11,261 matches
-
gândi actul de creație literară, sanctificat de unii (ca Rebreanu) sau înțeles în resorturile lui mai profane de alții, nu exclud însă motivațiile mai obscure, din zonele profunde ale conștiinței. De acolo pot veni uneori, ca în cazul lui Rebreanu, ecourile unei vinovății ce trebuie contracarate. Ca să anticip considerațiile care urmează, voi spune că proza lui Liviu Rebreanu rezultă, nu doar în experiențele inițiale, din străduința dureroasă a unei disculpări. Disculpările învinsului În 1919, când apare volumul Calvarul, la Editura universală
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
experiență a detenției, întâi la Văcărești, până la expulzare, apoi la Gyula pentru șase luni de „închisoare ungurească”, până în iulie 1910. Enorma teamă a lui Remus Lunceanu de repatrierea în Ungaria, în cursul anului 1918, se amplifică neștiut, exponențial, prin acest ecou sau transfer secret al primei experiențe traumatice a autorului. Există complicități profunde ale fricii și ale suspiciunii între Remus Lunceanu și Liviu Rebreanu, pe care și le transmit unul altuia. Primul știa de la cel de-al doilea ce catastrofă putea
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
vini care își creează vinovatul prin simpla lor acuzare publică, Liviu Rebreanu încearcă cu disperare, prin unele dintre scrierile sale, să se disculpe în forme mai mult sau mai puțin explicite, sub aspectul simbolic al artei ce lasă să răzbată ecourile autobiografice, cu toate eforturile autocenzurii și ale obiectivării. Deși s-a „sfiit totdeauna să scrie pentru tipar la persoana întâi”, după cum declară în Cred, Liviu Rebreanu nu poate ascunde o vinovăție, mai mult sau mai puțin inventată, decât prin tertipurile
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
cotoi e derivat de la un împrumut din slavă (kot), dar i s-a presupus și o eventuală suprapunere cu vechiul termen latinesc. Nu e de mirare că denumirile unui animal atât de misterios și de fascinant au etimologii complicate, cu ecouri arhaice și orientale.
Despre pisică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5874_a_7199]
-
la unison pentru a-l salva contracarând scenariul sinucigaș proiectat cu o inteligență perfidie de William. Acesta din urmă se va sinucide în locul lui pentru a se reîntoarce în acel spațiu virtual, al chatroom-ului, un hotel plin de glasuri și ecouri, așa cum Jack Torrance se întorcea în Hotelul Overlook populat cu fantasmele atroce ale unui alt timp. Remarcabil la acest film este felul în care toate aceste întâlniri virtuale vibrează luminescent, nevrotic, cum absentele, glasurile se transformă în prezente. Semicorporalitatea protagoniștilor
Suflete pierdute într-o cameră virtuală by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5878_a_7203]
-
autori compromiși moral prin colaborarea cu regimuri dictatoriale: „Trebuie citit romanul Hertei Müller Leagănul respirației, altfel de-acum înainte?” Răspunsul este, evident, nu. Opera este una, autorul alta. Și totuși... Dezbaterile au continuat, ajungînd în amfiteatrul Universității din Jena, lăsînd ecouri în „Süddeutsche Zeitung”. La cuvînt se înscriu mai departe Dieter Schlesak și Claus Stephani (în „Frankfurter Allgemeine Zeitung”), ripostează Ernest Wichner (în paginile aceluiași ziar), semnează o sinteză lucidă și edificatoare a întregii situații Richard Wagner, din nou în „Neue
Victime și făptași între tăcere și cuvînt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/5880_a_7205]
-
brăileanului de obârșie Perpessicius. Se împlineau în 29 martie 40 de ani de la moartea sa, iar în toamnă se vor împlini 120 de ani de la naștere. Am spus acolo câteva lucruri despre legătura spirituală dintre Perpessiciu și Brăila, nerămasă fără ecouri în scrisul marelui cărturar și critic. Voi încerca să reiau aici subiectul, în limitele spațiului de care dispun. Poate că ar trebui să amintesc mai întâi câteva date concrete ale biografiei brăilene a lui Perpessicius. Fiul lui Ștefan Panait, originar
Perpessicius și Brăila by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5523_a_6848]
-
și pe care François Hollande și-o asumă, scrie Europe 1, adăugând că acesta apreciază că problema care trebuie pusă "este să se afle dacă Franța are vocația să îi primească pe toți cei care sunt cei mai vulnerabili". Un ecou la afirmația lui Michel Rocard, din 1990, "Franța nu poate primi toată mizeria lumii", comentează postul.
