1,945 matches
-
nu este "mereu ceva care vizează, în mod răutăcios, insidios și agresiv, indivizi, lucruri, situații"190 decât în cazul unor vestiți universitari (timișoreni și bucureșteni). Această lume răutăcioasă, insidioasă, nihilistă, profund înrădăcinată în mediul universitar postdecembrist, nu are nicio valență epistemologică. Ceea ce face să existe o luptă în istorie și prin istoria scrisă sunt, mai degrabă, intențiile conferite cunoașterilor, înregimentarea acestor cunoașteri în partizanate și dispute ideologice. În acest caz, avem ceea ce Popper numea mizerie a istoricismului. Există ceva insidios în
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Acest spațiu al necunoașterii este chiar posibilitatea pentru noi cunoașteri. Noile cunoașteri, noile științe se întemeiază pe posibilitățile negândite, pe ceea ce este lăsat în suspensie de o respectivă cunoaștere sau știință. Ceea ce este slab întemeiat, ceea ce este descalificat sub aspect epistemologic devin modalități prin care se pot întemeia noi cunoașteri. Cunoașterea și necunoașterea sunt prezente în actul gândirii, în activitatea întemeierii unor noi ramuri ale științelor. Nu vreau să spun ceea ce au spus cândva Popper și Feyerabend, și anume că erorile
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
multiple de a gândi și de a spune despre un subiect. Deși termenul de "figurare" este unul abstract, el este legat de unul concret (text, idee scrisă etc.). Aceste relații multiple sunt departe de adevăr dacă nu urmează două condiții epistemologice necesare: 1) evidența non-instrumentalizabilă; 2) logica bunului simț, dezvoltată de Chronos. Evident că istoricii nu au cum să cunoască toate dedesubturile unor activități social-politice, ci doar ceea ce într-un mod intenționat și controlat politic se spune, se dă publicității. Documentele
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
autorități decât pentru creierele slabe, setate hermeneutic, incapabile să dezvolte o cunoaștere plurală într-un anumit domeniu. Ceea ce există sunt intelectuali originali (Febvre, Braudel, Foucault, White) ale căror cunoașteri ne ajută să înțelegem mai bine diverse subiecte, idei și poziții epistemologice din infinitul cunoașterii. Cunoașterea nu are o relație doar cu oamenii sau doar cu lucrurile, ci mai ales cu alte cunoașteri, ceea ce o face să fie mereu altceva. Ar fi de gândit acest "mereu altceva". El nu poate fi doar
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
simte în structura ei: "Chiar și în comparație cu științele numite sociale sau socio-umane, istoria are un statut aparte"194. Istoria are un statut aparte pentru că nu e nici "știință", nu e nici "literatură". Atunci ce este istoria? O combinație scriptică și epistemologică inclasabilă, ce poate împrumuta metode aceste atribute ale științelor moderne pentru "a-și rezolva" cercetarea. Dar mult mai creativ și fecund pentru un istoric sunt ale sale tehnici de figurare, specifice artelor și scrierilor percepute drept "literare". Între știință (fizică-matematică
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
entități discursive (idei, evidențe și intenții) sunt diferite ca funcție în cadrul cunoașterii istorice. Războaiele foucauldiene sunt împotriva instrumentalizărilor lingvistice, înainte de a fi "antistorice". Una dintre trăsăturile "revoluționare" ale scrierii istoriei este faptul că aceste istorii sunt mistificate lingvistic, sub raport epistemologic, și mitizate politic, prin tehnicile discursive ale guvernării. Arhivele i-au conferit o bază istorică "operei" lui Foucault. Ele sunt cartierul general de unde Foucault își pregătește "strategiile" pentru luptele sale prezente și viitoare; lupte ce spun atât gândirea profesorului de la
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
acestor teze și idei dogmatice a murit. Fără sensuri și fără semnificații (ca metode de a privi și a trata materialul istoric), nu cred că istoria scrisă ar deveni incoerentă sau absurdă. Istoriile de discurs ale Analelor au anumite limite epistemologice, provenite nu atât din semiologie sau din hermeneutică, cât din însăși ideea de discurs, raporturile acestuia cu enunțul și cu arhiva seriilor enunțiative. Ar fi destul de monotom și reducționist ca toate istoriile noastre să fie "de discurs". Ce este un
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
discursului istoriografic. Este doar o iluzie că un anume regim politic ar putea deține un control total asupra discursului istoriografic, deși nu este deloc o iluzie că respectivul regim nu încearcă acest lucru. Ceea ce este esențial din punct de vedere epistemologic în tot acest discurs istoriografic modern nu este altceva decât o diversitate de condiții și de posibilități prin care istoriile s-ar putea întemeia, iar faptul că există mai multe domenii de analiză istoriografică (o filosofie analitică a istoriei, teorii
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
