzit acum în arhanghel, este expresia terminală și terminatoare, de maximă virulență, a condiției intelighentului român. Certificat de înger pentru Dracutc "Certificat de înger pentru Dracu" Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Adeverință nr. 4554 din 11.05.2001. Se adeverește prin prezenta că domnul Cristian Tudor Popescu, domiciliat în București, str., nr., fiul lui Tudor și al Victoriei, născut la data de 1.10.1956
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
vor fi, cu siguranță, de zeci și sute de milioane, dar o să le facă alde Oprișan, Mischie, Bebe Ivanovici, Gigi Becali, Mitică Dragomir, firește nu înainte ca premierul Năstase să dea casei lui Dumnezeu suta de milioane înmulțită în Parkul Dracului. Văz în fața ochilor, ca pe-o icoană, chipul smerit al lui Vanghelie de la 5 venind să-și mai facă o pomană și cu Biserica. Pentru toți aceștia, și mulți alții ca ei, Catedrala va fi Viloiul cel Mare, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
2001. De o parte, America tehnologizată, organizată și bine luminată, de cealaltă, primitivismul agresiv al lumii arabo-musulmane. Acum, privind nenumăratele fotografii ale torturilor și umilințelor de necrezut la care au fost supuși prizonierii irakieni de către militari americani în uniformă, ce dracu’ să-mi mai treacă prin cap? O maimuță turbată, cu cască de camuflaj, rânjind tridimensional, cu botul plin de sânge, în culori de mare rezoluție și contrast, de pe ecranul aceluiași calculator? Filmele americane ne-au învățat decenii de-a rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
și-ar fi găsit bacăul într-un timp record pentru declarații ca acelea făcute duminică la Cluj. Popular, a-ți găsi bacăul înseamnă a o păți rău de tot - expresie generată de cuvântul bako, care înseamnă călău în limba, a dracului potriveală, maghiară. Adică, conform bunei tradiții bolșevice, ar fi fost destituit, judecat și executat pentru fracționism într-un timp record. Moravurile politice evoluează: pentru afirmațiile sale privind descentralizarea ca măsură de remediere a șubrezeniei dovedite în alegeri de PSD, Rus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
la cap 48 Săraci lipiți ecranului 53 Sindromul Huta Certeze 58 Momânia 62 Normă și noimă 66 Juzii corupți 68 Timpul nerușinării 72 Prof. univ. dr. Beuran - Elena Ceaușescu la pătrat 77 Cultura ca pistol-mitralieră 82 Certificat de înger pentru Dracu 86 Non omnis moriar 92 Aiudul de lângă MTV 94 Omul care este 98 Poetul Președintelui 103 Patinatorii politici 105 Semn rău 110 Românii, mizeria și moartea 114 Frumusețea crucii 119 Religia morții 123 Catedrala Mântuirii în Țara Mântuielii 127 Frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
cazemată, Coșuță mi-a răcnit printre sughițuri că o să văd eu ce-o să mi se întâmple, că vărul lui, că știe el, că eu mă cac în pantaloni de frică; dacă îl ating pe Cristos ăla, o să văd eu pe dracu. Ceva îmi spunea că ușurința cu care Coșuță cade la pământ trebuie să fie cumva egală cu cea a lui Cristos făcând același lucru. Închideam ochii atunci și vedeam asta mai bine ca niciodată: Cristos era totuna cu Coșuță, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
avea bâtă și începea să mi se facă frică. Nu de Cristos, lui îi curge sânge și nu poate să mă bată nici cu cărămida, ci de mă-sa și de Luminița. Poate mă așteaptă până noaptea în fața scării, ce dracu mă fac. Poate s-au ascuns chiar acum prin tufele astea din spatele lui Coșuță și-o să mă înhațe. Unde naiba să mai fug? Uite-l p-ăsta cum rânjește. Ce zici să fac? Să te duci dracu, asta. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
în fața scării, ce dracu mă fac. Poate s-au ascuns chiar acum prin tufele astea din spatele lui Coșuță și-o să mă înhațe. Unde naiba să mai fug? Uite-l p-ăsta cum rânjește. Ce zici să fac? Să te duci dracu, asta. M-am furișat pe după mașini până spre Băiuț. Am luat-o prin spatele blocului, prin grădina întunecoasă de acolo. Ceva îmi bubuia înăuntru și făcea ca trenul. Dacă ar fi Migu sau Pipiță să-i întreb unde-s alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a se citi, cu ochi de adult, fetița) Kindo, precum și cuplul Tim și Ștam. 3. Incredibilele aventuri ale lui Știm și Ștam Știm și Ștam au apărut într-un borcan de muștar, în prima dimineață după ce am visat serpentine și draci. Dacă trebuia inventat un tărâm din care ei să se arate - niște mogâldețe serioase, străvezii, fără chip și fără vârstă, fără altă însușire deosebită decât aceea că existau -, atunci, borcanul acela pe care mama îl spăla bine odată ce muștarul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
la ora 8, duminică, a lui Știm și Ștam într-un borcan de muștar. Așadar, Știm și Ștam s-au ivit pe lume într-o dimineață posomorâtă, a doua zi după noaptea în care am avut visul cu serpentine și draci ce m-a urmărit (aproape vrăjitorește) până acum. Visul ăsta, pe care l-am scris într-o poezie mai demult, arăta cam așa: sau atunci ca printr-un tobogan de lemn o alunecare încetinită visată ca printr-o cochilie căptușită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