Hollande interzice României aderarea la Schengen by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/55352_a_56677]
-
curioasă și impresionantă această atracție a morții ce l-a însoțit pe scriitor încă din tinerețe, în timp ce omul social Heliade se lansa în nenumărate întreprinderi concrete, culturale și publice. Retorica lamartiniană de glorificare a extincției a găsit la Heliade un ecou profund: pentru poetul român, adevărata existență începe dincolo de ultima clipă, iar fericirea nu o putem afla decît postum. Nu e vorba aici de religiozitate profundă, ci de o chemare irațională. În Dragele mele umbre, scrisă și publicată în simbolicul an
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
consecutivă împotriva guvernului socialist condus de Plamen Oreșarski. Aproximativ 300 de oameni au manifestat, miercuri, pe străzile Sofiei. Încă de la momentul în care protestele au ajuns la a treia săptămână, bulgarii nemulțumiți se întrebau dacă solicitările lor mai au vreun ecou. Numărul bulgarilor nu este unul copleșitor. Poate că autoritățile de la Sofia îl consideră chiar neglijabil. O mare parte a presei internaționale cu siguranță că nu-i dă importanță, dovadă slaba acoperire a subiectului. Agenția de presă bulgară Novinite a relatat
Bulgaria protestează pentru a 76-a zi consecutivă. O aude cineva? by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/55489_a_56814]
-
reprezentanților ministerului de Externe rus. Alte puteri Occidentale, precum Marea Britanie sau Franța, au condamnat și ele probabilul atac cu arme chimice din Siria, precizând că astfel de acte nu pot fi ignorate de ”o lume civilizată”. Astfel de poziții poartă ecoul războiului din Kosovo, unde guvernul iugoslav condus de Slobodan Milosevic a lansat un atac violent asupra etnicilor albanezi în 1998 și 1999, forțând mâna administrației Clinton, care a intervenit militar în consens cu aliații NATO. Dennis B. Ross, un fost
La Casa Albă, Siria este noul Kosovo by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/55516_a_56841]
-
familii de evrei asimilați din Piemonte, el are experiența Auschwitz-ului, pe care o narează într-o lucrare astăzi celebră, Se questo è un uomo („Dacă acesta e un om”), dar care la apariție, în 1947, n-a avut aproape niciun ecou. Din perspectiva lui Tony Judt, experiența carcerală a lui Levi ridică o problemă de-o tulburătoare complexitate: cum trebuie priviți participanții la tragedie care nu au murit, dar a căror importanță constă în faptul că au depus mărturii cutremurătoare despre
Brave old world (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5555_a_6880]
-
voie să-și schimbe identitatea de la un deceniu la altul, statornicia admirativă a publicului cerînd o elementară consecvență din partea ideilor autorului. Numai că Wittgenstein era întruchiparea inconsecvenței pure, gîndind după cum îi dicta ritmul asociațiilor proprii și păsîndu-i prea puțin de ecourile publice. Volumul de față - cuprinzînd cu precădere însemnările lui Wittgenstein din 1914-1916 - datează din perioada de tortură a elaborării Tractatus-ului. O suită de crochiuri preliminare din care, prin selecție și reformulare, filosoful avea să ridice capitolele Abhandlungului, iar detaliul biografic
Spiritul anancastic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5557_a_6882]
-
Mircea Mihăieș Când se stingea din viață, la 6 august 2010, Tony Judt avea în spate o operă impresionantă. Împlinise 62 de ani și ecourile monumentalei sale istorii a Europei de după Al Doilea Război Mondial, Postwar (Penguin, 2005; în românește, Polirom, 2009) erau departe de-a se fi stins. Colosal prin dimensiuni, implacabil prin verdicte și strălucit în demonstrații, tratatul de-o mie de pagini
Brave old world (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5663_a_6988]
-
Dar poate instiga înspre nevoi de curiozitate încă inedite și suscita impulsuri care să rodească: pe un tărîm marcat bunăoară, de contiguitatea cu exemplul patern, al unui virtuoz în intervenții de chirurgie salvatoare, internațional recunoscute, cum e profesorul Ion Lascăr. Ecouri multiple, însoțind atare spectaculoase izbînzi, erau de natură să-l ațintească pe tînărul ucenic asupra situațiilor de un accent particular, de o fremătătoare urgență. Probante, incontestabile, succesele profesorului te așteptai să facă direct irupție întrun cuget tineresc, după o logică
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
acest refuz anticipat al discriminărilor de culoare, s-ar citi ca un multiculturalism avant la lettre. În adaosurile grafice la structuri care le acceptă, în contorsiunile lor cîteodată aluzive, Bogdan Lascăr nu se revendică de la vreun crez de politică manifestă. Ecou la ritmul și rima evenimentelor, ele sunt întrucîtva, întro țară din Est, încercată de totalitarism, unde ne-au dat apoi tîrcoale iluzii numeroase, crescînd dintr-o revoluție controversată. Frîngeri și dezorientări morale, ce s-au produs în situații vehement răsturnate
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
