5,695 matches
-
ci și pentru acceptarea, primirea și încorporarea lor în Iisus Hristos și în Biserica Sa Cea Sfântă „pe care nici porțile iadului no o vor birui”. La baza concepției despre Taine a Bisericii Ortodoxe stă încrederea în putința lucrării Duhului dumnezeiesc al lui Iisus Hristos printr-un om asupra altui om, prin mijlocirea trupurilor și a materiei dintre ele, în ambianța Bisericii, ca trup tainic al lui Iisus Hristos: Este încrederea că Duhul dumnezeiesc poate lucra prin mijlocirea spiritului omenesc asupra
PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355876_a_357205]
-
Ortodoxe stă încrederea în putința lucrării Duhului dumnezeiesc al lui Iisus Hristos printr-un om asupra altui om, prin mijlocirea trupurilor și a materiei dintre ele, în ambianța Bisericii, ca trup tainic al lui Iisus Hristos: Este încrederea că Duhul dumnezeiesc poate lucra prin mijlocirea spiritului omenesc asupra materiei cosmice în general și asupra altor persoane. Prin mâna omului se scurg puteri spirituale asupra altui om fie direct prin trup, fie prin altă materie. Cel ce transmite această putere... prin mână
PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355876_a_357205]
-
puteri spirituale asupra altui om fie direct prin trup, fie prin altă materie. Cel ce transmite această putere... prin mână este subiectul care gândește și voiește: și puterea ce se scurge... merge până la spiritul celui din urmă... Este puterea Duhului dumnezeiesc... Care Se deschide prin credință în ambianța Bisericii. În Taină nu se poate trage o frontieră între mișcarea omului care lucrează și puterea Duhului dumnezeiesc", a evidențiat Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, în celebrul său Tratat de „Teologie Dogmatică Ortodoxă” (III
PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355876_a_357205]
-
voiește: și puterea ce se scurge... merge până la spiritul celui din urmă... Este puterea Duhului dumnezeiesc... Care Se deschide prin credință în ambianța Bisericii. În Taină nu se poate trage o frontieră între mișcarea omului care lucrează și puterea Duhului dumnezeiesc", a evidențiat Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, în celebrul său Tratat de „Teologie Dogmatică Ortodoxă” (III, 1997, p.7). Acum, în încheiere, trecând într-ul alt registru, sau, mai bine zis, revenind puțin la evocarea și omagierea personalității Părintelui Profesor Dumitru
PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355876_a_357205]
-
polimorfă a lui Dumnezeu (cf. Efeseni 3, 10). Pentru a putea explora evoluția imensă a nevoințelor către desăvârșire trasăm cărări în diverse direcții, pe teren duhovnicesc, unde nu rămâne decât caracterul intrinsec al vieții spirituale însăși. Este vorba de viața dumnezeiască ce se realizează în viața omului, iar aceasta, inserată fiind în cosmosul creat, se dezvoltă în societate. Scopul vieții duhovnicești este îndumnezeirea deplină și desăvârșită și poate fi considerată drept scop unic. Însă modul de a privi, trata și realiza
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355878_a_357207]
-
fost condamnați de Biserică spre sfârșitul secolului al IV-lea. Părinții Ortodoxiei nu se vor gândi niciodată să nege transcendența lui Dumnezeu, caracterul tainic al prezenței Lui în noi. Dacă sentimentele vii nu sunt manifestarea unică și infailibilă a vieții dumnezeiești în om, "ele sunt însă un semn al sănătății duhovnicești desăvârșite", precizează Sfântul Teofan Zăvorâtorul. Sfântul Diadoh al Foticeei este un adversar al mesalienilor, și, cu toate acestea, cuvintele pe care le folosește cel mai frecvent sunt: simțire, experiență, plenitudine
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355878_a_357207]
-
Dumnezeu, a lui Iisus Hristos, în toate locurile și în fața oricărei creaturi. Acesta este și sensul iconografiei răsăritene: și anume acela de a ajuta la descifrarea sensului formelor văzute ce cad sub privirea noastră pentru a descifra în ele sensul dumnezeiesc. Cea de-a treia caracteristică a trăirii duhovnicești răsăritene este tendința comunitară (chinovială) ca spiritualitate eclezială. Isihaștii - cei mai mari reprezentanți ai literaturii duhovnicești a Răsăritului Creștin, sunt convinși că rugăciunea desăvârșită înflorește exclusiv în pustie, în singurătate. Dar Crucea
