5,880 matches
-
exploratori la Polul Nord înghițiți de ghețuri, piloți de război dispăruți. Cuvântul-scuipat îl privează pe veci de ficțiunea asta acceptată printr-un acord tacit. Femeia și-a întrerupt lectura. Probabil a simțit că nu e atent. Se ridică, se duce la dulap, scoate un umeraș. Adolescentul își drege glasul, pregătindu-și o voce aspră, care va pune întrebări, va acuza, va zeflemisi. Mai cu seamă va zeflemisi aceste seri de sâmbătă, fostul său paradis, cu lecturile auzite printre pocnetele șinelor de cale
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
indistinct: povestește (informează) comentând și invers. Sau, cum spune fondatorul ziarului Le Monde, Hubert Beuve-Mery: „În presă nu există obiectivitate, ci doar o subiectivitate dezinteresată”. Școlile de jurnalism evită să recunoască acest adevăr, vizualizând discursul presei ca pe un imens dulap plin cu sertare, aranjat militărește după criterii arbitrare sau trebuințe de moment. Discutăm separat și static despre știre și reportaj, despre anchetă și editorial, însă rareori privim ziarul ca pe un întreg - un text uriaș, care impune celorlalte texte (ordonate
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
cu ușurință mutat de ici-colo, o mobilă dinamică, dresată, prevăzută cu un magnetofon și care, la repezeală, în funcție de situație, se întreba cu oarecare neliniște: Ce rol ar trebui să interpreteze acum? De idiot? De surdomut? De indiferent? De înțelept? De dulap? Când zilnic, zilnic de cel puțin un deceniu, mă mint singur, violent, de ce trebuie să mai ingerez minciunile altora, ba să le mai și difuzez pe post de adevăruri? Dar știu eu dacă am dreptul să strig în gura mare
BUZURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
nu cunoști viața; plimbări nocturne, cotoi eleganți!...(intră Gigel cu sacoșele pline cu mâncare) Gigel: Ei, dar ce-i cu voi? Coco: Hoațele! Hoațele! Cucu: Cu- cu!Cu-cu!Cu-cu! Gigel: Și Cucul?!... Coco: Hoațele! Gigel: (se uită prin „dulapuri”): Uța și Codița... Coco: Hoațele! Gigel: Au mâncat din prăjituri, au luat o ciocolată. Au rupt punga cu alune...N-am mai fost de mult în parc să le duc alune și să le văd țopăind, învârtindu-și cozile. Un
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
animale, care o înconjurau cu blândețe, trecu să aranjeze camerele pe gustul ei. Fotoliile le împinse spre pereții de sticlă pentru a savura panorama din această poziție, patul de baldachin îl acoperi cu o mătase albă să îndepărteze țânțarii. Explorând dulapurile pline de haine, se îmbrăcase cu o rochie roz pal, ca o petală de trandafir. De aici își aminti de petala dăruită de puiul de vultur, scoase din batista de borangic și o mirosi, petala nu-și pierdu parfumul. Ținând
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
deveni mai amplu. ― E... e... ― Ce? ― Să Începi să pui bani deoparte. ― Da? ― Să Încui ferestrele. ― Da? Chiar e? ― Pregătește-te să te cerți. ― Vrei să spui că-i...? ― Da. E fată. În mod sigur. ― O, slavă Domnului! ...Și un dulap din perete e golit. Și pereții sunt zugrăviți În alb pentru o cameră de copil. De la Hudson’s vin două pătuțuri identice. Bunica mea le așază În camera copiilor, apoi atârnă o pătură Între ele, pentru cazul În care copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
masa de bucătărie, rafturile de bibliotecă. Afară, pe iarbă, au fost așezate lămpi alături de vechile manuale ale tinerilor cercetași pe care le avuseseMilton, de păpușile și pantofii de step ai lui Zoë, o fotografie Înrămată a patriarhului Athenagoras și un dulap plin de costumele lui Lefty, pe care bunica mea l-a obligat să le vândă, drept pedeapsă. Cu părul pus din nou la loc sigur, sub plasă, Desdemona se plimba Încruntată prin curte, cufundată Într-o disperare prea adâncă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
