2,897 matches
-
pun de-o cafea, se desprinse din uimire Florica. — Fa, da’ știi că Veta avea ea o caisată... Pe unde-o fi pus-o? — Ia vezi în cămară... Se înșirară ca la priveghi și-și turnară în păhărele mici cu dungă aurie pe margine. Hai să trăim! — Să trăim, Florico, de ce să nu trăim? chițăi Ca terina mai de la marginea canapelei. — Fă, da’ ce mă mai arde la stomac! se schimonosi Flo rica, scurgând caisata din fundul paharului. Ce-o fi
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
săptămâna viitoare. Numai promiteți-mi, domnule, dragule, jură-mi că mi le aduci. Că le voi avea la un moment dat în fața ochilor, supuse simțurilor olfactive, tactile, de orice fel... Ciorbița de perișoare care se leagănă unsuros în farfuria cu dungă albastră, spălăcită și cu marca altui restaurant e formată dintr-o zeamă cu două guguloaie. Faci un efort, îți calci în picioare toate principiile, impulsurile sociale și lingvistice și te înghesui singur cu ideea conform căreia aia de se află
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
târziu că era proas păt vopsită. Nu pisica. Banca. Plecă umilit, smiorcăindu-se și cu o fâșie verde de-a lungul sacoului. Iată-te însemnat de propria ți prostie. Cui îi păsa, în fond, dacă Gigi Pătrunjel umbla cu o dungă, fie ea și verde, de-a lungul sacoului? Era treaba lui și numai a lui. Putea la o adică să explice că vrea să aducă un suflu nou în modă, că e un excentric. Și-apoi să poftească numai careva
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
care în nici un caz nu îl deranja. Dimpotrivă, Evenimentul Zilei era o adevărată pacoste prevestitoare de ce poate fi mai rău. Cațavencu, de pildă, fără să fie un semn al unei prea mari nenorociri, odată lipit de obraz îi lăsa niște dungi negre de tuș, ceea ce era totuna cu mersul până la lacul Herăstrău. Iar dacă ghinionul făcea vreo combinație între paginile acestuia și cele ale ziarului Libertatea, asta nu putea să însemne decât că polițiștii l-ar fi dat afară din parc
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cu ochii, departe, tot mai departe, spre orizont, încă un orizont, doar-doar o uita că locuiește într-un cartier muncitoresc, că școala îi mănâncă tinerețea, că speranțele lui sunt cu totul și cu totul niște invenții copilărești, precum acadelele cu dungi roșii, spiralate, la care, când le vedea învelite în staniol la țigănci, pe marginea drumului, bălea uitând mereu cât sunt de fapt de grețoase și cum se prind de măsele, de nu le mai scoate nici tata-mare de pe smalț, doar
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Luați-o la stânga. Pe partea cealaltă. Trebuie să ajungem la Prefectură, în centru, spuse Cerboaica. În sfârșit, ajunseră. Tânăra femeie explică portarului cine este. Portarul un bătrânel impozant în uniforma lui veche, dar atât de curată încât părea nouă, cu dungă la pantaloni și caschetă pe cap îi arătă scările albe de marmură fără a o vorbă, parcă ar fi fost mut. Urcă și, sus, un domn gras, c-un teanc de dosare în brațe, la întrebarea ei unde-l poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Văcărești sau la Galata și să nu mai fiu aici. Avea fața scofâlcită, neagră de fum ca și mâinile și ochii sticloși și holbați, albi ca la morți, trași în fundul capului. Pe tâmplele scobite și-n pomeții obrajilor îi rămăseseră dungile cenușii de sudoare, cum se amestecaseră cu colbul și se uscaseră. Sufla greu, dar nu mai horcăia. Pieptul, uscat, cu coastele ieșite se cutremura în răstimpuri. Mâinile i se strângeau convulsiv de brațul bătrânei, dar se liniștea pe-ncetul, spaima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Ele sunt compuse dintr-un fond fluorescent roșu și o bordura reflectorizanta roșie. Vehiculele a caror lățime maximă depășește 2.750 mm trebuie marcate pe suprafețele anterioare și posterioare, cât mai aproape de contururile exterioare laterale, cu plăci de avertizare, cu dungi alternante reflectorizante roșii și albe, lațe de 100 mm, înclinate la 45° și descendente către exteriorul vehiculului. Plăcile pot fi dreptunghiulare, cu lățimea de 282 mm și înălțimea de 564 mm, sau pătrate, cu latura de 423 mm. Amplasarea plăcilor
EUR-Lex () [Corola-website/Law/144039_a_145368]
-
