2,223 matches
-
organizată în Amsterdam în 1911. Căutarea lui pentru simplificarea formei se poate vedea în cele două versiuni a picturii sale, "Stilleven met gemberpot". Versiunea din 1911 () este cubistă, iar cea din 1912 () este redusă la forme rotunjite cu triunghiuri și dreptunghiuri. În 1912, Mondrian s-a mutat la Paris și și-a schimbat numele de la Pieter Mondriaan la , semnându-și lucrările cu noul nume. Se zice că și-a schimbat numele ca să fie mai ușor acceptat în lumea artelor franceză și
Piet Mondrian () [Corola-website/Science/298683_a_300012]
-
pe canevas. Începând cu sfârșitul anului 1920 și începutul anului 1921, picturile lui Mondrian au ajuns la ce se poate vedea ca formă definitivă și matură a stilului său. Formele geometrice sunt, în aceste picturi, separate de linii groase negre. Dreptunghiurile sunt mai mari și mai puține la număr, și există mai puțin spațiu colorat, și mai mult loc alb pe canevas. În picturile sale din 1921 un număr semnificativ al liniilor negre tind să se oprească înaintea marginii canevasului. În
Piet Mondrian () [Corola-website/Science/298683_a_300012]
-
faptului că relația dintre unghiul de intrare în lentilă (unghiul dintre axa optică și raza venită de la un punct) și unghiul de ieșire (dintre axa optică și imaginea punctului respectiv) nu este liniară. În funcție de sensul abaterii de la liniaritate, imaginea unui dreptunghi va căpăta o formă fie de „butoiaș”, fie de „perniță”. Imaginea unui obiect plan așezat perpendicular pe axa optică este în mod ideal tot plană. În realitate, lentilele simple dau o imagine curbată, astfel încât surprinderea acestei imagini pe un sensor
Lentilă (optică) () [Corola-website/Science/299372_a_300701]
-
măsura efortului care trebuie depus pentru a schimba starea de mișcare. formula 4 = "Impulsul forței" Graficul alăturat reprezintă o linie orizontală dreaptă de înălțime F deasupra axei timpului și de lungime formula 6, egală cu timpul în care forța acționează. Aria suprafeței dreptunghiului de sub această linie este formula 7, mărimea impulsului forței în intervalul dat. Pentru orice forță constantă ce acționează într-un interval de timp oarecare, se poate obține mărimea impulsului ei ca fiind egală cu aria suprafeței de sub curba forță - timp pentru
Impuls () [Corola-website/Science/299407_a_300736]
-
secolele IV-V) se remarcă urmele arheologice de la Mihălășeni, județul Botoșani, care conțin rămășițele lăcașului de cult creștin, mormintele creștine și inventarul de factură creștină din mormintele necropolei. Temelia lăcașului de cult era din lespezi de râu și formau un dreptunghi cu laturile de 8 și 7 metri. Vestigii arheologice asemănătoare au fost descoperite și la Nicolina - Iași, datate în aceeași epocă. Primele mențiuni despre o populație probabil parțial românească în zona Moldovei (secolul XIII) sunt cele referitoare la bolohoveni, denumire
Istoria Moldovei () [Corola-website/Science/297920_a_299249]
-
netratat până la publicarea lucrării "Elemente", astfel că teoria proporțiilor avea nevoie de o dezvoltare mai mare la aceea vreme. În mare parte, acesta este modul în care demonstrația lui Euclid din "Elemente" are loc. Pătratul mare este divizat în două dreptunghiuri, unul în stânga, iar altul în dreapta. Apoi, alt triunghi este construit astfel încât acesta să aibă jumătate din suprafața pătratului din partea stângă. Aceste două triunghiuri sunt congruente, ceea ce demonstrează faptul că acest pătrat are aceeași suprafață ca și dreptunghiul din stânga. O versiune
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]
-