viață, aceste siluete Însângerate au mărșăluit prin dormitorul părinților mei, când dispărând după o masă de toaletă „Monticello“, când ivindu-se de după o oglindă „Mount Vernon“ sau nemaiavând uneori Încotro să se ducă, fiind tăiați În două de câte un dulap. Acum În vârstă de patruzeci și trei de ani, părinții mei dorm duși În această noapte istorică. Sforăielile lui Milton zgâlțâie patul dar și peretele dinspre camera mea, unde eu dorm, la rândul meu, Într-un pat de adult. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o sculptură suspendată. Pereții de pe casa scării aveau orificii și rafturi Încastrate. Când urcai, puteai să vezi picioarele cuiva care trecea pe coridorul de deasupra. Sau puteai să spionezi pe cineva care era jos, În camera de zi. ― Unde sunt dulapurile? a Întrebat Tessie de Îndată ce-am intrat. ― Dulapurile? ― Bucătăria e la un milion de kilometri de sufragerie, Milt. De câte ori vrei să iei o Îmbucătură, trebuie să cutreieri toată casa. ― Lasă că facem condiție fizică. ― Și acum trebuie să găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și rafturi Încastrate. Când urcai, puteai să vezi picioarele cuiva care trecea pe coridorul de deasupra. Sau puteai să spionezi pe cineva care era jos, În camera de zi. ― Unde sunt dulapurile? a Întrebat Tessie de Îndată ce-am intrat. ― Dulapurile? ― Bucătăria e la un milion de kilometri de sufragerie, Milt. De câte ori vrei să iei o Îmbucătură, trebuie să cutreieri toată casa. ― Lasă că facem condiție fizică. ― Și acum trebuie să găsesc perdele pentru geamurile astea? Nu există perdele atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vă prostiți cu ușa aia, copii. ― Doar Îi testez presiunea. ― Au! ― Ce ți-am spus eu? Găgăuță. Acum scoate-o pe soră-ta din ușă. ― Încerc. Dar nu merge butonul. Cum adică nu merge? ― Vai, e minunat, Milt! Nu avem dulapuri și acum trebuie să chemăm și pompierii ca s-o scoată pe Callie din ușă. ― Nu cred c-a fost concepută să se Închidă peste gâtul cuiva. ― Mana! ― Poți să respiri, puiule? ― Îhî, dar mă doare. ― E ca atunci, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să ajungă Lefty Înapoi În barcă. Și apoi, Într-o dimineață, când se trezi, Lefty stătea la masa la care luau micul dejun. Părul Îi era dat cu pomadă În stil Valentino cu niște vaselină pe care o găsise În dulapul cu medicamente. La gât avea un șervet de masă legat ca o eșarfă. Iar pe masă era tăblița, pe care scria În grecește: ― Bună dimineața, surioară. Timp de trei zile a tachinat-o așa cum făcea pe vremuri, trăgând-o de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
te duci la biserică atâta vreme cât erai În stare s-o faci. Dar Desdemona bătu salteaua cu palma. ― Data viitoare când merg la biserică, o să fiu În sicriu. Începu să facă pregătirile finale. Din pat, o instruia pe mama să golească dulapurile. ― Hainele lui papou poți să le dai la săraci. Și rochiile mele bune. Acum Îmi trebuie numai ceva de Îngropat. Necesitatea de a avea grijă de soțul ei În ultimii lui ani făcuse din Desdemona un ghem de dinamism. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de școală, Încă nu o aveam. Îmi era indiferent. La o adică, dacă pățania Rebeccăi Urbanus era un semn, poate că era mai sigur să rămân așa cum eram. Dacă mi se Întâmpla și mie ceva asemănător? M-am uitat În dulap și am aruncat tot ce aveam alb. Și n-am mai cântat deloc. N-aveai cum s-o controlezi. Nu puteai să știi niciodată. Se putea Întâmpla oricând. Doar că mie nu mi s-a Întâmplat. Încetul cu Încetul, pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să prind curcubeul conștiinței Într-un borcan. Singura moștenire pe care-o am este această poveste și, fără prudența unui alb protestant anglo-saxon tipic, eu dau iama În capital, cheltuindu-l În Întregime...) În clasa a șaptea, În timp ce treceam pe lângă dulapurile lor, nu eram conștientă de toate acestea. Privesc acum În urmă (așa cum m-a Îndemnat doctorul Luce să fac) ca să-mi dau seama exact ce simțea Calliope la doisprezece ani privindu-le pe Brățările cu Talismane cum se dezbracă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
domesticită. Mă grăbeam pe lângă ele cătrănită, cu urechile țiuindu-mi de gălăgia de acolo. Dincolo de Brățările cu Talismane treceam În zona următoare, a Acelor de Kilt. Cea mai populată Încrengătură din vestiarul nostru, Acele de Kilt ocupau trei șiruri de dulapuri. Uite-le acolo, grase și slabe, palide și pistruiate, punându-și ciorapii cu stângăcie sau trăgându-și În sus lenjeria care le stătea prost. Erau exact ca instrumentele care ne fixau pliurile fustelor scoțiene: neînsemnate, mohorâte, dar utile În felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se Întâmpla acum! Ajunge să spun că În clasa a șaptea Calliope s-a trezit aliniată alături de nou-venitele din acel an - au primit-o În rândul lor, au educat-o și au devenit prietenele ei. În timp ce-mi deschideam dulapul, prietenele mele n-au spus nimic despre proasta mea prestație ca portar. În schimb, Reetika trecu amabilă la subiectul unui test la matematică pe care aveam să-l dăm În curând. Joanne Maria Barbara Peracchio Își scoase ușor o jambieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
