KorAP: Find »[drukola/base=elan & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...76 77 78 ...195 >

4,870 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570

a pășit pe morena instabilă. Un elan matur poate ușor să ajungă să cântărească patru sute cincizeci de kilograme. Jina a așteptat să-l vadă prăbușindu-se, pentru ca trupurile lor s-ajungă un morman de carne, hrană pentru vulturi. Dar pasul elanului era cel mai ușor pe care femeia îl văzuse vreodată. Animalul își mișca fiecare picior cu atenție și precizie, ca și un animator care asta face de-o viață-ntreagă. Așa că Elvis n-a dislocat nici măcar o singură pietricică. A

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
atenție și precizie, ca și un animator care asta face de-o viață-ntreagă. Așa că Elvis n-a dislocat nici măcar o singură pietricică. A ajuns lângă ea, iar Jina a văzut că, sub ochiul stâng, avea o cicatrice, iar irișii elanului aveau aceeași culoare cu cerul. Când Zach îi spusese povestea elanului de Las Vegas, Jina o categorisise ca fiind ridicolă. Abia acum și-a dat seama că răspunsul ei fusese nu doar plin de cruzime, ci și obtuz. Oamenii niciodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
o viață-ntreagă. Așa că Elvis n-a dislocat nici măcar o singură pietricică. A ajuns lângă ea, iar Jina a văzut că, sub ochiul stâng, avea o cicatrice, iar irișii elanului aveau aceeași culoare cu cerul. Când Zach îi spusese povestea elanului de Las Vegas, Jina o categorisise ca fiind ridicolă. Abia acum și-a dat seama că răspunsul ei fusese nu doar plin de cruzime, ci și obtuz. Oamenii niciodată nu știu când o să aibă nevoie să creadă în ceva. E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
ci și obtuz. Oamenii niciodată nu știu când o să aibă nevoie să creadă în ceva. E mai bine să nu disprețuiești un lucru de care, într-o zi, s-ar putea s-ajungi să depinzi. Sunt obosită, a spus ea. Elanul a pufnit pe nas. Respirația animalului se transforma în aburi deasupra capului Jinei. Femeia era în agonie din cauza durerii, dar, până la urmă, epuizarea a doborât-o. Mult mai târziu, când s-a trezit, elanul era tot lângă ea. Blana neagră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
depinzi. Sunt obosită, a spus ea. Elanul a pufnit pe nas. Respirația animalului se transforma în aburi deasupra capului Jinei. Femeia era în agonie din cauza durerii, dar, până la urmă, epuizarea a doborât-o. Mult mai târziu, când s-a trezit, elanul era tot lângă ea. Blana neagră și țepoasă îi stătea ridicată din cauza frigului, ochii i se închiseseră pe jumătate, iar unul dintre picioarele din spate îi tremura din cauza oboselii. Se apropia răsăritul sau apusul. Copilul se oprise din fugă. Jina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
răsăritul sau apusul. Copilul se oprise din fugă. Jina nu mai simțea nevoia să se pună în mișcare, să continue drumul, nu mai credea c-avea să fie găsită de-un avion sau de vreo echipă de salvare. Și totuși, elanul a rămas lângă ea, iar Jina a început să delireze. Avea impresia c-auzea o muzică. Nu era o melodie ușurică, ceva potrivit la un foc de tabără, nu era un cântec cum îl văzuse la televizor pe Elvis cântând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
femeia a văzut că Naji a trecut pe lângă ea fără să se oprească. Jina s-ar fi dus să-i spună câteva cuvinte de consolare, dar Ellis a prins-o de braț. Trebuie să vorbim, i-a zis el. Elvis, elanul, trecuse prin încă două vieți. De data asta, era un animal tânăr, dar puternic. Pe pajiștea din fața cabanei, Elvis s-a oprit din rumegat, a ridicat capul și i-a privit curios. A întors o copită înspre exterior și și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
să-ți zic ceva. Jina s-a îndepărtat de el și-a grăbit pasul către Elvis, care se uita la ea fără teamă, de parc-ar fi fost prieteni vechi. Ellis s-a apropiat încet, de parcă Jina ar fi fost elanul, iar el n-ar fi vrut s-o sperie. Încă de data trecută, Ellis era un bătrân, iar acum probabil că era de-a dreptul coclit. Dar Jina nu putea să-i ghicească vârsta. Ellis nu se împiedica în mers