moral și doctrinar) al societății post-1990. Dacă ar fi să facem o evaluare "pe discipline", vom observa că toate cunoștințele asimilate de oameni au în structura lor istorie și istoricitate, pe care nu le pot abandona, servindu-le drept condiție epistemologică și morală. Socio-umanele nu pot renunța la istorie, la istoricitatea din structura lor pentru că acestea nu sunt altceva decât forme alternative de istorie (antropologia lui Lévi-Strauss sau postistoria lui Fukuyama). Domenii precum sociologia, psihologia, antropologia, cu atât mai mult analiza
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
a le introduce într-un spațiu mai general care, spulberându-le aparenta familiaritate, permite a li se face teoria"225. Arhiva și istoria sunt "locuri" ce permit sau nu elaborări teoretice. În acest mod a fost posibilă conturarea unor structuri epistemologice distincte pentru științele sociale moderne. Gândirea lui Foucault respectă ceea ce este evident și real în istorie, atunci când recomandă "să se arate de ce enunțul nu poate fi altfel decât cel care este, prin ce anume le exclude pe celelalte și felul
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ale guvernării. Guvernarea nu este de sus în jos, ci una circulară și imprevizibilă pe relația civic-politic. Civilii sunt guvernați, dar la rândul lor pot guverna prin diverse acțiuni politice și practici discursive. Nesupunerea civică este o necesitate social-politică și epistemologică pentru societăți ca ale noastre (oligarhice și corupte). Emplotment-ul lui Hayden White la adresa realismului istoriografic occidental, la adresa neopozitiviștilor analitici are un destin ironic, din moment ce Metahistory a avut drept scop "to deconstruct a mythology, the so-called science of history"249, iar
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
metaistoria au încorporate în ele, prin metode și tehnici de analiză, aspirația științifică și occidentală a unui ceva mai înalt în domeniul cunoașterii istorice. Nu credem în mitologia științifică a lingvisticii, la fel cum respingem pe toate fronturile (pe cel epistemologic, pe cel lingvistic, cultural, politic) iluziile unei plasări al istoriei printre "științe" sau printre "literaturi". Pe scurt, istoria e invincibilă în raport cu structurile politice, unică în raport cu structurile discursive, indestructibilă în relație cu așa-numitele "științe sociale", dar, mai degrabă, antisociale atât timp cât
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
interpretarea și reconstruirea subiectivă a unui univers de sensuri, un demers care nu poate conduce la generalizări, la legi și la teorii cu pretenții de universalitate. Prin conținutul și scopul său, această carte se plasează „dincolo” de dezbaterile cu caracter epistemologic. Lucrarea de față se dorește a fi un instrument pentru cei care vor să se inițieze În studiul mitului și ritului: Înainte de a-și exercita acuitatea critică prin punerea la Îndoială a categoriilor antropologice, ei trebuie să știe care sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
culturi, sunt evident asemănătoare). Chiar dacă literatura de specialitate cunoaște numeroase dezbateri și polemici legate de acest mod de gândire sau de specificul uneia sau alteia dintre subspeciile de ritual, statutul teoretic al acestor clase a făcut rareori obiectul unei reflecții epistemologice (vezi dezbaterile din C. Bell, 1992; G. Lewis, 1980). Speciile ritului O tipologie frecvent citată este aceea propusă de Anthony Wallace (1966), care grupează riturile În cinci categorii importante: a) rituri tehnologice - este vorba despre manifestări rituale care au ca
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
absolută”, „dreptate divină”, „adevăr unic”, „voință sacră” etc., dovadă că sacrul a invadat ținutul clasic al moralei. Șansa științei la contactul cu religia este de a desprinde regulile unei mentalități flexibile asupra realității, care să se debaraseze treptat de totalitarismul epistemologic iluminist al secolelor anterioare (C. Mosoia, op. cit, p. 94). 636 găzduiesc interesante colecții arheologice, artefacte medievale (vase, arme, podoabe, instrumente muzicale), manuscrise, cronici chineze care menționează de timpuriu existența arhipelagului Filipine, amănunte asupra comerțului maritim al Malayeziei, prezența musulmanilor
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
literaturii în diacronie, sub imperiul jocului, am preferat intitularea celor trei capitole ale lucrării cu trei verbe: a miza, a plusa și a pierde, verbele exprimând ideea de mișcare, de dinamică a procesului de definire a literaturii. Sunt trei metafore epistemologice din câmpul semantic al jocului pe care le-am considerat reprezentative pentru fiecare perioadă pe care o fixează. Literatura suferă un lung și continuu proces de schimbare pe parcursul timpului, cu anumite constante în cadrul unor perioade. Există o interdependență funcțională între
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
cărei conținut constă în formularea exigențelor sociale și care se consideră pe sine, deseori, drept adevărata etică, nu este totuși decît unul dintre numeroasele sisteme etice posibile psihologic și istoric. În vreme ce eu am ajuns la această concepție printr-o cercetare epistemologică a justificării raționale a eticii (cf. Ethik, III, 2. 13), Shand a ajuns la a lui pe o cale pur psihologică, întrucît a văzut că asemenea "sistematizări" ale vieții psihice, așa cum le-a cercetat el, trebuiau să devină involuntar baza