și moartea sunt surori gemene: un urs polar încearcă să-l vâneze pe Pașa, acesta o ia la goană, alunecă pe o pantă, cade în apă și este pescuit de Golybin. Nu sunt evenimente, ci întâmplări din lanțul trofic, fără ecoul presei, fără senzaționalul reinvestit cu titlul de glorie în cercul de prieteni. Însă mijloacele tragediei se află pe această scenă aproape goală, scenă în care o moarte schimbă deodată totul, conferă tăcerii o gravitate aparte, face puțina gesticulație, rarele cuvintele
Tristețea de sfârșit a verii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5671_a_6996]
-
care-l țin înlănțuit ca pentru sugrumare. Trebuie ca Golybin să rămână singur pe insula care-i va fi probabil și mormânt, îmbrățișat de fâșiile de negură și ceață, înconjurat de lumina neverosimilă a nordului, în mijlocul stihiei care se face ecoul propriei furtuni interioare. Modul de a construi tragicul fără nicio retorică, în absența evenimentelor, dincolo de cuvinte, dă măsura filmului lui Popogrebsky. Laconismul, ca și în filmul lui Zviaghințev, este purtătorul unor tensiuni tectonice, la suprafață apa rămâne ca o oglindă
Tristețea de sfârșit a verii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5671_a_6996]
-
acum în contact cu impresarii acestora, să-i angajeze de pe acum: este momentul în care valoarea de piață a acestora nu a ajuns la cote ce ne vor fi inaccesibile în perioadele imediat următoare. Alți tineri muzicieni, alte sunete, alte ecouri; le-am putut audia în Studioul de Concerte al Universității bucureștene de Muzică. Mă refer la o partitură complicată, la un rezultat artistic relativ simplu, dar de semnificativă orientare. Am observat acest aspect audiind, în primă audiție la noi, câteva
Momente și evenimente muzicale bucureștene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5670_a_6995]
-
aci în Iași, aci la monăstirea și în Târgul-Neamțului profesor”. Mai curând decât anapoda în fapte, precum Cănuță, preotul e nestăpânit la cuvinte. Ochiul lui nu știe să se închidă după nevoie, iar gura nu cunoaște istov. Mai degrabă un ecou al părerilor din popor despre cinul lui, un soi de Ștefan Apetrei în sutană, Popa Duhu e mai mult învățătorul de oameni înarmat cu un bun-simț ager, decât robul ierarhiilor și-al canoanelor. Că opțiunea lui nu-l pricopsește, se
A trata cu refuz by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5682_a_7007]
-
Vârgolici - pentru că există una - este parțial adevărată. În ultimii ani, elevi, studenți, profesori, publiciști lipsiți de practica literaturii scriu constant „George” Călinescu. Aceasta este adevărata greșeală! Strigătul d-lui Vârgolici rămâne „în pustiu”, așa cum se va risipi în eter și ecoul acestei note.
Strigăt în pustiu by Ion Bălu () [Corola-journal/Journalistic/5692_a_7017]
-
la cartea sa Ghid Dada pentru postmoderni (Princeton University Press, 2009, tradusă în același an de Ioana Avădani la Editura Curtea Veche), pe care am publicat-o în România literară. Sunt convins că această prietenească încrucișare de florete va găsi ecou în rândul celor interesați de ideile pe care am încercat să le ilustrăm și să le apărăm. Acum, ne vom retrage, convinși că vor exista suficienți spadasini dornici să intre în arenă. Vorba lui Mallarmé: „Ne fut-ce que pour vous
Poezia și țarcul estetic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5693_a_7018]
-
fără a da amănunte, că majoritatea aduc o bună contribuție la marginalizarea subiectului. Acum poți să-i dai tabloului cu pumnul: lista ta bine documentată mi-ar servi pentru asamblajul unui „schmurtz” dürenmattian grozav. Sper că acest dialog o să aibă ecouri: mi-ar plăcea mult să aud ce zice Nicolae Tzone despre compania în care se găsește. Esteticul trăiește social, cum a trăit la voi, când exprimă rezistență politică. După comunism, critica bazată pe estetic a fost (și rămâne) un mod
Poezia și țarcul estetic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5693_a_7018]
-
francez a spus că situația trebuie luată așa cum se prezintă, adăugând că decizia retragerii din Uniune aparține cetățenilor și liderilor britanici. În acest fel, Hollande își retrage sprijinul acordat lui David Cameron, atrăgând atenția că jocul Brixit-ului nu mai are ecou în UE. "Europa trebuie luată așa cum este. O putem face să evolueze, dar nu o putem retrograda, nu o putem diminua sub pretextul de a rămâne în ea. Marea Britanie poate decide printr-un referendum, dacă vrea să rămână sau să
Vezi ce i-a spus Hollande lui Cameron despre referendumul retragerii Marii Britanii din UE by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/56973_a_58298]
-
diferențele tematice, atât romanul lui Dinu Pillat, cât și cel al Gabrielei Adameșteanu, respiră aerul valorilor democratice, din perspectiva cărora derapajele, fie ele legionare sau comuniste, nu pot fi decât catastrofale. Medgidia, orașul de apoi de Cristian Teodorescu Tot un ecou al pledoariei pentru echilibru este și modul în care percepe Mișcarea legionară Cristian Teodorescu în Medgidia, orașul de apoi 14. Dacă Dinu Pillat și Gabriela Adameșteanu prezintă evoluția istoriei în plan general, Teodorescu își focalizează atenția asupra evoluției istoriei într-
Perspective epice asupra legionarismului by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/5794_a_7119]