2,114 matches
-
de piatră etc. O specie ce cuibărește în podișul de la Babadag și din Munții Măcinului(singurul loc din țară) cu efectiv destul de redus sub 20 de exemplare e șorecarul mare. Munții Măcinului constituie singurul loc din țară unde cuibărește șoimul dunărean. Dintre reptile menționam: țestoasă, țestoasă cu coada, șopârla de câmp, gușterul vărgat dobrogean, soprara, gușterul, șerpi. Amfibienii sunt reprezentați de: broască de pământ bruna, broască râioasa verde, brotăcelul. Din punct de vedere floristic ei reprezintă limită nordică a speciilor mediteraneene
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
Invenții. A participat la numeroase consfătuiri pe probleme ecologice, fiind din anul 1998 expert evaluator la Programul European INTAS. A coordonat implementarea Programului de aprovizionare cu apă a Republicii Moldova finanțat de la Banca Mondială (2003-2005). A fost și copreședinte al Convenției Dunărene. Printre titlurile obținute de acad. Gheorge Duca menționăm următoarele:
Gheorghe Duca (academician) () [Corola-website/Science/305879_a_307208]
-
Țările române": Transilvania, Moldova, Țara Românească (zisă și "„Vlahia”", sau "„Valahia”" în limbile străine) și Dobrogea. Expresia „” care presupune că ar fi fost formațiuni statale naționale românești de rang princiar, este discutată între istorici, istoriografia internațională preferând expresia geografică "Țările Dunărene" pentru Moldova și Țara Românească, sau "Voievodatul Transilvaniei" și "Despotatul Dobrogei" pentru celelalte două state. Motivele acestor discuții sunt următoarele: Istoriografia românească preferă însă denumirea de "Principatele Române" (care include și Transilvania), din patru motive: Înaintea constituirii regiunilor tradiționale, au
Principatele Române () [Corola-website/Science/305906_a_307235]
-
Tilsit de pe 25 iunie/7 iulie 1807 dintre Rusia și Franța și după întâlnirea de la Erfurt dintre Alexandru I și Napoleon, țarul a căpătat în cele din urmă acceptul suveranului francez pentru ocuparea de către Imperiul Țarist a celor două principate dunărene - Valahia și Moldova - în cazul victoriei rușilor în războiul cu otomanii din 1806-1812. Un armistițiu a fost semnat cu sârbii revoltați și s-a acordat autonomie Serbiei. Tratatul, semnat de comandantul rus Mihail Kutuzov, a fost ratificat de către Alexandru I
Tratatul de la București (1812) () [Corola-website/Science/305936_a_307265]
-
Hristos). În Antichitate, istoricul grec Ptolemeu menționează prezența insulei "Eukon" într-o descriere a unei lupte navale a romanilor cu geto-dacii în golful Helmirei : după unele păreri, această insulă Eukon poate fi actuala insulă Popina. Începând din Antichitatea târzie, aluviunile dunărene și marine au început să închidă golful înconjurător, pe atunci denumit "Helmyra" după Ptolemeu sau "Halmyris" după naturalistul roman Plinius, transformându-l treptat într-un liman numit "Iancina" în Evul Mediu și Razim sau Razelm (nume dat de Lipoveni) în
Insula Popina () [Corola-website/Science/305938_a_307267]
-
titlul de "Gothicus maximus" și "Dacicus maximus", el nu mai poate restabili ordinea de mai înainte în Dacia. Astfel că, Aurelian încheie pace cu goții, cedându-le Dacia ca unor federați ai Imperiului Roman, cu îndatorirea de a păzi limita dunăreană (271). Așadar, găsim în Dacia următoarele triburi de goți: taifalii și victoalii. Așezările goților în Dacia cuprindeau numai câmpia răsăriteană (Moldova cu partea estică a Țării Românești), în timp ce în partea centrală și muntoasă a provinciei, care fusese cel mai mult
Goți () [Corola-website/Science/300007_a_301336]
-
care să construiască o cale ferată de-a lungul Siretului care să lege târgul Mihăileni de la frontiera moldo-austriacă și Dunăre. El arăta în scrisoare că Moldova ar avea mari foloase de pe urma căii ferate prin transportul cerealelor și lemnului către porturile dunărene. Acest proiect nu s-a realizat însă. În anii de după Unirea Principatelor Române (1859) au fost elaborate noi proiecte, care a fost abandonate însă în principal din cauza lipsei mijloacelor financiare. Atunci s-au realizat și primele contacte cu societățile străine
