21,577 matches
-
școalé mai erau și mai multe. Era un coridor În care trebuia sé intri, dar mai Întîi trebuia sé urci niște scéri și dupé asta intrai În coridor. Pe coridor erau mai multe uși și puteai sé o iei la dreapta sau la stînga, unde, dacé nu erai prea atent sau te gîndeai la ceva, te puteai rétéci. Dar era bine, céci pe uși erau scrise niște numere, care nu se repetau niciodaté, si dacé puteai sé ții minte numérul ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
El Învéța pe de rost poezii și le spunea În gînd, céci el știa cé Lenin le aude și Șasa l-a visat În somn. Șasa și-a pus În gînd sé scrie literele rotunjite și sé le Încline pe dreapta și sé nu le mai ménînce niciodaté. 12 Din autobuz se vedea stradă, alte autobuze, blocuri, case, oameni care treceau și copaci. PÎné a ieși din oraș, se vedeau mașini mici, care mergeau cu vitezé mare și, cînd veneau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
așa cum se cuvine unui viitor pionier, sé-și scoaté ciorapii Înainte de culcare, dar a uitat. Era prea tîrziu, trebuia sé plece. Cu degetele amorțite de somn Își trase bocancii și trecu În fața oglinzii, unde Își aranjé pérul. Și-l piepténé pe dreapta, așa cum se cuvine unui pionier. Pe urmé Își trase cémașa și-și lué ghiozdanul. Ceasul cel roșu cu télpi de fier că o sanie avea acul cel scurt la opt și acul cel lung la noué. Acul cel mic, subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
nu mai strigă nimeni și-n clasé se lésé o liniște veselé și Încurcaté. - Ei, și-acum legați cravatele! Unde-s cravatele? Dați-le-ncoace! Pionierii mai mari sé lege cravatele celor mici! Pionervojata apucé steagul cu mîna stîngé, iar dreapta o duse la cap și avea pe cap o boneté roșie cu colțuri. Pionierii mai mari au legat cravatele pionierilor mai mici. Lui Șasa i-a legat cravată un béiat din clasa a șasea, pe care Îl chema Andrei. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
formulate așa) e să-l explici. Dar o să mă asculte cineva? Generația nouă nu știe ce înseamnă dosar de cadre, origine socială, apartenență de clasă. Habar n-are ce presupune să te naști într-o "pătură" greșită: a intelectualilor de dreapta, ori a "chiaburanilor", ori a popilor. Orice urcuș pe scara socială, orice avansare îți erau din start anulate: "Nu-i bun: e copil de popă/avocat/negustor/chiabur". Să trăiești sub comunism e o experiență pe care n-o înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
De la început. Mă simt obligată sufletește vitraliului. Și poate că realitatea e acolo, în el, iar eu, ființă concretă, sînt o alcătuire incertă, fără sînge și culoare. Fac să gliseze ușa-vitraliu. E blocată, dar, încet-încet, încep să se miște spre dreapta și masca-față de delir nocturn, și roțile de car ca niște toteme, și spinările despădurite de dealuri. În fapt, satul Dorobanț. Izvorul ancestral din care s-a tras ceea ce critica de artă avea să numească Imperiul Rusalin Pop. Am nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în pușcării, în chinuri groaznice (bătăi, înfometare, teroare psihică) banda Anei Pauker? Tu ce crezi? Care-o fi fost mai cumplită? Ura de rasă sau ura de clasă? Nu-s în genul Iordanei Marievici nici pasivitatea, nici prudența, dar reabilitarea dreptei e un subiect prea spinos ca să-l abordăm acum. Nu-i momentul. E o problemă delicată care... Mai mult penibilă decît delicată. Și de ce n-ar fi momentul? Detest formularea asta, "nu-i momentul". Dacă nici acum nu sîntem în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Iarăși n-am răbdare s-o ascult. N-oi fi crezut că are mai mult curaj fata asta decît are? Aș vrea să-ți spun deschis ceva despre mine. Eu nu figurez pe nici o baricadă, nici de stînga, nici de dreapta. Sînt pe baricada mea. Îmi repugnă marșul comun, în orice direcție. Repet (tot m-a criticat Antofiță că-s repetitivă): lumea tehno nu-i prea departe de sistemul comunist de-a nivela alteritatea; tot o integrare în sistem încearcă. Adio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a fost debutată, cum îi place să zică lui lancu Păun despre prea multele poetesse pe care le-a debutat) prin forță proprie. Am avut de-a face cu oportunismul de stînga. Am avut de-a face cu oportunismul de dreapta și conchid: le urăsc pe amîndouă. Vreau să-i demonstrez lui Șichy (sper să pot) că opera e mai puternică decît legea care a interzis-o; că focul e mai puțin puternic decît cartea arsă, prefăcută-n scrum. Miss Deemple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dragoste Zoiei Kosmodemianskaia, se va îndrăgosti de regina Beatrice a Olandei? Un autor de referință pentru epoca postcomunistă, expulzatul din URSS, Vladimir Bucovski, găsește explicația: ca să estompeze (că de anulat mai va!) diferența dintre cele două spații, de la stînga la dreapta fostei Cortine, Vestul a permis "încorporarea monstrului". E prețul cerut de Rusia, pentru a stopa războiul rece. Să mai precizez cine-i monstrul și ce culoare are? Roșu hîd. "Ceea ce mă sperie, spune Bucovski în Noua Europă, în această tehnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