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355878_a_357207]
-
vorbesc despre trăitorul creștin ca fiind "un singur duh cu Domnul". Dar prezența unui Suflu nevăzut în sufletul omului pune o problemă: nu rămâne oare Duhul Sfânt exterior sufletului nostru omenesc? Pe măsură ce se precizează diferența între duh și creatură, Duhul dumnezeiesc ajunge să fie considerat un oaspete perfect distinct de suflet. Omiliile duhovnicești atribuite Sfântului Macarie cel Mare sunt o mărturie elocventă (în mesalianism, acest "oaspete divin"poate chiar coabita împreună cu demonul într-un singur suflet). Insistența asupra distincției este necesară
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355878_a_357207]
-
mai spiritual în noi, eul nostru adevărat. Astfel cei osândiți vor fi, spune Sfântul Vasile cel Mare, "tăiați în două", în sensul "unei separații desăvârșite de Duhul". Marea taină a vieții creștine (care este o participare la Unitatea și Trinitatea Dumnezeiască) este deci aceea a multiplelor relații ale duhului uman cu Duhul lui Dumnezeu. Sunt momente în care aceste realități par atât de unite încât aproape că se confundă, ca mai apoi să le separe o distanță infinită: sufletul se vede
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355878_a_357207]
-
în mod ființial Unificatorul. Nevoia unei "medieri"apare în filosofia greacă. Cum să unim materialul și spiritualul, cele două realități antitetice? Gravă problemă, și dacă Dumnezeu trebuie să rămână transcendent, indiferent la tot ceea ce se află sub El, trecerea de la dumnezeiesc la pământesc și omenesc nu este de conceput fără un mijlocitor. Pe această linie filosofică, Filon Alexandrinul are o teorie asupra Logosului-Mediator deosebit de dezvoltată: un instrument, o putere lucrătoare a lui Dumnezeu. O astfel de noțiune nu putea fi însă
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355878_a_357207]
-
Aceasta ne-au transmis-o de-Dumnezeu-purtătorii Părinți; toată viața lor ei s-au străduit neîncetat să se umple de dulceața lui Iisus Hristos; pretutindeni flămânzeau după Iisus Hristos. Astfel, s-au umplut de bucurie duhovnicească negraită și au primit daruri dumnezeiești, și au ieșit din trup și din această lume... prin preadulcea chemare a lui Iisus". Cultul omenității lui Iisus Hristos este calea desăvârșirii omului. Două căi pot încă să conducă la afecțiunea de iubire pentru Mântuitorul: blândețea lui Dumnezeu, pentru că
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355878_a_357207]
-
înseamnă a deveni "tot ceea ce El S-a făcut pentru noi". Fiecare detaliu al misterelor evocate în predici cheamă la o participare: "Am alergat călăuziți de stea, ne-am închinat împreună cu magii, ne-am uimit împreună cu păstorii, am cântat slava dumnezeiască împreună cu îngerii..." Acest aspect corespunde bine esenței anamnezei liturgice, Iisus Hristos este viu în riturile Bisericii: "de Crăciun se naște cu adevărat, iar de Paști moare cu adevărat". Conștient fiind de unicitatea absolută a lui Iisus Hristos, credinciosul creștin scapă
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355878_a_357207]
-
tot în acest context, Dumnezeu ne arată cum Omul este în stare să își depășească temerile și să își asume responsabilitatea vocației personale până la capăt, chiar și în condițiile în care ceilalți ne părăsesc din neputințe personale, din rațiunile Proniei Dumnezeiești. Iar în acest sens rămân semnificative trei aspecte ale situației - lepădarea din partea prietenilor într-un moment critic (condiția exterioară), menținerea iubirii față de ei și încrederea totală în Dumnezeu (condițiile intrinseci). Omul credincios de astăzi este nevoit să afle în sine
DESPRE OMUL DE ASTĂZI ŞI RAPORTAREA SA LA IMPLICAŢIILE ECONOMICE, SOCIALE ŞI CULTURALE, ÎN CONTEXTUL REVOLUŢIEI INFORMATIZĂRII ŞI CYBER [Corola-blog/BlogPost/354725_a_356054]