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
care cereau fripturi proaspete, dar refuzau s-audă de unde venise acestea. După părerea lui Ellis, toți erau niște ipocriți înveliți în blănuri. El nu avea timp pentru cauzele lor susținute de la distanță sau pentru sentimentalismele lor. Dacă nu împușca destui elani vara și toamna, iarna el și Helena mureau de foame. Simplu și concis. Ellis și-a armat pușca. Sezoanele de vânătoare erau pentru oamenii care aveau acces la supermarket-uri. Nici un isteț îmbrăcat în haine simandicoase n-avea să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
și Helena mureau de foame. Simplu și concis. Ellis și-a armat pușca. Sezoanele de vânătoare erau pentru oamenii care aveau acces la supermarket-uri. Nici un isteț îmbrăcat în haine simandicoase n-avea să-i spună lui că sezonul la elani începea abia în septembrie. Sezonul începea în ziua în care Ellis ieșea la vânătoare. Și lasă să vină după el cei de la protecția peștilor și vânatului; lui Ellis, lupta cu ei i-ar fi prins bine. L-ar fi făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
nemișcat precum copacii. Un vânător priceput apără sălbăticia și dreptul lui la ea cu ferocitate. Ellis era mai ecologist decât ar fi putut vreodată să fie un hippiot ca Drew. Ellis a traversat luminișul, a acolit tufișurile și-a văzut elanul. Mâna a început să-i tremure, iar pușca a căzut pe pământ. S-a lăsat în genunchi lângă Elvis, care avea încă ochii deschiși și fremăta din nări. Ellis s-a uitat în ochii acelei ființe și n-a mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
ochii deschiși și fremăta din nări. Ellis s-a uitat în ochii acelei ființe și n-a mai auzit muzica. Mâinile muncite i s-au strâns în pumni. Ahmad stătea pe-un povârniș și-l urmărea pe bărbatul îngenuncheat lângă elanul muribund. Lui Ahmad îi era milă de animal, nu de om, simțea lucruri pentru care nu era pregătit. Venise în excursia asta cu Naji pregătit fiind să urască ținutul, să-l urască la fel de mult așa cum ura și case cu exces

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
dintr-o dată, mai atentă. Poate era din cauza poveștii pe care i-o spusese Helena, despre chipul apărut între ele două. Sau poate era din cauza fumului din aer. Helena, a spus ea. Șișșșșș. În luminiș, Ellis stătea ghemuit peste cadavrul unui elan. Deci el Elvis, a remarcat Helena. Ellis a ridicat ochii către ea. Fața îi era pătată de lacrimi. Ai știut ? Helena a izbucnit în râs. Știu cum să folosesc generatorul, moșneagule. Ți-am văzut înregistrările, filmele alea caraghioase de pe plajă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
bătrâni pe-un râu. Femeia nu pricepea de ce-i invidia așa de tare pe cei doi. Helena s-a întors către ea. E imposibil. Pute. Niciodată nu-și adună șosetele, în casă lasă un dezastru. Ellis s-a uitat la elan și-a luat capul animalului între mâini. Și asta nu-i nimic, a continuat Helena. E ca praful - greu de văzut, dar ușor de rezolvat. Eu am vrut o viață nouă; el mi-a dat-o. A întins o mână

