2,935 matches
-
Înțeleg să vorbesc despre lucruri În general, căci aceste noțiuni generale sunt de obicei mai confuze, ci despre unul anume. Să luăm, de pildă, bucata asta de ceară care tocmai a fost scoasă din stup: ea n-a pierdut Încă dulceața mierii; păstrează Încă ceva din mirosul florilor din care a fost culeasă, culoarea, forma, mărimea ei sunt vădite; e tare, rece, poate fi atinsă, iar dacă o lovești, scoate un sunet. În sfârșit, toate cele care pot face cunoscut un
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
care le sesizam prin intermediul simțurilor; pentru că toate lucrurile ce depind de gust, sau miros, sau văz, sau pipăit, sau auz sunt modificate, și totuși ceara rămâne. Poate că era aceea ce gândesc acum, anume că ceara Însăși nu era nici dulceața mierii, nici mirosul plăcut al florilor, nici această albeață, nici această formă, nici acest sunet, ci doar un corp care ceva mai Înainte Îmi apărea sub aceste Înfățișări, și care acum Îmi apare prin altele. Însă ce este, la drept
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
obscură pentru mine, dar cu un grad ridicat de notorietate în zona respectivă, un coniac vechi de 20 de ani, iar eu încercam să-i gătesc ceva pe măsură: felul I pâine cu unt, iar la desert aveam pâine cu dulceață. Știu, îl răsfățam, dar a și meritat... Într-o seară tocmai tăiasem feliile de pâine, jumătate le unsesem cu unt, pusesem sarea ca la carte, deasupra untului, și urma să prepar desertul. Din neatenție, în loc să pun dulceața pe o felie
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
aveam pâine cu dulceață. Știu, îl răsfățam, dar a și meritat... Într-o seară tocmai tăiasem feliile de pâine, jumătate le unsesem cu unt, pusesem sarea ca la carte, deasupra untului, și urma să prepar desertul. Din neatenție, în loc să pun dulceața pe o felie goală, am pus-o peste una cu unt și sare... Nu vă spun ce bunătate mi-a ieșit: după ce a gustat, numărul unu a început să alerge ca nebunul prin casă și să strige că în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
drept), apoi a înnobilat programul de sex cu niște yummy-yummy (la vremea aceea era o premieră pentru mine, văzusem așa ceva doar prin filme). A doua zi nici măcar n-a clipit când i-am spus că făcusem sendvișul cu unt și dulceață din greșeală (am recunoscut, eram naivă ca un copil, ce știam eu pe atunci?); a înțeles, chiar dacă era mahmur, și, până să ne despărțim, yummy-yummy s-a mai petrecut extrem de rar prin patul nostru. (Cu numărul trei a trebuit să
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
am tot repetat acest meniu complex, apoi am avut un puseu de fantezie: ce-ar fi să nu mai pun eu sare pe feliile cu unt destinate desertului? O simplă întrebare, dar ce efect... Din greșeală descoperisem pâinea cu unt, dulceață și sare, iar fantezia mă ajutase să desăvârșesc desertul: pâine cu unt, dulceață și fără sare. Să-l încercați neapărat. Nu știți ce clipe de desfătare vă poate aduce... - fantezia defensivă - ca principiu, rețineți că în bucătăria voastră nu există
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
ce-ar fi să nu mai pun eu sare pe feliile cu unt destinate desertului? O simplă întrebare, dar ce efect... Din greșeală descoperisem pâinea cu unt, dulceață și sare, iar fantezia mă ajutase să desăvârșesc desertul: pâine cu unt, dulceață și fără sare. Să-l încercați neapărat. Nu știți ce clipe de desfătare vă poate aduce... - fantezia defensivă - ca principiu, rețineți că în bucătăria voastră nu există erori, nu există omisiuni, nu există scăpări. Scoateți aceste cuvinte din vocabularul de
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
dacă aveți doar halbe de bere și cuțite; în situații de criză gătiți pâine, pentru aceasta nu trebuie veselă ori tacâmuri; - un ultim sfat: dacă sunteți ambițioase și vă gândiți să umpleți cămara cu provizii pentru iarnă, limitați-vă la dulcețuri, compoturi și murături; dacă nu aveți la dispoziție o presă de tablă, conservele de pește n-or să vă iasă niciodată la fel de rotunde ca acelea din magazin. * Vă spuneam că deserturile oferite la saltea de numărul șase erau de cea
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