părea ca o) membrană (în fine) prin care pulsa respirația unei ființe uriașe și ascunse de dincolo de marginile prăpastiei de unde mai fumega încă cenușa unui foc Ioan (Ioan era un fel de sfânt căruia îi scriam eu poeziile) de unde limbile dracilor încolăciți continuau să lumineze. Aveți tot dreptul să nu vă placă, în definitiv nici mie nu prea îmi mai place, dar eram mult mai mic când am scris-o (asta ar fi o scuză), iar poezia era, în capul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o poieniță cu iarbă sfrijită la marginea prăpastiei?). Oricum, nu cred că mai are sens să mă învârt prea mult în jurul acelui vis. Știu doar că m-am trezit buimac (asta v-am spus), cu pâlpâirile alea de neoane și draci încolăciți în minte, am luat o carte cu poze și text puțin, Albă ca Zăpada, și am intrat în bucătărie. Mama prăjea pâine pe plită, iar mirosul acela și becul aprins (era tare mohorât afară) făceau, nu știu cum să zic, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ajuns să se lase noaptea și să apară luna ca să ni se facă, în sfârșit, frică. Focul arată altfel în întuneric, capătă viață și-și bate joc de tine, dacă ar fi fost și Radu cu noi, ar fi spus „drace, vâlvătaia asta va cuprinde întreaga preerie“, dar nu era, eram doar noi și un foc care amenința să îmbrățișeze niște copaci desfrunziți, apoi, vedea el mai încolo - preeria, blocurile, strada -, un foc pe care nu-l mai puteai stinge nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
doar în momentele ciudate, atunci când cerul se înnegurează a ploaie și reverberează în tine cu praf, vânt și caiete dictando plutind, când îți bate inima (cu Pipiță) într-o scară de bloc de zece etaje, după ce ai visat serpentine și draci și ți-ai uitat privirea într-un borcan de muștar. Se prea poate ca în acele clipe să se rupă ceva din normalitatea cu care te-ai deprins să privești, să se nască o breșă, o fisură prin care poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
facă să înțeleagă rostul lui în acel loc straniu, să-l învețe să privească, va fi menirea lui, singurul scop pentru care i-a fost îngăduit să se afle acolo, iată binoclul, iată-l pe general, băieți, am dat de dracu’, vine noaptea, iar noi ne aflăm în câmp deschis, dacă ticăloșii ăia de indieni se hotărăsc să ne atace, suntem pierduți, vă ordon să vă încolonați în liniște, ne îndreptăm spre marginea prăpastiei, cunosc cărarea ca nimeni altul, am învins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a apucat, probabil de oftică, să șteargă cu teneșii toate zânele, concursul s-a terminat, bună ziua!, o să facă spume proastele alea de Miruna și Tatiana, de parcă d-asta nu mai pot io, doar să chițăie puțin și văd ele pe dracu, zânele au devenit diforme, s-au transformat într-o pastă colorată, zici că-i borâtură, chiar că zici, borâtură de zâne, borâtură de zâne, ne-am pus pe râs nenicule, cam așa se fac prieteniile, te mai râzi, mai faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
întrebe acum, nu? La chestii d-astea cu flegme, cu înjurături și fumat poți să dai tu orice explicație îți trece prin minte - că ai fost amenințat, că te-au silit, că naiba știe mai ce -, poți să faci pe dracu-n paișpe sau să stai în cap, că oricum nu ține. Părerea mea. Dacă Filip s-a eliberat, și sunt convins că a făcut-o, de coșmarul ăla urât cu Steaua, nu e sigur deloc că același lucrul trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mică, urâtă și proastă. Monica mă călca pe nervi întotdeauna, dar asta nu mă oprea ca, ori de câte ori mă plictiseam de zei și de fotbal, de tabinet și de pastă de dinți, s-o chem până la noi la etajul trei ca să, dracu știe de ce, se joace cu mine. Mă plictiseam repede. Era prea proastă, v-am spus. Avea și muci. Ce nu pot să înțeleg acum e de ce continua totuși să vină de fiecare dată când o chemam, deși (cred că asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Partea proastă era că ouăle alea ori nu fuseseră încălzite destul, ori erau prea diferite între ele, pentru că unii puișori erau cumplit de neascultători și de zbanghii. Era de ajuns un minut de neatenție ca șoimii patriei să devină niște draci goi, jigodii nespălate, niște javre mâncătoare de suflet. Iar dintre toate locurile și cotloanele grădiniței, nisiparul părea a fi existat anume ca să șteargă orice urmă de zâmbet de pe chipul unei tovarășe. Era genul acela de junglă împrejmuită cu roți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și Luweena au refuzat să se clintească pînă n-au lipăit și ultima picăturică. În acel moment, neliniștea mea migrase deja, de la marginile conștiinței mele spre centrul creierului și simțeam cum Încep să mă cutremur spasmodic de frică. Mă gîndeam : dracu s-o ia de mîncare. Voiam să alerg Înapoi acasă, la siguranța și căldura librăriei, Însă eram Înspăimîntat la gîndul de a mă despărți de mama. Cel mai tare mi-era frică de camioanele ce treceau ca tunetele pe lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
destul de banal. CÎnd m-am Întors acasă, pornisem deja pe drumul transformării mele Într-un pervers și un ciudat. CAPITOLUL 4 În lumea din afara iubitei mele librării, era o luptă crîncenă pe viață și pe moarte, În care te lua dracu’ dacă rămîneai În spate. Toate vietățile de acolo erau hotărîte, douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru, să ne facă de petrecanie. Șansele noastre de a supraviețui un an erau aproape zero. De fapt, statistic vorbind, eram deja ca și morți. Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]