Gara Iași () [Corola-website/Science/313039_a_314368]
-
în exploatare de către compania feroviară Lemberg-Czernowitz Eisenbahn (LCE). Aceasta obținuse la 15 mai 1867 concesiunea pentru continuarea căii ferate până la Suceava, aflată atunci pe granița dintre Austro-Ungaria și România. A fost planificată realizarea unei legături de la frontiera austriacă prin porturile dunărene Galați și Brăila către București, capitala României. În acest scop, directorul general al Lemberg-Czernowitz-Eisenbahn, Viktor Ofenheim, a primit în anul 1867 un contract preliminar. Prin liniile de cale ferată pe care le administra în Bucovina, Lemberg-Czernowitz-Eisenbahn a contribuit la îmbunătățirea
Gara Iași () [Corola-website/Science/313039_a_314368]
-
Hârșova, Mangalia, Adamclisi, Chirnogeni). Sub aspect social-economic, rețeaua internă de căi ferate și rutiere, conectată la cea națională, asigură circulația și consumul produselor viti-vinicole pe plan local (inclusiv în zona turistică a litoralului) și în restul țării, iar căile navale dunărene și maritime înlesnesc exportul. Motivat de faptul că regiunea are două direcții principale de productie (struguri de masă și vinuri), se justifică de ce într-o regiune restrânsă și-au găsit loc numeroase soiuri. Dintre cele de masă se cultivă Cardinal
Viticultura în România () [Corola-website/Science/314490_a_315819]
-
Banater Post", din München, și a fost redactor al revistei „Banatica", revistă publicată de Societatea „Adam Müller-Guttenbrunn" (1984-1987), al cărei redactor-șef a devenit în 1987. În 1989 a fost numit director adjunct al Institutului pentru Cultura și Civilizația Șvabilor Dunăreni. Este și membru al "Deutsches Seminar" pentru literatură germană și comparată a Universității din Tübingen, membru în conducerea "Südostdeutsches Kulturwerk" din München, profesor onorific al Universității „Babeș-Bolyai" din Cluj și președinte al Societății „Thalia Germanica". Aproape întreaga operă a mamei
Horst Fassel () [Corola-website/Science/314700_a_316029]
-
la Collège de France). După 1852, când s-a căsătorit cu Hermione Asachi, fiica lui Gheorghe Asachi, relațiile sale cu românii aflați la Paris (dar și cu cei din Principatele Unite) au devenit și mai strânse. Scrierea sa "Românii principatelor dunărene" este o analiză obiectivă a condițiilor sociale și istorice din Moldova și Țara Românească, dar, în același timp, și o pledoarie pentru împlinirea principalelor aspirații ale românilor de la jumătatea secolului al XIX-lea: unirea și independența națională. Prin întreaga sa
Edgar Quinet () [Corola-website/Science/313683_a_315012]
-
este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală, tip mixt, avifaunistic și botanic), situată în județul Constanța, pe teritoriul administrativ al comunei Aliman, satul Dunăreni. Rezervația naturală are o suprafață de 704 ha, și reprezintă o zonă de ape stătătoare (un lac de luncă format în urma procesele de eroziune și de depunere a sedimentelor fluviale pe o vale secundară), mlaștini și terenuri arabile, ce adăpostește
Lacul Dunăreni () [Corola-website/Science/314025_a_315354]
-
Platalea leucorodia, Plegadis falcinellus, Ardeola ralloides, Anser albifrons, Larus ridibundus, Charadrius alexandrinus, Glareola pratincola, Larus melanocephalus, Larus minutus, Recurvirostra avosetta, Tadorna ferruginea". Situat la nord-est de lacul Oltina, este accesibil de pe drumul național 3, urmând traseul Ion Corvin - Floriile - Aliman - Dunăreni. O altă variantă de acces este Ion Corvin - Mircești - Viile - Dunăreni, însă porțiunea de traseu Viile - Dunăreni este greu practicabilă, în special în condiții meteorologice nefavorabile.