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
că acestea sînt diferite sau contradictorii. Ea este datoare să le analizeze în mod pozitiv, să le cerceteze consecințele și să le descopere mersul evolutiv. În această privință, filosofia trebuie să realizeze nu numai o cercetare psihologică, ci și una epistemologică și una etică. Este important ca filosofia să nu refuze această sarcină. Nu numai că printr-asta și-ar limita sfera, dar concepțiile despre viață se și strecoară ușor cînd nu devin obiectul unei tratări obiective pe căi ocolite și
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
altă parte, însă, remarcă Höffding, există tentația de a folosi ideea de totalitate "ca pe o cheie ce deschide totul"; or, nici o asemenea exagerare nu-i surîde. În viață se mai întîlnesc și probleme de un alt gen decît cele epistemologice; în cazul acestora, "trebuie să descriem și să analizăm respectivele totalități psihice speciale și să aflăm apoi condițiile genezei și existenței lor... În cartea mea, Filosofia religii, am cercetat religia din acest punct de vedere, iar în Marele humor am
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
1896, pp. 29-32; 47-52. cf. mai sus § 2 și § 8. 43 În legătură cu aceasta, cf. Der menschliche Gedanke, traducere germană, Leipzig, 1911, pp. 238-249; 372-380. Sper să lămuresc mai de aproape acest aspect într-o lucrare specială, din punct de vedere epistemologic. Această lucrare a apărut: Totalität als Kategorie, (Resland), 1917. [Este vorba de Der Totalitätobegroff...]. 44 În legătură cu stoicismul, cf. Mindre Arbejder, Förste Roekke (articolul despre "cercetătorii păgîni ai adevărului") și Tredie Roekke (articolele despre Epictet și Marc Aureliu). x O, fericit
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
desfășurarea diferitelor activități (și implicit, a rezultatelor acestora) pe baza planurilor. Strategia constituie o schemă procedurală dimensionată astfel încât să prefigureze o realitate viitoare în condiții ce se pot modifica. Demersul strategic presupune luarea în considerare a mai multor dimensiuni: a. epistemologică, dimensiune ce presupune că strategia este o construcție teoretică care corespunde necesităților organizației și este adaptată anumitor reguli științifice; b. pragmatică, în sensul că intervențiile și operațiile prevăzute trebuie să fie în acord cu situațiile concrete, pe care încearcă să
Concepte specifice managementului modern în organizaţiile Sportive by Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/719_a_1302]
-
de toți creatorii de școli medicale, distanțează și dispersează necunoscutul, animă studiul și, împreună , luminează în onoare profesia de medic. Dar, de obicei, despre medicină se spune că e știință și artă. Aceste trăsături sunt atât de vehiculate încât explicitările epistemologice nu mai par necesare. Totuși folosirea curentă a unui concept nu înseamnă și înțelegere, motivată științific, de aceea, considerăm necesar să întârziem puțin și asupra termenilor sintagmei „Medicina - știință și artă“. Dacă deschidem un dicționar latin, întâlnim, pe lângă substantivul medicină
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
arrowiană - mulțimea de informație relevantă, anume cea despre preferințe. Poziția mea este că această îmbogățire informațională nu reprezintă o schimbare de paradigmă, ci o ajustare, o evoluție necesară a acesteia pentru depășirea anomaliei. Asumăm ceteris paribus pentru aspectele metodologice și epistemologice ce nu vizează mulțimea informațională, și admitem mai multă informație ca relevantă în cercetare. Capitolul 2* Drepturi individuale și problema anomaliei informaționale 2.1.* Teorema de imposibilitate a unui paretian libertarian [d.2.1.1*]: Condiția domeniului nerestricționat (U). O
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
la fel de bine, reprezintă, din punctul de vedere al purei capacități de a hotărî, un blocaj la fel de mare ca acela că orice aș face e rău. Însă pentru că asemenea universuri compacte, din care orice nuanță a dispărut, nu există, pura nehotărâre epistemologică nu e cu putință. Adevărata nehotărâre este aceea în care blocajul intervine ca urmare a speranței că pot evita răul și a temerii că pot rata binele. Nehotărârea este întotdeauna o nehotărâre existențială, în care ceea ce se joacă este perspectiva
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
cel puțin ciudat. La urma urmei, ambii erau identificați cu nazismul - Heidegger În mod explicit, fiindcă acceptase o catedră sub regimul național-socialist. Însă noua tendință de a critica optimismul ideii de progres, fundamentele raționalismului luminist și efectele sale politice și epistemologice a creat o afinitate Între criticii modernității și progresului tehnologic de la Începutul secolului XX, ca Heidegger, și scepticii blazați ai erei „postmoderne” (iar Heidegger și alții au fost „spălați” astfel de conotațiile anterioare). Când filosofia germană, după ce trecuse prin gândirea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]