4,381 matches
-
Te cred, mi-a răspuns Josephine. Dar chiar și așa, aproape c-ai reușit. E înfricoșător, nu-i așa? Josephine mi-a zâmbit, apoi m-a pus să fac biletul să circule prin toată camera. La ședința de grup de după-amiază, am făcut o ultimă și disperată încercare de a mă scutura de eticheta de dependentă de droguri. Nu mi s-a întâmplat nimic rău, nimic care să mă transforme într-o dependentă de droguri, am spus eu plină de speranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să-mi spun părerea despre lucrările acestui cerc familial extins. Faptul că opinia îmi era prețuită a fost o chestie grozavă pentru un șoarece de bibliotecă în devenire (bine, pentru tocilară în devenire) ca mine, așa că mi-am petrecut multe după-amieze pitită în dormitor și compunând scrisori detaliate, pline cu gândurile și sugestiile mele. Poate că prietenii noștri nu voiau decât să-mi facă o plăcere, dar posibilitatea de a lucra cu niște scriitori sclipitori, de a-mi redacta primele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
despărțiri ale noastre. Fiecare fiind, la timpul ei și foarte evident, cu mult mai necesară decât cea dinainte.) Chestie care m-a doborât. Dar ceea ce m-a scos definitiv din joc a fost o criză de natură profesională. Chiar în după-amiaza aia, primisem vestea ucigătoare că Jackson Mayville, adoratul meu șef de la Peters și Pomfret (cea mai de succes editură din New York), mentorul meu într-ale profesiei pe parcursul celor cinci ani de când am terminat facultatea, avea să-și pună cariera în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
am întâlnit prima dată la sfârșitul anului meu terminal de facultate. Am intrat emoționată la el în birou, cu CV-ul apretat în mână și m-am așezam pe marginea aceleiași canapele de piele roasă pe care am plâns în după-amiaza asta. Ceremonia de absolvire avea să aibă loc peste doar câteva săptămâni. Reușisem deja să pun mâna pe o altă ofertă de slujbă din partea unei mari edituri - ca rezultat al multor excursii în New York City, în mașina amărâtă a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
voce tare. Îmi și imaginam ce fel de petrecere avea să fie. O mare de râsete, de oameni care trag de tine, care beau, care flirtează, o mulțime de newyorkezi care adoră să pozeze. Mondeni care și-au petrecut toată după-amiaza alegându-și hainele. Bărbați cu părul lins, care scanează încăperea în vreme ce tu le răspunzi la întrebări. Moși tineri, cu prenume ca de lorzi, dar care aici sună ca o farsă, și cu prietene platinate. Snobi cu aer de boemi, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Dacă ți-e teamă să nu pierzi, atunci asta ai să pățești de fiecare dată. Păi, mi se pare că i-a părut rău să te piardă, a comentat Randall, atunci când am terminat de relatat versiunea concisă a evenimentelor din după-amiaza respectivă. După părerea mea, a fost nițel cam egoist. — A, am intervenit, nu cred că Jackson a fost egoist. Numai că nu a perceput oportunitatea asta la fel ca mine. Deci, îți place vinul? a schimbat Randall subiectul. Tata ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cum Phil Stern și-a dat ochii peste cap pe ascuns. Îmi pare rău, eu... Melissa părea destul de înfricoșată. I-am zâmbit cu prietenie și mi-am făcut o notă mentală să mă duc să vorbesc cu ea în cursul după-amiezii. Înainte ca dialogul tensionat să poată începe din nou, ușa sălii de conferințe s-a deschis vijelios și dramatic. Vivian a intrat în cameră. Phil s-a ridicat imediat de pe scaun și i-a făcut loc să se așeze în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
agitați, foindu-se pe scaune. Ceasul de pe perete ticăia zgomotos. În mod straniu, toată lumea părea paralizată de prezența ei. Într-un final, Dawn și-a regăsit calmul. — Bună, Vivian! a spus ea cu voce tare. Avem multe de discutat în după-amiaza asta. Dac-ai fi urmărit scena fără sonor, după care ți s-ar fi cerut să ghicești ce spusese Dawn, judecând după reacția facială a lui Vivian, ai fi presupus că îi aruncase în față o insultă gravă. Vivian nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
aud ce se mai întâmplase cu ea - dar nu puteam să mă concentrez prea mult. Fiecare celulă a creierului meu se încorda, cu febrilitate, ca să ia notițe, în vreme ce Vivian mitralia concepte de carte, în ritmul unui licitator. Vorbisem și în după-amiaza aia, dar, de atunci, lui Vivian îi mai veniseră în minte o duzină de idei - dintre care jumătate păreau a avea un potențial real. Am continuat să scriu timp de o oră, umplând jumătate de carnețel cu vorbele geniale ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