Lacul Dunăreni () [Corola-website/Science/314025_a_315354]
-
alexandrinus, Glareola pratincola, Larus melanocephalus, Larus minutus, Recurvirostra avosetta, Tadorna ferruginea". Situat la nord-est de lacul Oltina, este accesibil de pe drumul național 3, urmând traseul Ion Corvin - Floriile - Aliman - Dunăreni. O altă variantă de acces este Ion Corvin - Mircești - Viile - Dunăreni, însă porțiunea de traseu Viile - Dunăreni este greu practicabilă, în special în condiții meteorologice nefavorabile.
Lacul Dunăreni () [Corola-website/Science/314025_a_315354]
-
minutus, Recurvirostra avosetta, Tadorna ferruginea". Situat la nord-est de lacul Oltina, este accesibil de pe drumul național 3, urmând traseul Ion Corvin - Floriile - Aliman - Dunăreni. O altă variantă de acces este Ion Corvin - Mircești - Viile - Dunăreni, însă porțiunea de traseu Viile - Dunăreni este greu practicabilă, în special în condiții meteorologice nefavorabile.
Lacul Dunăreni () [Corola-website/Science/314025_a_315354]
-
a publicat atât de puțin în trecut. Drept urmare, atunci când s-a simțit nevoia lămuririi problemelor legate de castrul roman, în lipsa unor rezultate științifice pe care să se sprijine orice supoziție, s-a aplicat, pe zidurile vizibile, regula evoluției celorlalte fortificații dunărene: incintele mari sunt timpurii, eventual de la Traian, cele mijlocii din secolul IV, iar cele mai mici din perioadele următoare. Așa se face că mult timp, resturile de ziduri de la suprafață, de pe Dealul Cetății aproape de Dunăre, au fost considerate de origine
Castrul roman Carsium () [Corola-website/Science/314436_a_315765]
-
a secolului I p. Chr. De exemplu, ștampilele unei unități militare al cărui sediu era necunoscut în Dobrogea romană: Ala (Gallorum) Flaviana. Aceasta a fost creată în timpul lui Vespasianus cu rolul de a prelua sarcina apărării unui segment al limesului dunărean, atunci când a început întărirea acestuia, fără să se știe însă locul unde a staționat. Nu încape îndoială asupra prezenței unității la Carsium. În această situație, se poate vorbi, deocamdată ipotetic, despre un sediu al unității: castrul roman. Acesta a putut
Castrul roman Carsium () [Corola-website/Science/314436_a_315765]
-
medius"), ciocănitoare neagră ("Dryocopus martius"), ciocănitoare cu spate alb ("Dendrocopos leucotos"), ciocănitoarea de grădină ("Dendrocopos syriacus"), egretă albă ("Egretta alba"), presura de grădină ("Emberiza hortulana"), șoim de iarnă ("Falco columbarius"), vânturel de seară ("Falco vespertinus"), șoim călător ("Falco peregrinus"), șoim dunărean ("Falco cherrug"), vultur pleșuv sur ("Gyps fulvus"), muscar mic ("Ficedula parva"), muscar gulerat ("Ficedula albicollis"), cocor ("Grus grus"), codalb ("Haliaeetus albicilla"), piciorong ("Himantopus himantopus"), sfrâncioc roșiatic ("Lanius collurio"), sfrânciocul cu frunte neagră ("Lanius minor"), filomelă ("Luscinia luscinia"), privighetoare ("Luscinia megarhynchos
Parcul Național Munții Măcinului () [Corola-website/Science/313456_a_314785]
-
au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, precum și a rascolnicilor, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Pocrovca-Nouă a fost fondat în 1812 de către cazacii dunăreni. În 1830, s-au stabilit aici câteva familii de coloniști bulgari. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și
Pocrovca-Nouă, Ismail () [Corola-website/Science/318406_a_319735]
-