comunistă, aristocrații ei ca Beluțu Zilber au fost recuperați repede. Brucan e mai reversibil decît un impermeabil. Execută direcționarea NATO, după ce indicase Pactul de la Varșovia; Gogu Rădulescu e alintat în rememorări "Moșu"; Ștefan Andrei își publică fotografiile stîngoase mișcate spre dreapta. Generația lui Șichy aude despre disidența lui Jebeleanu. Cică scriitorii "în defect" se așezau la "masa lui Jebe", mîncau mîncarea lui și-i cereau să le rezolve cîte ceva. Dar de ce se rezolvau (sau nu) problemele la masa lui Jebe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de Lucian, care alesese, între Academia "Ștefan Gheorghiu" și Spital, Spitalul. Mai rîdeam de Angela Chișcă și de versificările ei (prin decret) despre "originea noastră traco-dacă". Mai rîdeam, încă mai rîdeam, deși nu se mai lucra cu literă corp opt drepte, ci cu corp opt drepți. Rîdeam de proza lui Bucălău, tehnoredactorul. Ce subiect inflamant își alesese! Viața unui crescător de porci, fost crescător de cai care, după ce obține șaișpe godaci pătați de la o scroafă pe nume Victoria Principal (pronunțat cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
-ul mișcării și de ritmul dansului. Bărbătușul curtează mereu aceeași consoartă, oferindu-i flori de stâncă și de cactus, ce îmbracă peisajul idilic al insulei, dar mai ales îi oferă dansul. Mai întâi face o reverență laterală, legănându-se pe dreapta, apoi pe stânga, după care ciocurile se întretaie ca săbiile, patetic, în pase febrile, între care întârzie pentru o clipă, încremenite, ca și cum și-ar sorbi unul altuia suflul vital. Când apare fructul iubirii oul, acesta e păzit și de femelă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
dintre noi nu poate acționa fără sprijinul celorlalți doi. Suntem ca un punct în spațiu, domnule. Fiecare dintre noi reprezintă o coordonată. Suprimați o dimensiune și punctul nu mai e același, sau poate deveni ceva nedefinit sau infinit, ca o dreaptă. Adică veți obține un alt punct de vedere, de bună seamă, unul greșit. Va trebui să ne ascultați cu atenție pe toți trei. Acesta este un proces trigamic. Orice întrebare conține trei răspunsuri: unu, doi și trei. Este foarte simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
bunăstarea și liniștea florilor. Prin urmare, propun ca de-acum încolo să ne deplasăm pe alee lateral, ca la dansurile populare. Ne așezăm cu fața perpendicular pe alee și facem câte un pas lateral, mai batem pe loc, mai la dreapta, mai la stânga, până ne scufundăm cu totul în scară. În felul acesta, nu vom mai deranja panseluțele doamnei Cleopatra. (Și exemplifică: se mișcă lateral către judecător, în pas împletit de dans. Piciorul din urmă calcă prin spate, cel din direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în scară. În felul acesta, nu vom mai deranja panseluțele doamnei Cleopatra. (Și exemplifică: se mișcă lateral către judecător, în pas împletit de dans. Piciorul din urmă calcă prin spate, cel din direcția de mers calcă prin față, doi pași dreapta și unul stânga, capul este orientat lateral, în direcția de deplasare. Din când în când, se ridică mâinile de la mijloc, din mânecile duble, și se pocnește din degete pentru menținerea ritmului. Sinele Mare conduce șirul, ceilalți îl urmează fără convingere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