divizat în două dreptunghiuri, unul în stânga, iar altul în dreapta. Apoi, alt triunghi este construit astfel încât acesta să aibă jumătate din suprafața pătratului din partea stângă. Aceste două triunghiuri sunt congruente, ceea ce demonstrează faptul că acest pătrat are aceeași suprafață ca și dreptunghiul din stânga. O versiune analogă este valabilă și pentru dreptunghiul din partea dreaptă și pentru pătratul rămas. Recombinând cele două dreptunghiuri pentru a forma pătratul pe ipotenuză, suprafața sa este aceeași cu suma suprafețelor celor două pătrate. În continuare se află detaliile
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]
-
Apoi, alt triunghi este construit astfel încât acesta să aibă jumătate din suprafața pătratului din partea stângă. Aceste două triunghiuri sunt congruente, ceea ce demonstrează faptul că acest pătrat are aceeași suprafață ca și dreptunghiul din stânga. O versiune analogă este valabilă și pentru dreptunghiul din partea dreaptă și pentru pătratul rămas. Recombinând cele două dreptunghiuri pentru a forma pătratul pe ipotenuză, suprafața sa este aceeași cu suma suprafețelor celor două pătrate. În continuare se află detaliile. Fie "A", "B", "C" vârfurile unui triunghi dreptunghic, în
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]
-
din suprafața pătratului din partea stângă. Aceste două triunghiuri sunt congruente, ceea ce demonstrează faptul că acest pătrat are aceeași suprafață ca și dreptunghiul din stânga. O versiune analogă este valabilă și pentru dreptunghiul din partea dreaptă și pentru pătratul rămas. Recombinând cele două dreptunghiuri pentru a forma pătratul pe ipotenuză, suprafața sa este aceeași cu suma suprafețelor celor două pătrate. În continuare se află detaliile. Fie "A", "B", "C" vârfurile unui triunghi dreptunghic, în care unghiul drept să fie "A". Se trasează perpendiculara din
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]
-
În continuare se află detaliile. Fie "A", "B", "C" vârfurile unui triunghi dreptunghic, în care unghiul drept să fie "A". Se trasează perpendiculara din punctul "A" prin ipotenuză, până pe latura opusă ipotenuzei, din pătrat. Dreapta desparte pătratul respectiv în două dreptunghiuri, fiecare având aceeași suprafață cu unul dintre pătratele de pe catete. Pentru demonstrația formală, se recurge la patru leme elementare: atunci triunghiurile sunt congruente. În continuare, fiecare dintre pătratele de sus se află în legătură cu un triunghi congruent cu alt triunghi aflat
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]
-
de pe catete. Pentru demonstrația formală, se recurge la patru leme elementare: atunci triunghiurile sunt congruente. În continuare, fiecare dintre pătratele de sus se află în legătură cu un triunghi congruent cu alt triunghi aflat la rândul său în legătură cu unul dintre cele două dreptunghiuri care alcătuiesc pătratul de jos. Demonstrația este următoarea: Această demonstrație, care apare în "Elementele" lui Euclid, sub forma Propoziției 47 din Cartea 1, arată faptul că suprafața pătratului de pe ipotenuză este suma suprafețelor celor două pătrate mici. Această demonstrație este
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]
-
ambelor pătrate mari sunt egale cu formula 6. Dacă suprafețele pătratelor roz, ce reprezintă pătratele numerelor formula 7 și formula 8 (figura din stânga) sunt substituite cu un pătrat ce reprezintă numărul formula 9 la pătrat, făcându-se simultan o rearanjare a jumătăților celor două dreptunghiuri (fiecare fiind format inițial din câte două triunghiuri dreptunghice, congruente cu cel inițial), se obține figura din dreapta. Suprafețele celor două pătrate mari sunt identice, întrucât laturile acestora sunt congruente. Calculând în fiecare caz suprafețele celor două pătrate, se obține: Se
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]
-
