2,305 matches
-
de intervenții (Q > R) alcătuind o suită de schimburi (E) care face ca acest text să semene mai degrabă cu partida de ping-pong despre care vorbește Goffman decît cu o conversație adevărată: T77 STRĂINUL Pe cine iubești mai mult, om enigmatic, spune? Pe tatăl, pe mama, pe sora ori pe fratele tău? Q1> N-am nici tată, nici mamă, nici soră, nici frate. >R1 = E1 Prieteni? Q2> Te slujești de un cuvînt al cărui înțeles mi-a rămas pînă acum necunoscut
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
aparține limbajului numit exclamativ, chiar dacă dăm acestui termen un sens absolut general, înțelegînd prin el totalitatea intonațiilor afective. (1951: 269) Intensitatea "exclamativă" este prezentă în ATÎT DE intensiv din versul 1 din T3. Versul al doilea aduce un răspuns-explicație desigur enigmatică pentru misterul acestei frumuseți extraordinare ("atît de frumoasă"). Faptul că "întrebarea" nu este adresată de către un locutor diferit de cel care săvîrșește aserțiunea de răspuns ne determină la o lectură polifonică a lui T78 și a acestor două versuri. Enunțătorul
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
grupuri mai restrînse și mai stabile: prieteni, parteneri de călătorie, coreligionari, membri ai aceleiași clase, locuitorii aceluiași sat, familia lărgită, familia strictă; fără să uităm societatea originală pe care fiecare individ o formează, într-un fel, cu sine însuși"192. Enigmatica frază finală avea, la Butler și în fenomenologia rememorării, un sens restrîns la două personaje care simbolizează amintirea, așa cum este gîndită și așa cum este legată de percepția prezentă. Este, de altfel, ideea reluată în 1932, în manuscrisul despre mărturie; dar
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
rămas grosso modo conservator, fie că era dominat de otomani sau de ruși, în timp ce Vestul a pus la lucru elemente mai dinamice de schimbare (urbanism, burghezie, instituții formative etc.), iar Euro-pa Centrală s-a definit, în timp, ca un mixtum enigmatic, fluctuant, în continuă metamorfoză. Dacă Vestul a produs preeminent tipul contractual de națiune, Centrul a stimulat un tip etno-cultural1, de care se leagă genetic atîtea convulsii din ultimele două secole. Analiști de dată mai recentă pun deja problema națiunii pe
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
influența Bisericii, prin încurajarea la raliere cu regimul republican proslăvit în 1892 de către papa Leon XIII, după ce cardinalul Lavigerie legase contracte cu Jules Ferry și Jules Grévy în 1883. În schimb, traiectoria laicilor cuprinși de misticismul patriei spirituale rămîne mai enigmatic, chiar dacă grație lui naționalismul francez depășește criza suscitată de separarea Bisericii și Statului pentru a atinge apoi nivelul sublimului în anii ce preced războiul din 1914-1918. Cel mai celebru dintre acești convertiți este desigur Charles Péguy (1873-1914) și convertirea sa
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
din stratul gros de cenușă s-au exhumat numeroase figurine umane și animale din lut ars. Nilsson consideră că aici era adorată o zeiță a naturii, prin aruncare de figurine votive în focuri aprinse periodic 47. Mai complexe și încă enigmatice sunt cultele numite agrare sau ale vegetației. De origine rurală, ele sunt integrate, simbolic cel puțin, în oficiul palațial. Dar ele erau celebrate mai ales în împrejmuiri sacre. Judecând după intagliouri, picturi și refiefurile vaselor, aceste culte comportau mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
din Cnossos, tăiat în stâncă, comporta o criptă cu coloane, al cărei tavan vopsit în albastru deschis reprezenta bolta cerească; dedesubt se ridicase o capelă semănând cu sanctuarele palatinale ale Zeițci-Mamă^5. Documentul cel mai prețios, dar și cel mai enigmatic asupra religiei din Creta, este constituit din cele două panouri decorate de pe un sarcofag exhumat la Haghia Triada. Acest document reflectă, desigur, ideile religioase ale epocii sale (secolele XIII, XII), când miccnienii erau stabiliți deja în Creta. Totuși, în măsura în care scenele
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
transformat din "haos" în "cosmos"; el primește, prin puterea ritului, o "formă" și devine real. După cum vom vedea imediat, panteonul vedic este dominat de zei masculini. Cele câteva zeițe, cărora li se cunoaște numele, joacă un rol mai degrabă șters: enigmatica Aditi, Mama zeilor; Usâs, zeița dimineții; Rartri, Noaptea, căreia îi e consacrat un frumos imn (RV, X, 127). Cu atât mai semnificativă este deci poziția dominantă a Marii Zeițe în hinduism: ea ilustrează, desigur, triumful religiozității extrabrahmanice și, totodată, puterea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