curând. Joanne Maria Barbara Peracchio Își scoase ușor o jambieră. Intervenția chirurgicală pentru corectarea piciorului Îi lăsase glezna subțire ca o coadă de mătură. Când i-o vedeam, Întotdeauna mă simțeam mai bine În pielea mea. Norma Abdow Își deschise dulapul, se uită Înăuntru și țipă: ― Groaznic! M-am oprit În timp ce-mi desfăceam șireturile de la apărători. De-o parte și de alta a mea, cu mișcări rapide, tremurânde, prietenele mele și-au dat jos hainele. S-au Înfășurat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
una sonoră, dar tot o tăcere, la urma urmei.) O iarnă În care grijile lui Tessie pentru copiii ei au imobilizat-o, așa că n-a mai returnat cadourile de Crăciun care nu se potriveau, ci doar le-a pus În dulap, fără să mai Își ia banii Înapoi. La sfârșitul acestui anotimp rănit, necinstit, pe când apăreau primele brândușe, Întorcându-se din iarna lor subterană, Calliope Stephanides, care simțea și ea ceva mișcându-se În solul făpturii ei, citea clasicii. Semestrul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dungi groase. Haina era de la Papagallo, de un verde crud, cu nasturi din os În formă de corn. ― Trebuie să despachetăm sau putem să lăsăm totul În geamantane? am Întrebat. ― Mai bine am despacheta și ne-am pune geamantanele În dulap, răspunse Milton. Să avem mai mult loc pe-aici. Mi-am pus tricourile ordonat În sertarele de la scrin, ciorapii și chiloții de asemenea, și mi-am atârnat pantalonii pe umerașe. Mi-am dus trusa de toaletă În baie și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ochii În lacrimi. Tessie le interpretă ca lacrimi de ușurare, după toate prin câte trecusem. În holul Îngust, Întunecat și pieziș, decupat dintr-un fost apartament, ne-am Îmbrățișat și am plâns. După ce au plecat, mi-am scos geamantanul din dulap. Apoi, uitându-mă la florile turcoaz, l-am schimbat cu geamantanul tatălui meu, un Samsonite gri. Fustele și tricoul Fair Isle le-am lăsat În sertarele de la scrin. Mi-am Împachetat numai hainele Închise la culoare, o bluză albastră, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
clasă. Era totuși mai lungă. Mai lungă de două ori decât o sală obișnuită. O masă mare, circulară era amplasată în așa fel încât ocupa mijlocul încăperii și lăsa pe margini atâta spațiu încât încăpeau scaune, un pian vechi și dulapuri cu registre și acte. Era rece. Pe unul din acele scaune, cu coatele înfipte în imensa masă, stătea Aneriu. Părea mai gras decât era în realitate și mai slinos. Bărbia adițională ce o avea era mai evidentă. Nu i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
greșeală colosală, deoarece Macer are puterea să hărăzească orice operă suspectă sau considerată periculoasă, ori pur și simplu al cărei autor îi displace, unei dispariții lente, dar certe. E de ajuns să ceară ca lucrarea să fie închisă într-un dulap și nimeni să nu-și mai amintească unde e cheia. O metodă care și-a dovedit pe deplin eficiența în Valea Nilului. S-a mulțumit să-i sugereze doar că guvernul imperial acordă un interes deosebit operelor scrise și că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
al lui să suferi, fără să cârtești, focul, bătaia, chiar și moartea. Nici milă, nici compasiune în glasul său. Hohotește mai departe de unul singur: — Vezi c am avut dreptate să-mi cumpăr doar două cupe de argint și un dulap din banii câștigați? Către Pusio: — Mi-am atârnat pe el trofeele primite... Scutură apoi puternic din plete. — Până și stăpânul m-a lăudat... Rufus ricanează, zeflemitor: — Așa, bravo! Hrănește-te cu amintiri, că asta e tot ce ți-a mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
încep cu figurile lor, privindu-le îndeaproape fiecare pomete sculptat în parte, bărbia în formă de inimă și îmi clătesc încet ochii cu trupurile lor, având grijă să nu ratez nici un mușchi. Am câteva favorite. În sertarul de sus al dulapului din camera mea există un teanc de poze decupate cu supermodelele mele favorite, și aparițiile preferate. Acolo se află Linda pentru sex-appealul ei, Christy, pentru buzele și nasul ei și Cindy, pentru trupul ei. Și înainte să trageți concluzia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]