-
mistagogic pe un ierarhism și un liturgism universal. Același sfânt vede în Sfânta Liturghie o scara care duce la cer. Părintele Alexander Schmemann vorbește despre Sfânta Liturghie ca un progres continuu, în care omul este chemat treptat la împărtășirea de Dumnezeiasca Euharistie. Astfel, el vorbește de mai multe taine care se petrec în cadrul Sfintei Liturghii, taine ce-și au punctul concentric în epicleză, în Sfânta Euharistie, menționând însă că pentru o desăvârșire a credinciosului în Sfânta Liturghie este obligatorie participarea acestuia
DESPRE RAPORTUL ŞI RELAŢIA DINTRE OM ŞI BISERICĂ ÎN GÂNDIREA ŞI VIZIUNEA MISTAGOGICĂ ORTODOXĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354684_a_356013]
-
concentric în epicleză, în Sfânta Euharistie, menționând însă că pentru o desăvârșire a credinciosului în Sfânta Liturghie este obligatorie participarea acestuia la toate tainele petrecute in ea. Dincolo de evoluția textelor liturgice, acești autori surprind în Sfânta Liturghie o adevărată revelație dumnezeiască, în care Iisus Hristos este prezent de fiecare dată și se oferă oamenilor în fiecare jertfa euharistică. În același timp, cultul Bisericii are în centrul lui repetarea și renașterea constante in timp a singurei Taine neschimbătoare în semnificație, conținut, scop
DESPRE RAPORTUL ŞI RELAŢIA DINTRE OM ŞI BISERICĂ ÎN GÂNDIREA ŞI VIZIUNEA MISTAGOGICĂ ORTODOXĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354684_a_356013]
-
numească inima omului. Însă, a depista, a sesiza și a experia prezența harismatică a lui Dumnezeu, sălășluit, cum spune Sfântul Marcu Ascetul, în adâncul sufletului nostru încă de la botez, înseamnă a experia infinitatea de sensuri și înțelesuri, abisul de bunătăți dumnezeiești din sufletul nostru, pe care păcatul nu le poate decât acoperi. Înseamnă a actualiza toate aceste potențe,, - afirmă Părintele Ioan Cristinel Teșu în aceeași lucrare - la pag. 45. De aceea, celui ce se cunoaște pe sine cu adevărat i se
DESPRE RAPORTUL ŞI RELAŢIA DINTRE OM ŞI BISERICĂ ÎN GÂNDIREA ŞI VIZIUNEA MISTAGOGICĂ ORTODOXĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354684_a_356013]
-
mai înalte este Însuși Dumnezeu, izvorul oricărei cunoașteri și autocunoașteri. Cunoașterea de sine este, la cei duhovnicești, luminată de Dumnezeu, căci nu putem cunoaște bine, autentic, și nu putem cunoaște cu adevărat decât în Dumnezeu și prin Dumnezeu. Doar harul dumnezeiesc poate potența firea umană până la sesizarea cât mai exactă, interioară, a realităților vieții sufletești. Prin urmare, cunoașterea de sine este întotdeauna un act de pocăință, căci, pe măsură ce înaintăm în această cunoaștere, pe lângă adausurile duhovnicești, ne dăm seama permanent și de
DESPRE RAPORTUL ŞI RELAŢIA DINTRE OM ŞI BISERICĂ ÎN GÂNDIREA ŞI VIZIUNEA MISTAGOGICĂ ORTODOXĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354684_a_356013]
-
slujind astfel Dumnezeului aflător în altarul inimii sale, sălășluit aici încă de la Botez. Acest altar se află și în inima celorlalți credincioși astfel că „inimile pline de Dumnezeu se întâlnesc între ele ca unele ce se deschid spre același infinit dumnezeiesc și se scaldă în lumina Lui iubitoare fără să se contopească întreolaltă și cu El”. Printre Sfinții Părinți care au mai scris despre acest lucru se găsește Sfântul Marcu Ascetul, care în limbajul său mistagogic, compară sufletul cu o cetate
DESPRE RAPORTUL ŞI RELAŢIA DINTRE OM ŞI BISERICĂ ÎN GÂNDIREA ŞI VIZIUNEA MISTAGOGICĂ ORTODOXĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354684_a_356013]
-
toți ceilalți este simțită ca o mare calitate și ca o certitudine a mântuirii sobornicești și personale a omului. În Sfânta Liturghie Ortodoxă acest lucru se realizează desăvârșit, descoperindu-se cu toată claritatea și limpezimea ca un dar al harului dumnezeiesc. La această invitație permanentă adresată omului, de a se uni cu Iisus Hristos în Sfânta Euharistie, acesta nu trebuie să vină oricum, ci într-o stare de jertfă, chiar și a gândurilor sale. De aceea, Sfinții Părinți au realizat anumite