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
a dat de-un strat de pietre. Brațele au început să-i tremure din cauza reculului. S-ar putea să dureze ceva, a comentat Helena. Soarele răsărise deja când groapa a ajuns să fie destul de mare. Când a fost să mute elanul, Ellis n-a fost în stare să-l atingă. Alice și-a mutat privirea de la agonia pe care i-a citit-o în ochi. Ellis nu pierduse ființa pe care o iubise cel mai tare; pierduse ființa pe care o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
care o iubise cel mai tare; pierduse ființa pe care o admirase cel mai mult - ceea ce, din multe puncte de vedere, reprezintă o pierdere și mai groaznică. Haide, haide, a îndemnat-o Helena. Au trebuit să se chinuiască să rostogolească elanul de patru sute cincizeci de kilograme în mormânt. Dedesubtul animalului ar fi trebuit să fie o baltă de sânge, dar, în mod straniu, iarba era nepătată. Helena și-a plimbat mâna peste locul uscat. Fiuuu, a exclamat femeia. Spiritu’ nu i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
era frig. Jina s-a întors ca să-și ascundă zâmbetul. Jake a ridicat capul și-a privit cu atenție înspre tufișuri. S-ar putea să fie un urs, a zis Drew, așezând buștenii din foc cu vârful sandalei. Sau un elan. Elanii sunt cei mai imprezibili. Azi te ignoră și mâine te atacă. Sau ar putea să fie un linx. În Malibu Colony a fost o pumă, a intervenit Charlie. Au împușcat-o. Puștiul a tot îndesat vârful bățului în jeratic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
frig. Jina s-a întors ca să-și ascundă zâmbetul. Jake a ridicat capul și-a privit cu atenție înspre tufișuri. S-ar putea să fie un urs, a zis Drew, așezând buștenii din foc cu vârful sandalei. Sau un elan. Elanii sunt cei mai imprezibili. Azi te ignoră și mâine te atacă. Sau ar putea să fie un linx. În Malibu Colony a fost o pumă, a intervenit Charlie. Au împușcat-o. Puștiul a tot îndesat vârful bățului în jeratic, până când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
kilometri, a zis el. Terenul e destul de accidentat. Până la cabana lui Pearl. Tu l-ai văzut ? Eu ? Sigur. Tipul scoate lemnele din râu. Păzește cărările de navigatori. Chiar ieri m-a avertizat în legătură cu incendiile. E înalt și puternic ca un elan. Și tăcut. El și Pearl ... Sunt un cuplu potrivit. Un cuplu de colț uitat de lume. Jina a tresărit. Ce înseamnă asta ? Drew a întins o mână, apoi a lăsat-o să cadă la loc. Înseamnă că sentimentele pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
nevoie de timp să mă gândesc, i-a explicat Jina. Apoi femeia a intrat în cort. Pe drumul până la tabără, Ellis Cantor îl pusese la curent pe Mike cu faptul că John o părăsise pe Alice, îi povestise moartea unui elan pe nume Elvis, îi spusese o mulțime de lucruri mai puțin că toată lumea se schimbase. Alice nu mai plângea; Irene și Naji se țineau de mână; Drew, Mary și un câine cu bandană la gât arătau ca o familie fericită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
îi răneau urechile; chiar și cele mai blânde șoapte ale lui Pearl îl dureau. Săptămâni întregi, Zach a zăcut lângă fereastra deschisă și s-a concentrat numai asupra ciripitului gaițelor albastre, asupra întrebărilor nesfârșite ale bufnițelor iernatice și asupra boncăluitului elanilor migratori. Zach a crezut că moartea avea să fie o toamnă eternă - totul cade, totul se risipește și putrezește - dar, în loc de asta, s-a trezit c-a venit iarna. Zăpada căzută până în fața ușii avea șaizeci de centimetri, iar corpul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
să i se ceară întâlniri decât atunci când s-a iscat zvonul că era genul de fată care mergea până la capăt. Pearl i-a luat mâna lui Zach și-a ținut-o între ale ei. Cu ajutorul lui, învățase să țintească. Omorâse elani și cerbi și crescuse în greutate, deși pusese pe ea numai mușchi. Părul lung în care băieții își îngropau nasurile și despre care spuneau că mirosea a mere devenise acum o claie de lațe, năclăite cu sevă de pin. În loc de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645

clar cu ce avea individul de gînd să-i șantajeze... Și-apoi mai e ceva... o chestiune pe care moartea tipului o afectează În mod fundamental: s-a zis cu fondurile necesare cheltuielilor pentru anchetă. Voi fi nevoit să tai elanul clientei mele căci, În cel mai bun caz la sfîrșitul săptămînii, cortina se va lăsa peste toată afacerea... Dar oare de ce trăiam cu impresia că am fost dezamăgit În așteptări? M-am Întors la locul meu și-am Început să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477

nas. Dacă eram femeie de-adevăratelea, săream la capra aia și-i smulgeam părul din cap. Mircea, o colegă de-a mea și-a tamponat mașina în campania electorală din ’90. A rămas crucită. Tovarășa C., actualmente doamnă, plină de elan creștin-democrat, împărțea baloane cu „Votați Rațiu” în fața PNȚCD. Știi de ce nu am zis nimic? Fiindcă nu i-am smuls părul din cap la timp, fiindcă nu i-am trântit ouăle de păduchi pe birou. Fiindcă, vezi Doamne, mai mult decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212

mă număram și eu - nu dădeau crezare, noi cei crescuți în lumina altei civilizații... Deodată, domnul Pavel se ridică în picioare și începu să se ocupe de așezatul farfuriilor și tacâmurilor până ce doamna Pavel intră în sufragerie, retezându-i, indignată, elanurile de gazdă, ca un domeniu al ei, pe care n-avea nimeni voie să-l încalce. Domnul Pavel, fericit, adăugă o curtoazie ipocrită de care zâmbea în sinea lui „Vai de mine, nu se poate, dragă!” și se reașeză repede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]