18,730 matches
-
pedepsit. Toată pedeapsa pentru păcatele noastre a luat-o El, în trupul Lui. Nouă ne-a rămas doar viața, viața veșnică, în bucurie. Și bucuria are chipul fiecăruia dintre noi : chip frumos, trup glorios, plin de strălucire, dar nu ca duh sau ca nălucă, ci noi, așa cum suntem, noi înșine... Mama : Bine, dar pentru așa un sacrificiu ce ni se cere ? Nimic nu ni se da gratis, zeii întotdeauna cer ceva de la om și cu cât darul făcut e mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și din partea mea - a răspuns Gruia... Un zori de zi ca acesta parcă nu i-a mai fost dat să vadă de când a venit de acasă... De acolo din satul așezat ca un miez În potcoava pădurii... O lumină cu duh de liniște Învăluia florile trezite la viață, care Îmbălsămau toată firea... “Și când trebuia să ai parte de o asemenea partitură cântată de... Zâna Primăvară!? Tocmai acum, când peste câteva ceasuri te vei Întâlni cu... reprezentantul Infernului!”... - l-a atenționat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ne-agiutî Dumnezău, mai plecăm cu... cu cortu’... ― Când va veni toamna, te căutăm noi În satul dumitale. ― Numa’ sî vă țâniț’ di cuvânt, cî... noi om aștepta... Apâi mai rămâniț’ cu ghini, domnu profisoru’ - a vorbit piranda, dispărând ca un duh... După plecarea ei, l-a chemat pe Gruia. ― Poftiți, domnule profesor. Cum v-ați descurcat cu țiganca? ― Vezi tu? Noi ne dăm mari și tari, a toate știutori, dar ar trebui să aflăm unele secrete despre perspicacitate și mod de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
se vede rușii nu prea erau precauți - a remarcat Nicu. Inamicul nu deținea controlul asupra dealului despicat de râpă. Asta se arăta la suprafață, dar noi nu știam care-i adevărul... Așa că trebuia să trecem prin acea crăpătură, ca un duh! Pe urmă, văzând și făcând... Ce ne interesa În mod deosebit era transportul auto al inamicului pe acea șosea. Direcție, conținut și ritm... Dacă se mai putea face ceva În plus cu mijloacele noastre, era binevenit. „Cât timp avem la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pădurea te Îneacă - ce să caute? Și zilele treceau una după alta. Cu „celovecul” - paznicul meu - am Început să mă Împrietenesc. Într-una din zile, În drum spre gară cu remorcile doldora de bușteni, accelerez motorul de să și dea duhul, apoi pun frână... Accelerez din nou și mă prefac că Îl bag În viteză, dar nu pornește... Cobor și mă Învârt În jurul tractorului. Trag de o manetă, Învârt cine știe ce șurub și... Odată smulg cuiul ce fixa remorca de tractor... Urc
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ușii nu veni nici un răspuns și nu se ivi nici țipenie de om. Atunci copilul își luă inima în dinți și păși dincolo de prag, ținându-și strâns în mâini găidulca, de teamă să nu i-o smulgă cumva prin întuneric duhurile rele. Înăuntru era bine. Bordeiul n-avea decât o singură odăiță, iar aerul de acolo avea un miros de stuf prăfuit și de lut umezit de ploaie. Într-un colț era un pat acoperit cu paie și cu țoale vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fi odihnind acum ciolanele!... Hora asta, nepoate, o zicea Siminel Șolcanu, de-i spunea lumea Veselu. Eram flăcău pe vremea aia... Hei-hei, că din vremurile alea multă apă a trecut pe Argeș în jos și din oameni s-a scurs duhul de-atunci!... Da, da, n-a mai rămas mare lucru!... Și-acum, uite... Hora de la Greaca... Învârtita de la Comana... Bătuta de la Prundu... Răcenița de la Hotarele... Cine mai știe acum de ele?... Cine mai știe azi de Zâncă, de Lambru, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se tânguie și să se frângă sub povara durerii. După ce ultimele sunete se stinseră, în odăița cu tavanul jos și afumat se așternu o tăcere cucernică. De afară se auzeau niște foșnete ciudate, ca și cum prin preajma casei ar fi dat târcoale duhurile lăutarilor din timpurile vechi, stârnite de cântările lui deadul Vasile. Ai băgat bine la cap cântecele noastre, nepoate? întrebă moșneagul, uitându-se la copil cu ochii săi îngropați adânc în găvanele orbitelor. Ei, ia să-i zici acum împreună cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