acoperit. Doctorul se prefăcu a-l pipăi sub coaste, apoi deodată, brusc, trase cămașa în sus și prinse cu mâna lui vânjoasă brațul lui Tudorel spre a împiedica pe bolnav să se miște. Spatele lui Tudorel era zebrat de niște dungi roșiatice, ca și când ar fi fost vopsit. Doctorul trase și chiloții în jos de pe fese, fără nici o jenă, revelând continuarea și mai clară a bizarului desen. Tudorel începu să geamă când doctorul îl palpă cu degetele și rămase așa, fără a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
poate ai căzut pe scară? Tudorel bombăni ceva ce semăna a confirmare. - Nu-i exclus, zise madam Ioanide. Dă asta febră? - Febra poate să vie din durere și din emoție. E cevasuperficial. Conferențiarul se mai uită de aproape la forma dungilor, făcu o strâmbătură din buze, apoi recomandă niște prișnițe banale, o unsoare și aspirină și atâta tot, și făcu cu ochii părinților să iasă din cameră. Jos în birou, Conțescu-doctorul se așeză comod într-un fotoliu, examină încăperea, zise "frumos
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dădeau un soi de recepție - dacă este să socotim numărul mare al invitaților și faptul că din cauza aceasta ședeau în picioare pe grupuri. Ioanide și Elvira, amândoi îmbrăcați în negru, însă cu amănunte înviorînd tonul sumbru al veșmintelor (cravată cu dungi roșii ori albastre la unul, colier și brățară la cealaltă), primeau musafirii de o parte și de alta a ușii, aproape totdeauna având a răspunde la întrebări asupra vitraliului. Exact la ora legiuită, se auzea mașina lui Gaittany, care curând
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
batistă mare de mătase în carouri. Era un tînăr îndesat cu un barbișon blond. Mînecile îi erau suflecate pînă deasupra coatelor, lăsînd la vedere niște brațe păroase și robuste, dar gulerul și cravata îi erau impecabile, vesta neșifonată, pantalonii la dungă, iar pantofii minunat de lustruiți. înaintă spunînd: — A, Munro, mi-l aduci pe noul meu asistent. Luați loc amîndoi și vorbiți-mi. — îmi pare rău, dar trebuie să plec, îi răspunse Munro. Doctorul Lanark e sătul de compania mea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
toca. Nu ajunge, spuse Drummond. Du-te acolo. Dădu la o parte un manechin de croitorie și deschise o altă ușă. Thaw intră într-o cămăruță curată și ordonată în care, evident, locuia o femeie. Avea draperii înflorate, tapet în dungi și o pătură roz din satin matlasat. Mai erau o colivie aurită și ornată, o scrumieră în formă de craniu și mazăre înflorită într-o jardinieră la fereastră. Deschide garderobul, ordonă Drummond de afară. — Nu cred c-ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Desigur, Duncan. Crezi că mîine se poate? Da... da, așa cred. — O să trec să te iau pe la șapte, se poate? Ea se încruntă vag. — Așa... cred, Duncan. Da. Seara următoare, după ceai, își scoase din garderob un costum albastru în dungi fine, dăruit de un vecin al cărui fiu crescuse și-i rămăsese mic. Thaw își înfuriase mama spunînd că n-o să-l poarte niciodată pentru că era genul de costum purtat de afaceriști sau de gansterii americani. în seara asta îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să se spele pe dinți și să-și lustruiască pantofii; își schimba lenjeria de corp de două ori pe săptămînă și îspre supărarea domnului Thaw, care spăla rufele), cămășile de patru ori pe săptămînă. Se îmbrăca mereu în costumul în dungi și-i curăța petele cu terebentină, deși asta-i provoca iritații temporare ale pielii. Se purta mai degajat cu celălalte fete acum. Era convins că persoana lui le interesa. La terminarea orelor, într-o seară, o văzu lîngă un grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ochiul era aici mort și gura tragică, și lipsa de speranță se întindea pe întreaga piele a obrazului ca o eczemă. Abia când stingeam lumina în cameră mă simțeam însă cu adevărat eu. Deodată pe pereți începeau să se rotească dungile albastre electric și verzi fosforescente ale tramvaielor care treceau huruind pe șoseaua aflată cu cinci etaje dedesubt, deodată deveneam conștient de zgomotul îngrozitor al traficului și de singurătatea și tristețea fără capăt a vieții mele. Întrerupătorul era după șifonier, și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