coș, apoi, luând din coș, am pus la loc în paner". Unii autori consideră că numai primele două propoziții aparțin formulei eleusiene. Ele se referă, într-adevăr, la episoade cunoscute: postul zeiței Demeter și băutul ciceonului. Restul acestui synthema este enigmatic. Mai mulți savanți au crezut că pot să identifice conținutul panerului și al coșului: s-a presupus că acest conținut ar fi fost fie o replică a matricei, fie un falus, fie un șarpe, fie prăjituri în formă de organe
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Despre viața și poezia lui Homer, 92). Medicina, ca și filosofia, posedă, se știe, "secrete inițiatice", pe care diverșii autori le comparau cu aspectele eleusiniene 1}. În epoca neopitagoricienilor și neoplatonicienilor, unul din clișeele cele mai folosite era scrisul anume enigmatic al marilor filosofi, ideea că maeștrii nu-și revelau adevărata doctrină decât inițiaților. Acest curent de idei își va afla sprijinul cel mai de nădejde în "secretul" de la Eleusis. Majoritatea criticilor moderni nu acordă prea mare importanță interpretărilor alegorice sau
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
izvoare, el este decepționat și contrariat. Trei sferturi din Avesta veche s-au pierdut. Printre textele care ni s-au păstrat, numai găthât compuse probabil de care Zarathustra, sunt susceptibile de a-1 fascina pe nespecialist. Dar înțelegerea acestor poeme enigmatice nu este încă sigură. Restul Avestei actuale, și mai ales cărțile pehlevi redactate între secolele al ID-lea și al IX-lea, se caracterizează prin uscăciunea, monotonia dezolantă și platitudinea lor. Lectorii Vedelor și Upanișadelor, chiar cititorii Brahmanelor, nu vor
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Iov s-a recunoscut vinovat față de Dumnezeu. De îndată Dumnezeu i-a restaurat starea, i-a înapoiat îndoit toate averile și Iov a trăit până la vârsta de o sută patruzeci de ani (42: 7-17). După trei milenii, această carte febrilă, enigmatică și neliniștită continuă să pasioneze. Faptul că Dumnezeu s-a lăsat ispitit de Satan tulbură încă multe suflete naiv religioase. Totuși, Iov 1-a înțeles bine: dacă totul depinde de Dumnezeu, și dacă Dumnezeu este impenetrabil, este imposibil să-i
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
își dă seama oricine: „Dormeau adînc sicriele de zinc”... Versul nu mai are „călcătura” apăsată, implacabilă, de dinainte, nu mai evocă un semn de moarte. Zincul, bronzul, arama zăngănesc, sînt mai potrivite pentru trezire 20). înfundat, sumbru, cu un potențial enigmatic mai mare decît altele, cuvîntul „plumb”, ca și materialul ce-l denumește, îi atrage pe anxioși care vibrează la semnificațiile sale ascunse. în contrast cu aurul, care e sacru, solar, benefic, plumbul e infernal, nocturn, malefic. în nu puține predici despre iad
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și (oricît n-ar crede unii) de abuzuri sexuale, de „plăceri”, reușind, cu consecințe ireversibile, să atingă ceea ce și-a propus. Fără îndoială, el e un „matein“, ca mulți dintre boemii sfîrșitului de veac XIX și începutului de veac XX. Enigmatic, discret, „civilizat”, are ceva din Pașadia și (minus travestirile) din Sir Aubrey de Vere. Există o fascinație a „legendei“ la Bacovia, atît în sensul de faimă, cît și în cel de secret. Acest sentiment e clar exprimat în „Furtună”, în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
dintre jurnalismul literar narativ și celelalte forme ale scrisului. Reputația lui Hearn a scăzut considerabil în secolul al XX-lea, dar la început era comparat cu Poe, Byron și De Quincey (Pattee, Istoria 424, 426, 428). A fost un scriitor enigmatic, povestirile sale timpurii despre Cincinatti fiind în mare măsură relatări cu note convențional realiste, în timp ce scrierile sale mai târzii devin din ce în ce mai romantice și mistice (Pattee 423-26). Și cu toată creșterea gradului de romantism și misticism Hearn continuă să scrie relatări
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
habillée, cette harpe éolienne qui marche, cette personnification des Trois Grâces ressuscitées qu'on appelle la Parisienne? (...) Une littérature qui s'épuise en efforts pour inventer ce qui n'existe pas, car la Parisienne est un mythe" [ p.2]. Esență enigmatica a Parizienei nu este ușor de surprins: "Comment décrire ces êtres, dont la grace a charmé leș plus grands esprits?" [Hasenclever, p.129-130]. Sunt destule motive de neînțelegere a acestui personaj și în reprezentarea Parizienei în literatura romanesca: "Quant à
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
-se și prin literatura. Nu orice personaj se poate transforma în mit; pentru a accede la acest statut, el trebuie să satisfacă anumite condiții: să exprime sistemul de reprezentare al epocii în care vede ziua, să fie universal și exemplar, enigmatic și plural totodată. Tot ce este legat de Pariziana este enigmatic, ambiguu, impenetrabil, căutându-se cunoașterea acestui mister 39. Este interesant că Pariziana știe să organizeze 40 și să păstreze 41 aceste mistere. Clorinde devine o enigmă care preocupă la fel de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