așeze la masă, lămurindu-l cu argumente științifice imbatabile de ce se aflau într-o mare eroare toți acei vorbitori de limbă română care căpătaseră obiceiul de a spune fund în loc de cur, așa cum era corect și firesc și cum o cerea duhul însuși al limbii mioritice. În final, după ce își epuiză toate argumentele, magistral susținute cu un număr enorm de exemple scoase din limba vie a poporului și cu citate variate și oportune, iar cumnatul său își dădu seama că nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pentru grosul trupelor crăiești, a fost nimicit până la ultimul om, până la ultimul cal, până la ultimul tun de către luptătorii lui vodă Constantin, care i-au împresurat pe-ai noștri și i-au măcelărit în crucea nopții, tocmai când ies la plimbare duhurile rele. Cuum?! Cuum?! a reușit să articuleze, parcă trezit la realitate dintr-un vis urât, trufașul Rex. Așa precum am spus, mărite rege! Din cei rămași la Cotnari, cam patru-cinci mii de viteji, s-a ales praful și pulberea. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pantaloni... că le-o retez eu de la obraz că după ei pute a berbec și a țap în călduri pentru că nu se pricep cum să-și tăbăcească pieile pentru cojoace și pieptare. Degeaba te dai bogat dacă ești sărac cu duhul și nepriceput! N-au decât să vină la mine pentru rețetă ca să-i scap de duhoarea care le-a adus porecla de mârlani parfumați. Nici prin gând nu le trece că bazonarea pantalonilor nu-i o peticire a rupturilor, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
munteni n-au fost îngenuncheați sau înlănțuiți vreodată și nici trecuți prin foc și sabie nu au fost. Noi sîntem stăpânii munților, văilor și ai plaiurilor înalte de la izvoarele Siretului, Ceremușului, Sucevei, Moldovei și Moldoviței cu tot cu Zânele cele bune, cu Duhurile rele, cu jocuri de Iele și cu Spiridușii pădurilor deopotrivă. Și toate aistea numai nouă ne dau ascultare, numai alor noștri se supun și voia noastră ele o plinesc la chemarea aleșilor din neamul nostru huțulesc. Chemărilor aistor oameni aleși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
precum zici tu! Că tu știi mai bine! * * * Taica popa Ilie de la Sadău a rămas descumpănit și fără nicio replică la rugămintea enoriașilor de a veni în fața lor cu o dovadă, fie ea și cât de mică, asupra existenței Sfântului Duh: un semn, un zgomot, un fâlfâit de airipi, chiar și o licărire ziceau că le-ar fi de ajuns binecredincioșilor pentru a-i dovedi pe anticriști care, de la o vreme, cutreieră satele și clevetesc împotriva celor sfinte, chiar și împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
rază de speranță, ca celor din vechime, dovadă că nu ne-a părăsit la vremuri de restriște. Da, dascăle, așa vom face! Numai să fii cu băgare de seamă la momentul când vei slobozi zburătoarea, anume la chemarea mea Sfinte Duh, ni te arată! Să nu care cumva să ne facem noi de toată minunea. Pregătită cum se cuvine, numeroasa asistență prezentă la ceremonie, practic întregul sat, a așteptat cu sufletul la gură și așezată în genunchi, pe parcursul a trei-patru ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cuvine, numeroasa asistență prezentă la ceremonie, practic întregul sat, a așteptat cu sufletul la gură și așezată în genunchi, pe parcursul a trei-patru ore, marea revelație. Că doar nu-i un lucru de ici, de colo să-l vezi pe Sfântul Duh în chip de porumbel cum coboară peste întreaga obște binecredincioasă pentru a o izbăvi de lucrări răuvoitoare și de primejdia unor practici diavolicești ce le-au înnegurat viața muntenească și de care trebuie să se lepede cât mai repede cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
trebuie să se lepede cât mai repede cu putință ca de un veșmânt stingheritor. Când părintele a socotit că a sosit momentul, a apărut în poarta împărătească a altarului și, cu mâinile ridicate către ceruri, a invocat cu evlavie: Sfinte Duh, ni te arată! Și, când a constatat că acesta întârzie, a repetat cu o voce tremurândă: Sfinte Duh, ni te-te ar-ată! În lipsa Sfântului Duh, aproape îngrozit, a exclamat din nou: Sfinte-Sfinte Duh, ni te arată! Nu-i! S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
că a sosit momentul, a apărut în poarta împărătească a altarului și, cu mâinile ridicate către ceruri, a invocat cu evlavie: Sfinte Duh, ni te arată! Și, când a constatat că acesta întârzie, a repetat cu o voce tremurândă: Sfinte Duh, ni te-te ar-ată! În lipsa Sfântului Duh, aproape îngrozit, a exclamat din nou: Sfinte-Sfinte Duh, ni te arată! Nu-i! S-a nădușit în traistă! A răspuns dascălul dintr-un ungher de lângă strană, în timp ce încerca să dosească într-o traistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