a doua demonstrație prin rearanjare este reprezentată de animația din mijloc. Un pătrat mare este format din suprafața "c",din patru triunghiuri dreptunghice identice de laturi "a", "b" și "c", amplasate în jurul unui pătrat central mic. Apoi, se formează două dreptunghiuri cu laturile "a" și "b" prin mutarea triunghiurilor. Combinând pătratul mai mic cu aceste dreptunghiuri se formează două pătrate de suprafețe "a" și "b", care vor avea aceeași suprafață cu pătratul mare inițial. O a treia demonstrație este reprezentată în
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]
-
format din suprafața "c",din patru triunghiuri dreptunghice identice de laturi "a", "b" și "c", amplasate în jurul unui pătrat central mic. Apoi, se formează două dreptunghiuri cu laturile "a" și "b" prin mutarea triunghiurilor. Combinând pătratul mai mic cu aceste dreptunghiuri se formează două pătrate de suprafețe "a" și "b", care vor avea aceeași suprafață cu pătratul mare inițial. O a treia demonstrație este reprezentată în imaginea din dreapta. Pătratele superioare sunt divizate după cum se poate observa, în figuri cu nuanțe de
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]
-
asemenea plasate pe laturile unui triunghi erau cunoscute deja de Hipocrate din Chios din secolul V î.Hr., și a fost inclusă de Euclid în lucrarea sa, "Elementele": Dacă cineva construiește figuri asemenea pe fiecare dintre laturile corespondente laturilor unui triunghi dreptunghi, atunci suma suprafețelor figurilor de pe laturile mici (catete) este egală cu suprafața figurii de pe latura mare (ipotenuză). Această extindere asumă faptul că laturile triunghiului original sunt laturile corespondente ale celor trei figuri congruente (așadar raportul dintre laturile figurilor asemenea de pe
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]
-
teorema lui Pitagora poate fi aplicată în trei dimensiuni după cum urmează. Se consideră un solid dreptunghiular după cum se poate observa și în figură. Lungimea diagonalei "BD" se regăsește în teorema lui Pitagora astfel: unde aceste trei laturi formează un triunghi dreptunghi. Folosind diagonala orizontală "BD" și latura verticală "AB", lungimea diagonalei "AD" se găsește printr-o a doua aplicare a teoremei lui Pitagora astfel: sau, dacă se face totul odată: Acest rezultat este expresia tridimensională pentru magnitudinea unui vector v (diagonala
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]
-
Daciei romane. Leagiunea a construit aici cel mai mare castru cu funcționare îndelungată din această provincie romană. Cu laturile lungi (de nord și de sud) de 573 m și cele scurte (de est și de vest) de 408 m, uriașul dreptunghi pe care-l descrie ocupă o suprafață de 23,4 ha și adăpostea 5.000 de militari. Zidurile aveau o grosime de 1,7-2 m, fiind realizate din mortar și piatră. În fața zidurilor exista un șanț cu apă lat de
Castrul roman Potaissa () [Corola-website/Science/306992_a_308321]
-
picturile lui Pollock's par a fi doar stropi haotici, analiza computerizată a descoperit tipare de fractali în opera sa. Fractalii sunt de asemenea predominanți în arta și arhitectura africană. Casele circulare apar în cercuri de cercuri, casele dreptunghiulare în dreptunghiuri de dreptunghiuri și așa mai departe. Astfel de tipare se găsesc și în textile și sculpturile africane, precum și în părul împletit în codițe.
Fractal () [Corola-website/Science/307004_a_308333]
-
Pollock's par a fi doar stropi haotici, analiza computerizată a descoperit tipare de fractali în opera sa. Fractalii sunt de asemenea predominanți în arta și arhitectura africană. Casele circulare apar în cercuri de cercuri, casele dreptunghiulare în dreptunghiuri de dreptunghiuri și așa mai departe. Astfel de tipare se găsesc și în textile și sculpturile africane, precum și în părul împletit în codițe.