că Adevărul pe care îl caută Cioran e legat strictamente de identificarea unui sens. La începuturi, acest sens e căutat în Istorie; ulterior, în Neant. Astfel, nihilismul cioranian e un prag al Adevărului. Așa se explică de ce vorbește Cioran despre „dulceața nimicului” (22 aprilie 1939, 637), despre „fascinația răului” (6 aprilie 1972, 598) sau despre „resemnarea și plăcerile ei” (14 aprilie 1976, 609). Așa cum anonimul are acces la Adevăr, și cel care abandonează eroicul pentru a trăi voluptatea resemnării se salvează
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
și (de ce nu?) orgoliul ei, dar, mai ales, la deliciul și otrava melancoliei pe care ne-a transmis-o și nouă” (83 Ă 17 octombrie 1967). Așadar, deliciul și otrava melancoliei... Să ne amintim, tot din Cioran, tot din corespondență: „dulceața nimicului”, „fascinația răului”, „resemnarea și plăcerile ei”. Iată cum nefericirea devine fericire, iată cum a fi ursuz ajunge să însemne restaurarea unei ordini cu sine însuși. În fond, melancolia Ă cu dublul său regim Ă este mitul fondator al proiecției
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mine, mă uit într-o carte, într-o revistă... Vera: Și-l dai gata pe Ilie... Nina: Ei, nu-l dau, dar aș putea să-l dau dacă... (se amuză). Dar tu ce faci? Parcă eu nu știu ce faci! Vriei o dulceață? (o servește) Cum intri pe ușă, te dezbraci, intri direct în bucătărie... Dă la copii de mîncare, dă-i lui Ștefan de mîncare, și așa mai departe. Și crezi c-așa ești egală cu Șefan? Vera: Dragă surioară, hai s-
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
pe pereți. (Mina se ridică încremenită și o privește pe Vera care, din nou, are impresia că se clatină) Acum ce naiba am mai spus de te uiți așa la mine? Mina: Nu... nimic. (își revine) Nu vrei să-ți dau dulceața de rigoare?... Vera: Dă-mi ce vrei tu. (Mina intră în bucătărie, Vera răsuflă ușurată) Doamne, de-am pleca mai repede la înmormîntare. Sînt sigură că o să fie mai plăcut, zău așa! (observă și ea schimbarea poziției lucrurilor din colț
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Dă-mi ce vrei tu. (Mina intră în bucătărie, Vera răsuflă ușurată) Doamne, de-am pleca mai repede la înmormîntare. Sînt sigură că o să fie mai plăcut, zău așa! (observă și ea schimbarea poziției lucrurilor din colț; intră Mina cu dulceața) Mina, am impresia că lucrurile astea erau altfel așezate. De ce le-ai îngrămădit așa? (Mina se oprește rigidă, cu o privire febrilă) Acum de ce te uiți așa la mine? (Mina pune tava cu dulceață pe masă, se așează pe scaun
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
lucrurilor din colț; intră Mina cu dulceața) Mina, am impresia că lucrurile astea erau altfel așezate. De ce le-ai îngrămădit așa? (Mina se oprește rigidă, cu o privire febrilă) Acum de ce te uiți așa la mine? (Mina pune tava cu dulceață pe masă, se așează pe scaun și, încet-încet, începe să rîdă; Vera vine spre ea, întîi nedumerită, apoi, contaminată de rîs, o îmbrățișează cu multă afecțiune, cu ocrotire, întocmai ca pe un copil) Doamne, ce bine-i să te văd
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
pământ, / Cântă-mi amu, că te-ascult."299 În pragul Marii Treceri, frământările vieții, ipostaziate metaforic, pot fi alinate de cântecul cucului: "Cântă-mi, cuce, cu mult dor, / Că eu n-am prea mult și mor, / Cântă-mi, cuce, cu dulceață, / Că eu n-am prea mult din viață. / Din tinerețile mele / Am petrecut multe grele, / Să le strâng aș face-un munte, / Or peste mare o punte: / Să trec calea dorului / La curțile binelui / Și norocu omului."300 Alternanța planurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
am îngrijit-o cum am putut mai bine, după puterile mele de copil. Imi amintesc de momentele când o hrăneam, cu răbdare, dimineața mai ales, pentru că nu putea să mănânce. Cel mai adesea îi dădeam pâine cu unt și dulceață. Cumpăram doar pentru ea, cu banii obținuți din ce vindeam de prin gospodărie, o pâine albă, la tavă, foarte proapătă. Noi copiii mâncam, când apucam, pâine neagră la cartelă, pe bonuri date de vecini, în rest doar mămăligă, pe care
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
de madame Atanasiu; o educa frumos, ca și pe fiica ei în copilărie. Chiar și eu am avut multe de învățat de la ea în ceeace privește atitudinea față de musafiri, în afara celor învățate de la mama mea și anume că trebuie: „Dulceața la venire și cafeaua la plecare”. In timpul copilăriei mele cafea nu se prea mai găsea dar dulceață aveam din belșug pentru că mama mea era o bună gospodină și făcea dulcețuri fine de caise, de nuci sau de trandafiri