asta aveam: nimic. știi când mi-am tras-o ultima dată? Eram destul de sigură că știam. Cu o săptămână înainte, în timpul unei ședințe cu echipa, Vivian ne pusese la dispoziție o relatare grafică a tăvălelii de care avusese parte, în după-amiaza aceea, în compania unui băiat de serviciu sexy de la hotelul Beverly Hills. Un tip care conducea un scuter și se epila pe piept cu ceară. De obicei, mărturisise Vivian în fața a douăzeci dintre cei mai apropiați și mai dragi angajați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cutie de pantofi, am realizat, ținându-mi părul cu o mână. Nu era deloc bine. Eram încă îmbrăcată cu cămașa cu nasturi până jos și cu fusta din ziua precedenta. Cămașa pe care o catalogasem ca împuțită și jegoasă în după-amiaza trecută, era acum atât de respingătoare, încât mi-am dat-o jos, am făcut-o ghem și-am aruncat-o în coșul de gunoi. Câhhhhhhh. Niciodată nu mă mai simțisem atât de dezgustător în toată viața mea. Din noaptea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cufundasem acasă, în Iowa, deveniseră doar o amintire îndepărtată. Deschizându-mi e-mail-ul, am descoperit că în ultima oră îmi intraseră patruzeci și două de mesaje noi. Am comandat o pizza de la restaurantul de jos și m-am pregătit pentru o după-amiază lungă. * * * Înainte să mai ridic capul din calculator, se făcuse aproape miezul nopții. Fără întreruperile zilnice, care interveneau la fiecare cinci secunde, reușisem să recuperez ziua de muncă pierdută pe parcursul week-end-ului. Tot trebuia să-mi iau acasă un manuscris, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
OK. Eram gata. A - cu excepția materialului de citit. Am înșfăcat manuscrisul lui Luke și m-am îndreptat către ușă. În ultima vreme, ăsta era singurul lucru asupra căruia mă mai puteam focaliza. Când Randall mă sunase mai devreme, în cursul după-amiezei, ca să mă întrebe dacă puteam să plec în week-end, fusesem absolut extaziată. Ceva timp pe care să-l petrecem, cu-adevărat, împreună - nu doar finalul unei zile epuizante - era exact ceea ce ne trebuia. În ultima perioadă, amândoi fusesem atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
să discut despre asta cu mama lui. — Părinții mei ne-au făcut un program foarte plin pentru întregul week-end, m-a anunțat Randall, bătându-mă cu mâna pe genunchi. Prânzul la clubul Bath and Tennis, o plimbare cu yachtul pentru după-amiază, apoi mama spera să mergi cu ea pentru niște cumpărături pe Worth Avenue. — Sună grozav! am ciripit eu, străduindu-mă, din greu, să par entuziasmată. Familia lui Randall trata societatea oamenilor bogați și influenți ca pe un sport extrem. — Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Vezi tu, a început Luke, încruntându-se. Apoi m-a luat de braț și m-a tras în afara trotuarului, împingându-mă în intrândul liniștit al unei mercerii. Eu am lăsat jos punga și mi-am frecat puțin brațele. Era o după-amiază caldă, de mai, dar, dintr-o dată, mie mi se făcuse pielea de găină pe tot trupul. Ce să văd? și de ce arăta Luke mai serios decât îl văzusem vreodată? — Pe de-o parte, mi-ar face mare plăcere să particip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
venit în viața din afară, Claire! mi-a urat o femeie drăguță, într-o rochie lejeră. și felicitări c-ai scăpat! — Eu sunt Marvin, a zis bărbatul din stânga mea. Am fost directorul artistic de la Grant Books. Asta până într-o după-amiază, când Vivian m-a făcut „un nenorocit de hermafrodit impotent“ în fața tuturor angajaților. Am dat-o în judecată, tocmai am câștigat și mi-am cumpărat un apartament în Upper West Side, împreună cu prietena mea. — Eu am aflat c-am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cămin încântător. Nu era mare, dar era al meu - iar chiria era destul de rezonabilă. Mama venise în vizită timp de o săptămână și, cu o seară înainte, botezasem apartamentul cu primul maraton de desene animate și înghețată Cherry Garcia. În după-amiaza aia, înainte să plece la aeroport, mama și cu mine merseserăm s-o vizităm pe Lucille. Nu mai trebuie să spun că fusesem foarte emoționată, în ciuda rapoartelor primite de la mama și de la Randall, conform cărora Lucille se recuperase în urma dezamăgirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