mit; pentru a accede la acest statut, el trebuie să satisfacă anumite condiții: să exprime sistemul de reprezentare al epocii în care vede ziua, să fie universal și exemplar, enigmatic și plural totodată. Tot ce este legat de Pariziana este enigmatic, ambiguu, impenetrabil, căutându-se cunoașterea acestui mister 39. Este interesant că Pariziana știe să organizeze 40 și să păstreze 41 aceste mistere. Clorinde devine o enigmă care preocupă la fel de mult că problemele politicii de stat42. Chiar și pentru o persoană
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
trouve au fond quelque fleur desséchée, des brins de poussière ou le vide!" [L'Éducation sentimentale, p.409]. Că orice mit, care se caracterizează printr-un limbaj indirect și mediatizat, mitul Parizienei, mai mult decât oricare altul, ține de dimensiunea enigmatica a unei realități, care, în afara lui, nu ar putea fi spusă. Francezii din jumătatea a doua a secolului al XIX-lea mai visează la misterul feminin. Puterea lui este de o esență magică, care dispare în acel un je ne
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
mai visează la misterul feminin. Puterea lui este de o esență magică, care dispare în acel un je ne sais quoi43, din care Marivaux a făcut o dimensiune a societății și a universului parizian. Femeia este văzută ca o ființă enigmatica, impenetrabila, si se caută cunoașterea acestui mister. Despre baronesa de Frémines "personne ne savait au juste ce qu'elle était, ce qu'elle pensait, ce qu'elle faisait" [Maupassant, Notre cœur, p.152]. Femeia pariziana face să nască misterul, apoi
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
aceste și alte mecanisme în cadrul genezei mitului Parizienei pentru a vedea dacă putem vorbi de un atare mit în sensul deplin al cuvântului. Pariziana este un cuvant cu încărcătură mitică, bazată pe efectul de fascinație pe care il exercita, pe enigmaticul și indefinibilul ce se conține în semnificația să și care o transformă dintr-un simplu individ într-o ființă atotputernica, capabilă să mute munții din loc: "leș Parisiennes de Paris, ces femmes mystérieuses dont leș toutes petites mains déplacent des
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
mauvaise réputation" [Girardin, t.II, 1986, p.572]. Aceste contradicții întrețin misterul feminin. Este semnificativă constatarea Simonei de Beauvoir despre faptul ca literatura nu reușește niciodată să descrie femeile "misterioase"; "ele pot apărea numai la începutul românului ca fiind ciudate, enigmatice; însă, daca nu cumva povestea rămâne neterminata, sfârșesc prin a-și descoperi secretul și atunci devin personaje coerențe și translucide. (...) niciodată nu poți ghici cum se vor purta, dejoacă orice calcule; de fapt, imediat cum resorturile actelor lor sunt dezvăluite
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
douce que, prononcé par elles, le moț adieu nous dit ne partez pas" [15.XI.1869, p.2]. Discursul, ca și personalitatea să, sunt greu clasabile. Ezitarea și imprecizia în exprimare sunt, de fapt, semnul unei emancipări în devenire. Limbajul enigmatic, caracterizeazt printr-o doză de confuzie, prin crearea unor ambiguități, devine comunicare galanta, cu dedesubturi: "Mme Bouchard (...) s'attardait encore devant Rougon, très gracieuse, très douce, lui demandant à quelle heure elle pourrait le voir, rue Marbeuf, tout seul, parce
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
tendința de a clasa lucrurile terminologic, discursul feminin recurge la jocuri lingvistice și metaforice, oscilează între ambivalente și paradoxuri. Mistificarea intențiilor este acoperită de o voce tandra, inocentă și cu un timbru seducător, care destabilizează interlocutorul de gen masculin. Caracterul enigmatic bulversează interlocutorul, Pariziana devine un model prin manieră condescendenta de a accepta și manieră politicoasa de a refuza. Ea știe când să spună "da", când să spună "nu". Limbajul Parizienei nu abundă în explicații, el ține de momentele de suspans
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
deputatul de Plougern ar fi tatăl său: "Une histoire voulait que Clorinde fût să fille; mais ni lui ni la comtesse n'en savaient réellement rien" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.102]. Fascinația puterii Parizienei este de o natură enigmatica din cele mai profunde și îndepărtate: "Personne n'aurait pu dire au juste d'où elle tirait son pouvoir; îl y avait là des sources lointaines, multiples, disparues, auxquelles îl était bien difficile de remonter. On savait au plus des
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]