poarta împărătească a altarului și, cu mâinile ridicate către ceruri, a invocat cu evlavie: Sfinte Duh, ni te arată! Și, când a constatat că acesta întârzie, a repetat cu o voce tremurândă: Sfinte Duh, ni te-te ar-ată! În lipsa Sfântului Duh, aproape îngrozit, a exclamat din nou: Sfinte-Sfinte Duh, ni te arată! Nu-i! S-a nădușit în traistă! A răspuns dascălul dintr-un ungher de lângă strană, în timp ce încerca să dosească într-o traistă ca o cutie de șah un ghemotoc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
către ceruri, a invocat cu evlavie: Sfinte Duh, ni te arată! Și, când a constatat că acesta întârzie, a repetat cu o voce tremurândă: Sfinte Duh, ni te-te ar-ată! În lipsa Sfântului Duh, aproape îngrozit, a exclamat din nou: Sfinte-Sfinte Duh, ni te arată! Nu-i! S-a nădușit în traistă! A răspuns dascălul dintr-un ungher de lângă strană, în timp ce încerca să dosească într-o traistă ca o cutie de șah un ghemotoc alb, fără de viață. Părintele și-a revenit numaidecât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
recurs. Privea totuși cu smerită înțelegere la mulțimea îngenuncheată, făcându-și semnul crucii și aplecându-se ritmic cu frunțile până la pământ, într-o revărsare de credință cu adevărat creștinească și a hotărât să le adreseze câteva cuvinte. Iubiți credincioși! Sfântul Duh a coborât și de data asta la obștea noastră și a săvârșit lucrarea de sfințire a apei în ziua marelui praznic al Bobotezei. Luați în ulcioarele voastre agheasmă din cele ciubară, că ea vă va ocroti de rele pe voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
dreaptă. Dumnezeu e pretutindeni! Chiraleisa!! Și a stropit cu busuiocul... Pe pământ căzură bobițe de gheață. Chiraleisa!! A răsunat răspunsul din una sută de piepturi. La plecare, câteva bătrânele se jurau pe toți sfinții că l-au zărit pe Sfântul Duh cum a apărut din altar, a fâlfâit pe deasupra mulțimii, după care a dispărut în turlă. Trifănele, dar ce înseamnă pe limba noastră Sfinte Duh, ni te arată! Din valahă? Sfintei Dușe, pocajese! Da' Nu-i! S-a nădușit în traistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
piepturi. La plecare, câteva bătrânele se jurau pe toți sfinții că l-au zărit pe Sfântul Duh cum a apărut din altar, a fâlfâit pe deasupra mulțimii, după care a dispărut în turlă. Trifănele, dar ce înseamnă pe limba noastră Sfinte Duh, ni te arată! Din valahă? Sfintei Dușe, pocajese! Da' Nu-i! S-a nădușit în traistă! Nema bo u taistri zadușeuse! Măi-măi! A îngânat Mălina profund nedumerită de prezența Sfântului Duh în ceea traistă și a sorbit o gură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
turlă. Trifănele, dar ce înseamnă pe limba noastră Sfinte Duh, ni te arată! Din valahă? Sfintei Dușe, pocajese! Da' Nu-i! S-a nădușit în traistă! Nema bo u taistri zadușeuse! Măi-măi! A îngânat Mălina profund nedumerită de prezența Sfântului Duh în ceea traistă și a sorbit o gură de apă din ulcior. Buzele i s-au lipit de buza vasului de ceramică neagră. Auzi, Trifănele!? Aud! Totuși, trebe să mă mai duc pe la tușa Malvina de la Crasna, că vrăjitoarea ceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
colapsului, pe marginea prăpastiei. Ba mai mult, chiar unii dintre cunoscuții părăduitori avertizează că țara mai are un singur pas până la dezastru. Dar despre vinovăție și vinovați nimeni nu scoate niciun cuvânt, nicio vorbă, ca și cum relele le-ar fi trimis Duhul Sfânt din ceruri. Cu toții am putut constata că acele specimene cu chip de om, vinovate de curmarea prin violență a multor vieți, nu regretă nicio atrocitate din cele săvârșite și susțin cu tărie că și-au făcut datoria. Nobilă datorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de Dumnezeu și Credința întruchipate. Noi nu avem altceva de făcut decât să-l urmăm, căci nu există altă cale. Și putem scăpa de acest păcat doar când idealurile noastre sunt în conformitate cu cele biblice. Există doar Dumnezeu, Isus, Sf. Maria, Duhul Sfânt, Lucifer. Antihristul e falșii profeți care chipurile redescoperă credința în acest secol tehnologic. Împlinirea nu există, iar homosexualitatea este singurul principiu adevărat. Ea trebuie să rămână neîmplinită, energia vitală, viața rezultând din potențialul homosexualității, și nu din înfăptuirea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]