DESPRE RAPORTUL ŞI RELAŢIA DINTRE OM ŞI BISERICĂ ÎN GÂNDIREA ŞI VIZIUNEA MISTAGOGICĂ ORTODOXĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354684_a_356013]
-
Iisus Hristos, de asimilare a vieții lui”, norma ei și puterea ei fiind Iisus Hristos, care trebuie să se întrupeze în viața noastră zilnică. Cărămizile care stau la baza zidirii omului duhovnicesc nu sunt altceva decât conștientizări a lucrării harului dumnezeiesc în viața fiecărui om. Primirea lucrării lui Iisus Hristos este esențială pentru devenirea noastră și implică o anumită responsabilitate în asumarea mântuirii. Se mai adaugă faptul că acest lucru nu este un sfat, ci este o datorie. În acest fel
DESPRE RAPORTUL ŞI RELAŢIA DINTRE OM ŞI BISERICĂ ÎN GÂNDIREA ŞI VIZIUNEA MISTAGOGICĂ ORTODOXĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354684_a_356013]
-
PELLEA! 13 decembrie 1983: S-AU (!) STINS CEL MAI MARE POET ROMÂN CONTEMPORAN, NICHITA STĂNESCU! Ultima scrisoare ruptă Ferește-te din pricina durerii să-ți plângă pielea cu lacrimi! Ferește-te să te îndrăgostești, ți-ar năduși cu aripi pielea,-și dumnezeiești din faptul c-ai văzut-o,te-ai îndrăgostit și-o iubești. Dar ar mai fi încă ceva să-ți zic, dar nu mai pot să-ți zic, dar nu mai pot să-ți zic, dar nu mai pot. Îmi
DEŞERTUL DE CATIFEA (48-49) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 876 din 25 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354918_a_356247]
-
Iubește - mă în mai și du-mă către bolti ( ... ) Iubește-mă în Mai în toată măreția/ Iubește-mă când tac să-ți fiu împărăția/ Iubește-mă în Mai așa cum ma dorești/ S-apună și apoi răsară-n noi toti mugurii dumnezeiești/ Iubește-mă în Mai, fii umbră mea, furia/ Iubește-mă în cer căci eu îți sunt simbria/ Respira-mă și-apoi îmbrăca-te cu mine/ Într-o pădure cu salcâmi și flori printre ruine/ Iubește-mă în Mai, nu mă
LACRIMILE LUMINIŢEI AMARIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 593 din 15 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355008_a_356337]
-
Leu) „A venit timpul când arhiereii trebuie să-și scoată mitrele aurite - semnul slavei lui Hristos, și să-și pună cununi de spini, căci mai mult se hulește astăzi în popor numele Domnului decât se slăvește”. (Ieromonahul Tihon) Primirea binecuvântării dumnezeiești de a păstori sufletele și conștiințele credincioșilor, cercetându-le, îndrumându-le, curățindu-le, ajutându-le, vindecându-le, întărindu-le și călăuzindu-le spre Lăcașul cel de sus, la Supremul Arhiereu Iisus Hristos, este cea mai înaltă demnitate la care poate
UNDE SUNT IERARHII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE?! (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355286_a_356615]
-
ajutându-le, vindecându-le, întărindu-le și călăuzindu-le spre Lăcașul cel de sus, la Supremul Arhiereu Iisus Hristos, este cea mai înaltă demnitate la care poate să aspire dreptmăritorul sau muritorul creștin. Fiind o demnitate divină prin misiunea ei dumnezeiască este mai presus de toate celelalte demnități, fie ele chiar regale sau imperiale, întrucât permanenta împlinire și desăvârșire își are menirea în destinul Crucii: al bucuriei și al suferinței, al jertfirii și al biruinței. Arhiereul, păstorul în genere, odată chemat
UNDE SUNT IERARHII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE?! (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355286_a_356615]
-
s-au așezat curajul și onoarea multor Vlădici (sec. XV- XVII), care la momentul potrivit ales de ei, s-au retras cu cinste din Scaunul păstoresc, lăsând locul ucenicilor pe care i-au format în acest sens frumos al slujirii dumnezeiești. Trebuie,spunea marele Pavel, ca episcopul să fie desăvârșit în toate. Să ne oprim la celebrul dicton, formulă de consacrare, care confirmă investirea candidatului la demnitatea păstorului de suflete: - Vrednic este?/ - Vrednic este!, vrednicie care întruchipa dincolo de mintea sănătoasă în
UNDE SUNT IERARHII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE?! (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355286_a_356615]