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
multe de învățat de la ea în ceeace privește atitudinea față de musafiri, în afara celor învățate de la mama mea și anume că trebuie: „Dulceața la venire și cafeaua la plecare”. In timpul copilăriei mele cafea nu se prea mai găsea dar dulceață aveam din belșug pentru că mama mea era o bună gospodină și făcea dulcețuri fine de caise, de nuci sau de trandafiri. Amănuntul cu dulceața și cafeaua îl uitasem cu desăvârșire. Mult timp după aceea, eram în apartamentul meu la
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
învățate de la mama mea și anume că trebuie: „Dulceața la venire și cafeaua la plecare”. In timpul copilăriei mele cafea nu se prea mai găsea dar dulceață aveam din belșug pentru că mama mea era o bună gospodină și făcea dulcețuri fine de caise, de nuci sau de trandafiri. Amănuntul cu dulceața și cafeaua îl uitasem cu desăvârșire. Mult timp după aceea, eram în apartamentul meu la Iași și a venit cineva la mine. Cum de la început l-am servit cu
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
și cafeaua la plecare”. In timpul copilăriei mele cafea nu se prea mai găsea dar dulceață aveam din belșug pentru că mama mea era o bună gospodină și făcea dulcețuri fine de caise, de nuci sau de trandafiri. Amănuntul cu dulceața și cafeaua îl uitasem cu desăvârșire. Mult timp după aceea, eram în apartamentul meu la Iași și a venit cineva la mine. Cum de la început l-am servit cu cafea, mama mea mi-a atras atenția din nou că doar
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
melodia tandră a lui Mircea Dinescu, o anume atitudine ironică, precum în poezia lui Marin Sorescu, fără să-l uităm pe Nichita Stănescu din "Laus Ptolemaei", prin retorism și capacitate expozitivă: În privința tratatului meu/ Despre flacără,/ despre natura, felurile și dulceața lor/ pot să-ți spun/ că va rămâne nescris. Căci dacă l-aș scrie,/ cine s-ar osteni să-l citească". Universul este absurd și fantastic, poetul însuși ne trimite la Poe. Mihai Ursachi subordonează formula poetică stării lirice pe
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
disperare să strălucim invers." Calm, poetul meditează asupra tainelor universului și asupra posibilităților de-a le dezlega, pentru că: "poezia din adâncul minții/ e un soi de tablă de alt soi". Menirea poetului este de a pune în evidență puntea de dulceață între poeți și omenire: "și toți poeții se răsfață/ trecând-o în închipuire." El caută în poezie un drum care să-i ridice statuia râvnită, în ciuda atitudinii de indiferență simulată de-atâtea ori: "alt drum spre Hexametri/ mai pur și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ia pască jidovească, se freacă și se bea în ceva. Cînd te apucă frigurile, să te afumi cu floarea soarelui furată, că-ți va trece. De friguri se iau trei muște-de-cal* vii, se pun în cîte-o boabă de vișină (în dulceață) și se iau dimineață pe inima nemîncată. Pune în sînul unui fricos o broască de grădină dacă vrei să-ți treacă frigurile. Cînd vezi mai întîi broască verde, s-o prinzi și s-o stupești în gură, că peste an
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
lua în căsătorie un bărbat văduv, sub cuvînt că pe lumea cealaltă ea va fi văduvă, căci bărbatul va avea de soție femeia dintîi - și viceversa. Vărsat în ziua de Sf. Varvara, copiii se îmbărburesc* cu miere sau zamă de dulceață, ca să fie feriți de vărsat - sau de le va ieși, să fie dulce ca mierea. La „sabele bubatului“ [în 5 decembrie este prăznuit Sf. Sava] se face cruce la copii cu dovleac, ca să nu zacă de vărsat. în ziua de
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
marchează suplimentar, repetitiv ca o partitură muzicală, stadiul "actual" al ființei sale: "Maxențiu, dimpotrivă, fusese de îndată năpădit într-o formă poetică de trecut. Episodul fostei logodne, proiectat prin transparența lui actuală și purificat de elemente ostile, se confundă cu dulceața ce se desprindea din vecinătatea Elenei." Mărturiile sînt, de altfel, concordante în privința treptatei transfigurări a personajului. La înmormîntarea Siei, pictorul Greg are viziunea unei efigii încremenite: "...se apropie și vorbea lui Drăgănescu despre prințul Maxențiu. Un adevărat studiu în ivoriu
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]