Fractal () [Corola-website/Science/307004_a_308333]
-
heterometalice. A descris noi tipuri de topologii pentru polimerii de coordinare. A sintetizat, împreună cu colaboratorii săi, pe baza unei strategii proprii, primii nanomagneti moleculari mono-dimensionali cu trei ioni metalici diferiți. A adus contribuții în chimia metalosupramoleculara: helicati homo- si heterometalici, dreptunghiuri moleculare, metalacalixarene, clusteri homo- si heterometalici, cristale moleculare obținute prin combinarea și controlul mai multor tipuri de forțe intermoleculare. A utilizat pentru prima dată complecșii heteroleptici bis-oxalato ai cromului (III) că metaloliganzi pentru obținerea de sisteme heterometalice cu punți oxalato
Marius Andruh () [Corola-website/Science/307079_a_308408]
-
7,20m), reprezintă totodată o interpretare simplificată a trinconcului Coziei. Naosul supraînălțat de turlă pe pandantivi, octogonală la exterior și la interior, este despărțit de pronaos printr-un zid, străbătut de o ușă în axul bisericii. Pronaosul, în formă de dreptunghi cu laturile lungi perpendiculare pe ax, este acoperit cu două calote pe pandantivi, despărțite printr-un arc. În tabloul votiv, biserica prezintă fațade tencuite în întregime, despărțite în două registre inegale printr-un brâu. Registrul inferior are săpate nișe dreptunghiulare
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
de cărămidă aparentă alternând cu benzi tencuite, spre deosebire de pridvorul, construit mai târziu, din zidărie obișnuită. Turla, după cum este reprezentată în tabloul votiv, așa cum este și astăzi, are un parament format din cărămizi aparent orizontale, alternând cu benzi tencuite, despărțite în dreptunghiuri prin grupuri de trei cărămizi puse pe lat. Toate aceste particularități ne confirmă ideea că biserica trebuie să fi existat la începutul secolului al XVII-lea și că turla, căzută fără îndoială în primele decenii ale acestui secol, a fost
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
introduce, ca și în cazul vitezei, o interpretare grafică. Pentru a determina variația de viteză a mobilului, în condițiile în care accelerația nu este constantă, împărțim intervalul de timp în subintervale pe care accelerația își păstrează valoarea constantă. Aria fiecărui dreptunghi cu inălțimea a si lățimea formula 62 reprezintă chiar variația de viteză mobilului în acest interval de timp. Sumând acum ariile tuturor dreptunghiurilor elementare, se obține aria de sub curba vitezei (analog cu situația prezentată în cazul vitezei). Ca urmare, variația de
Accelerație liniară () [Corola-website/Science/302393_a_303722]
-
nu este constantă, împărțim intervalul de timp în subintervale pe care accelerația își păstrează valoarea constantă. Aria fiecărui dreptunghi cu inălțimea a si lățimea formula 62 reprezintă chiar variația de viteză mobilului în acest interval de timp. Sumând acum ariile tuturor dreptunghiurilor elementare, se obține aria de sub curba vitezei (analog cu situația prezentată în cazul vitezei). Ca urmare, variația de viteză are semnificația ariei de sub curba a = a(t), în intervalul de timp finit considerat. Considerând momentul inițial t = 0, la un
Accelerație liniară () [Corola-website/Science/302393_a_303722]
-
secolele IV-V) se remarcă urmele arheologice de la Mihălășeni, județul Botoșani, care conțin rămășițele lăcașului de cult creștin, mormintele creștine și inventarul de factură creștină din mormintele necropolei. Temelia lăcașului de cult era din lespezi de râu și formau un dreptunghi cu laturile de 8 și 7 metri. Vestigii arheologice asemănătoare au fost descoperite și la Nicolina - Iași, datate în aceeași epocă. În secolul al XII-lea, etnogeneza poporului român, total creștinat de mai multe secole, este pe cale de desăvârșire, limba
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]