rebeliuni ale grecilor, care încercau să-și recapete independența. În 1814, a fost înființată o organizație secretă numită "Philiki Etairea" ("Eteria" sau "Societatea prietenilor"), care avea ca obiectiv declarat eliberarea Greciei. Eteria a plănuit lansarea unor revolte în Peloponez, Principatele Dunărene și Constantinopole. Prima dintre aceste rebeliuni a început la 6 martie 1821 în Țara Românească, dar a fost rapid înăbușită de otomani. Evenimentele de la nordul Dunării i-a făcut pe grecii din Peloponez să declanșeze acțiunea lor revoluționară pe 17
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
erau preocupate de revoltele din Italia și Spania. În aceste condiții politico-militare, revoluționarii greci au socotit că au șanse mari ca revolta să aibă sorți de izbândă. Planul original prevedea declanșarea unor revolte în trei regiuni: în Peloponez, în Principatele Dunărene și la Constantinopole. Datorită moștenirii culturale clasice elene, cauza Greciei se bucura de o imensă simpatie în Europa. Numeroși americani bogați și aristocrați europeni, așa cum a fost renumitul poet Lordul Byron sau medicul Samuel Howe, s-au alăturat revoluționarior greci
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
întreg Peloponezul s-au întâlnit Aigion. Aici, căpitanii klefți s-au declarat gata să declanșeze rebeliunea, în vreme ce cei mai mulți dintre liderii civili s-au arătat sceptici și au cerut garanții cu privire la intervenția rușilor. După sosirea veștilor aventurii lui Ipsilanti în Principatele Dunărene, atmosfera din Peloponez a devenit tensionată și, până pe la mijlocul lui martie, au avut loc incidente izolate antimusulmane. Declanșarea revoluției a fost proclamată pe 25 martie 1821 la mănăstirea Agia Lavra de către arhiepiscopul de Patras, Germanos. Lozinca „Libertate sau moarte” a
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
stipula ca cele două puteri să acționeze ca mediatori între greci și turci, pornind de la premisele câștigării autonomiei complete a Greciei în cadrul statului otoman. Chiar înainte de întâlnirea cu Wellington, împăratul Rusiei trimisese un ultimatul Porții, prin care cerea evacuarea Principatelor Dunărene și rezolvarea chestiunilor aflate în suspensie între cele două puteri de către ambasadori plenipotențiari turci trimiși la negocieri în capitala Rusiei. Sultanul a fost de acord să-și trimită ambasadorii la negocieri și, pe 7 octombrie 1826, a semnat Convenția de la
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
două puteri de către ambasadori plenipotențiari turci trimiși la negocieri în capitala Rusiei. Sultanul a fost de acord să-și trimită ambasadorii la negocieri și, pe 7 octombrie 1826, a semnat Convenția de la Akkerman, acceptând pretențiile țarului cu privire la Serbia și Principatele Dunărene. Grecii s-au supus condițiilor mediatorilor europeni, dar turcii și egiptenii nu s-au arătat dornici să oprească luptele. Drept consecință, Canning a început negocierea unui tratat tripartid (6 iulie 1827) cu Franța și Rusia. Tratatul prevedea ca puterile semnatare
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
elen a căutat să obțină eliberarea grecilor „neizbăviți” din Imperiul Otoman și unirea teritoriilor locuite de ei cu Regatul Greciei ( „Megali Idea” - „Marea Idee”). Aristocrații greci din Fanar nu au mai fost recrutați pentru a fi numiți domnitori în Principatele Dunărene, iar grecii din Turcia au fost priviți, în special de musulmani, ca trădători. Fanrioții au încetat să mai ocupe funcții importante în administrația otomană și și-au pierdut puterea și privilegiile. În Constantinopole și în restul marilor orașe otomane negustorii
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]