aranjat ca în perioada respectivă să avem băuturi din belșug înainte de prânz, zise directorul-adjunct, și, în funcție de situație, prânzul va fi amânat în mod corespunzător, în așa fel încât să le permită oaspeților să intre în dispoziția adecvată, astfel încât întâlnirile de după-amiază să fie scurtate și - sperăm noi - să decurgă cât mai lin. — Numai să avem grijă ca nu cumva Catedra de Catering să servească broască la groapă, zise dr. Board. întâlnirea se sparse într-o atmosferă caustică. Nu altfel decurse întâlnirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
el îi oferise una prin bunăvoința elevilor de la I Carne, ucenicii măcelari care își petrecuseră atâtea din orele de Studii Liberale explicându-i procedurile de producție de la fabrica de mezeluri Sweetbreads și care chiar îl duseseră o dată acolo într-o după-amiază, ca să-i arate cum funcționau toate. Dragii de flăcăi! Și cât îi urâse la vremea aceea! Ceea ce nu făcea decât să demonstreze cât de tare se putea înșela în privința oamenilor. Wilt se întreba acum dacă nu cumva greșise în privința Evei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
prăbuși greoi în față, strângându-și lințoliul în jurul pieptului. Cei doi îngenuncheară și se rugară împreună. — O verificare? Ce dracu’ vrei să spui cu „o verificare”? zise inspectorul Flint, care obiecta cu îndârjire la ideea de a fi trezit în mijlocul după-amiezei, după ce că nu avusese parte de somn vreme de treizeci și șase de ore, iar acum încerca să recupereze ceva din el. Mă trezești ca să-mi spui nu știu ce idioțenii despre un preot paroh pe nume Sigmund Freud... — St John Froude, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
români adresat în aprilie 1944 lui Ion Antonescu, pentru ieșirea României din război, și, și. Și, da, da, erau și ziarele, da, da, și cărțile, bibliotecara știa deja meniul. Dar studiosul pensionar nu avea chef să-și continue, în acea după-amiază, cercetarea. Primăvara sabotează lecturile și studiul: sala era pustie. Doar câțiva bătrâni maniaci. Maniac putea fi considerat el însuși, cu aceste fișe și citate pentru o lucrare de nimeni cerută, nici așteptată, nici dorită. Îl durea capul. Nu, azi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu suporta. Nici amintirile, nu, totul fusese altădată, în alt timp. Fusese cindva, luna mai, da, altă vârstă, altădată, demult, ieri. Râsul Irinei. Seara, pe terasa vilei. Mareea lunii. Lungi lungi tăceri, ți se usucă limba de așteptare. Într-o după-amiază, urcând cotitura asfaltată spre oraș... Mâinile înălțate spre umerii bărbatului. Nu uitase întâmplarea, deși trecuseră o mie de ani. O clipăanapoda, acolo, în stradă, unde cotea șoseaua asfaltată spre oraș. Acolo se răsuciseră, brusc, unul spre celălalt. Un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu are răbdare, privește plictisit pe fereastră. Apoi, se ridică, brusc, scrie pe tablă, cu o caligrafie uriașă, ca pentru idioți, titlul lecției viitoare și... iese. Nici măcar nu ia catalogul. Catalogul rămâne, așa, pe catedră, deschis. Musiu măscărici profesorul reapare după-amiaza... oho! Pe strada principală, în holul cinematografului, pe umbritele poteci coborând spre râu, oriunde și peste tot, TOLEA: centrul publicului puber. Târând după el, de-a valma, nătăfleți și premianți, puștime, și chiar domnișoare. Turuie, povestește, schimbându-și vocea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sau laavocatul cartofor sau la bețivul dascăl de muzică Șnaps sau la duduia Duduia, ascultând discuri, răsfoind albume almanahuri astrologii. Numărul de circ pedagogic, jucat în clasă, la lumina zilei, se diversifica și se contrazicea și se potența prin acrobațiile după-amiezelor lungite în noapte, până în zori. Rareori, însoțea vreo pițipoancă în curs de dezvoltare. Un paj chel și volubil, întreținând alertețea, mulțumit cu surâsul pisicuței, înviorat de briza fustelor lungi și plisate. Un sezon întreg se dedicase, totuși, statuarei soții a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
da, gânduri gânduri fără gânduri, ca o ațipeală, te cheamă, nu te cheamă cel pe care îl tot chemi fără să-l chemi... dar e alt sunet, de fapt, cu totul altceva. Își amintește, brusc, că îl invitase, pentru această după-amiază, pe vechiul tovarăș de tăceri Ianuli. Kir Ianuli, camaradul cu care poți, în clipe grele, tăcea câteva ore împreună. Speriată că n-ar avea putere să stea singură, îl invitase, da. Taciturnul, cu discreția sa întunecată. Un bun artificiu, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]