acei bărbați răsturnând femeile-n pat sau ducîndu-le la fereastră și posedîndu-le acolo pe la spate. De multe ori erau trase draperii sau transperante peste ferestre, și mă străduiam atunci, stricîndu-mi ochii, să interpretez mișcările abstracte și fragmentare care fulgerau pe dunga de lumină rămasă neacoperită, văzând peste tot pulpe și șolduri, până când amețeam și sexul mi se umecta penibil în pijama. Abia atunci mă culcam, ca să visez că pătrund în acele camere străine și particip la manevrele erotice complicate din adâncul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în jurul cărora mă rotesc în zbor lent, trecând foarte aproape de mascaroanele de sub acoperiș, alternând cu ferestre incendiate pe care scrie HARDMUTH. În seara închegată ca sângele, marmura însăși devine brună, cu geometria scoasă-n relief de dungulițe roșii. Astfel de dungi și panglici de lumină de seară tivesc frunzele de acant din imensele capiteluri, șerpii de piatră din părul gorgonelor, sfârcurile și părul pubian al atlașilor vii, estropiați, care susțin balcoanele. Trec, mărunt ca un purice, pe sub imense porticuri, pătrund în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
vedeau coastele. Pentru atâta strofocare, primea-n fiecare chindie o mână de coji de mămăligă. Tataie ieșea în prag, fără să arate bucurie, bătrân și voinic, cu țepii bărbii albi, alb și pe capul aproape complet ras, doar cu o dungă de păr mai întunecat la mijloc. Casa lumina albă ca de coajă de ou pe flăcările amurgului. Suiam pe prispă Și intram în tindă pe ușa poroasă și stacojie, cu geam împărțit în patru. Străbăteam tinda cu pământ pe jos
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
tataie, furase un fluture? Sau, sorindu-se goală pe malul Sabarului, pe când o purta în pântec pe mama, fusese atinsă de umbra unor aripi delicate? Am zăcut în pat până s-a făcut noapte intensă, tăiată doar în felii de dungile electrice de pe tavan și pereți, de la scânteile tramvaielor de pe Ștefan cel Mare. Eram excitat și trist. Dacă-nchideam ochii, vedeam sub pleoape zecile de statui pe care le privisem în ochi, încercînd să-nțeleg cum ar putea fi gândirea acelor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în culori stinse, oliv și bej, și am intrat în bucătărie, unde mama deja își începuse roboteala, printre scaunele slinoase. Am mâncat, tăcut, niște cafea cu lapte în care muiam felii de pâine. Din miez făceam bile cafenii, mozaicate de dungi, pe care le azvârleam în cănile murdare din chiuvetă. Am ieșit puțin pe balcon. Moara Dâmbovița, odată sclipitoare în veșmântul ei roșu de cărămidă, era acum alburie de făina și praful întinse pe acoperișul plin de proeminențe de tablă, pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
plin de jeg ca acordeonistul țigan Marinache, care făcea pe orbul în tramvaie, asurzindu-i pe călători cu aceleași valsuri dulcege de la râul Colentina la Dristor. Ținea ochii dați peste cap, așa-ncît între pleoapele îngroșate de conjunctivită se zăreau două dungi gălbui, ca de fildeș, și nu-i deschidea până nu dădea colțul străzii din stația unde cobora. Doi ochi de smarald (ai păuniței), doi de safir și doi de rubin se-aținteau acum asupra Mariei, care râdea și-i chema
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ferestrele de la etaj. Mioara se opri deodată sub un felinar și se întoarse spre Maria. În iluminația artificială fața cântăreței își recăpăta aparența lunatică, sticloasă, desprinsă de lume, pe care o avea în spotul reflectorului, pe scenă. Pete de violet, dungi de verde și galben citron îi pictau arlechinesc fața tânjitoare, pe care ochii scânteiau umed. Gura rujată părea acum aproape neagră, moale și senzuală ca o floare. Îi cuprinse Mariei capul în palme, o privi în ochi și, zîm-bind, îi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
care vara albinele sălbatice le umpleau cu o miere neagră. Deasupra se ridica hornul, prin care ieșea fumul de la nuielele mai mereu umede, pline de omizi și păianjeni. În cuptor, cu fața arzîndu-i de la foc și privind arabescurile fumului în dungile de lumină, Maria se simțea ca într-un pântec rotunjit, tandru, în jurul ei. Mirosea a mămăligă și-a tocăniță de-ți lăsa gura apă. Tocmai mesteca-n mămăligă când auzi câinele, pe Roșu, lătrând ca un apucat. Era un câine
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Mariei. Cu capul întors spre perete, lipit de pernă, cu corpul fierbinte sub pătura subțire, în carouri, de cămin muncitoresc, fata își aluneca ușor palma dreaptă . peste sâni, mîngîindu-și sfârcurile întărite, o cobora pe burtă și pătrundea cu degetele sub dunga de elastic a chiloților, mfundîndu-le în părul des și sârmos de pe pubis. Își mângâia transpirată, excitată și tristă în același timp, o excitație disperată, perversă, bucuroasă de suferință și pângărire și distrugere, micul cilindru rotunjit, urma linia umedă a buzelor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]