este doar de natură fizică domnilor! Păi, câți dintre dumneavoastră în această sală nu au manifestări schizoide? Curtea asta nu are cădere, domnilor! Se ridică în tandem, o ia pe Dora de mână și o trage spre ieșire. Înaintează spre dreapta scenei, lateral, cu fața la public, în pas de dans. Dora ține pasul și ritmul cu ei. Doi pași la dreapta, unul prin spate la stânga, ca la dansuri populare... Judecătorul, nervos, aruncă căștile din urechi și răcnește cât poate de tare.) Această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nu are cădere, domnilor! Se ridică în tandem, o ia pe Dora de mână și o trage spre ieșire. Înaintează spre dreapta scenei, lateral, cu fața la public, în pas de dans. Dora ține pasul și ritmul cu ei. Doi pași la dreapta, unul prin spate la stânga, ca la dansuri populare... Judecătorul, nervos, aruncă căștile din urechi și răcnește cât poate de tare.) Această Curte este suspendată, domnilor! Recursul la apel va fi planificat într-o zi ploioasă! (Se lasă cortina.) Fotografia Trenuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
când aștept telefon de la ea... Sau pe ea însăși, a cărei prezență e posibilă sau, mai exact, admisă numai prin unul din aceste instrumente, ce fac mica mea escapadă afectivă accesibilă. (Tace o vreme... Privește-n jos. Iese abătut prin dreapta scenei.) Scena 2 (O femeie nu foarte tânără, dar neîndoios frumoasă, intră prin stânga. Poartă o rochie galbenă cloș, strânsă pe mijloc, cu bretele și un strat de dantelă îi iese de sub tiv. Ține în mână o floarea-soarelui mare, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
accepta mult mai mult, fără să fie nevoie pentru asta să "admită". Dar nu! Nimic nu ar fi îndeajuns, nu ne-am mai putea opri atunci, va fi din ce în ce mai greu, până la admiterea totală. (Ea iese, jucându-se cu floarea, prin dreapta.) Scena 5 (Intră Maurizio prin stânga, aproape în același timp. Poartă un zâmbet jovial pe față.) Am venit iar să vă spun că eu o iubesc pe Pulcheria. Da, chiar dacă n-o admit față de lume și față de ea, eu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
îmbrăcată într-o rochie foarte simplă și lungă, poartă sandale și un fel de cunună pe cap. Ea nu face nimic, decât privește lung în sală și publicul tot atât de lung se uită la ea. Deodată, începe să se plimbe la dreapta și la stânga, iar soarele se mișcă în sens invers direcției ei de deplasare, semnificând, poate, trecerea timpului sau lipsa ei de afinitate cu zeul luminii. Spectatorii încep să obosească și dau semne de nervozitate. Este invocat rezonerul de către cineva din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
castaniete, cadențat în tempo-ul mișcării și al ritmului de dans. Bărbătușul curtează mereu aceeași consoartă, oferindu-i "dansul" și florile de stâncă și de cactus din peisajul idilic al insulei. Mai întâi face o reverență lateral, legănându-se pe dreapta, apoi pe stânga, după care ciocurile se întretaie ca săbiile, patetic, în pase febrile și întârzie pentru o clipă încremenite, ca și cum și-ar sorbi unul altuia suflul vital. Între aceste reprize scurte de castaniete, duelul erotic este încadrat de legănări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
faruri, pândită de sus, respinsă de jos, de jur sau de împrejur, Ea trecea. Refugiul de sub castan era ocupat. Băncile, bordurile, gangurile de tranzit dintre blocuri, străzile lăturalnice (cândva degeaba), locurile de sub copertinele localurilor de stânga, de sub umbrelele grădinilor de dreapta, de sub chioșcurile de centru, ocupate toate. Când trecea Ea. La oficiile poștale timbrele nu se mai lipeau de scrisori, coletele de carton se umezeau de alimentele nedeclarate, brânză, legume, carne, petele de grăsime trădau prezența cozonacilor, untului și măslinelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Alimentară. Pagini de jurnal Scrisoare în do roșu E ra ora 5 dimineața și rapper-ul Soare, cu blugii bufanți ai nopții lăsați pe șolduri, refuza să apară. Un câine întârziat, mușcând vânjos aerul, lătra în semicerc de la stânga la dreapta. În seceta verii, copacii orașului își cereau dreptul la moarte. Mamă, de ce m-ai născut, când tu te oglindești acum în mine și tinerețea mea se veștejește ca tu să te hrănești cu ea, să o dăruiești nenumăraților bărbați, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mai știe ceva de clasica pereche? El, soldat în permisie, îmbrăcat în soldat, ea, fată bucălată, cu picioarele roșii de epilat cu penseta, cu rochie cloș, întotdeauna cu buline, rareori cu albăstrele, înfricoșător de strânsă la mijloc, el gesticulând cu dreapta, ea ținând la piept cu ambele mâini o garoafă ofilită de culoare incertă, asemenea gândurilor zburând spre viitorul lipsit de lăudărosul ăsta transpirat, care-și îngroașă vocea special pentru a-și dovedi virilitatea, pândind prima tufă, cu ghimpi, gunoaie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]