4,405 matches
-
pentru a face puțină ordine în extrem de bogata sa producție au mai mult o valoare practică și nu respectă neapărat un criteriu literar riguros. a) Opere în proză Înainte de toate, să amintim bogatul său epistolar: e compus din 297 de epistole, scrise de Ennodius, cele mai multe, în perioada milaneză, înainte de a fi numit episcop de Pavia, și adresate unor personaje de vază din cercurile de la Roma cu care, evident, el avea strânse legături. Printre acestea pot fi amintiți patricianul Symmachus, socrul lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
milaneză, înainte de a fi numit episcop de Pavia, și adresate unor personaje de vază din cercurile de la Roma cu care, evident, el avea strânse legături. Printre acestea pot fi amintiți patricianul Symmachus, socrul lui Boethius, papii Symmachus și Hormisdas. Aceste epistole au fost distribuite în nouă cărți, însă nu de către autorul lor și nici în vremea sa, ci de către primul editor al lui Ennodius, un iezuit din secolul al șaptesprezecelea, J. Sirmondi. Subiectele sunt variate, însă importanța lor e scăzută; și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
San Pietro in Vincoli unde a avut mare succes. După acest moment, nu mai avem alte informații despre Arator. Așadar, Arator a scris un poem epic, Faptele Apostolilor (De actibus apostolorum), divizat în două cărți. Poemul e însoțit de trei epistole în versuri cu funcție de dedicație: una e adresată unui binevoitor abate Florian, a doua papei Virgilius căruia poetul îi încredințează manuscrisul său, iar cea de-a treia este trimisă unui important funcționar din Roma, unui anume Partenie, nepot al lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
să-l considerăm un scriitor doct; a fost observată la el influența lui Prudențiu și a lui Sedulius. BIBLIOGRAFIE Ediții: PL62, 543-548; F. Rosaro, Elpidio Rustico, Centro di Studi Cristiani, Catania 1955. 6. Alți minori: Eugippius și Victor din Capua. Epistole papale Alături de acești scriitori foarte cultivați și laici cum sunt Boethius, Ennodius și prietenii lor, merită atenție pentru cu totul alte merite și Eugippius despre a cărui viață nu se știe nimic precis (era încă în viață prin 532, când
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
tratat Despre Paște (De Pascha) al lui Victor, din care s-au păstrat numai fragmente. Papii din secolul al șaselea - în mod similar, dar într-o măsură mai mare decât cei din al patrulea și al cincilea - ne-au lăsat epistole cu conținut dogmatic care, cu siguranță, la nivelul detaliilor, sunt mai interesante pentru istoria creștinismului decât pentru istoria literaturii creștine. Oricum, merită măcar amintite: de la papa Symmachus (498-514) ne-au rămas zece epistole (cf. PL 62, 49-80); Hormisdas (514-523) a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
patrulea și al cincilea - ne-au lăsat epistole cu conținut dogmatic care, cu siguranță, la nivelul detaliilor, sunt mai interesante pentru istoria creștinismului decât pentru istoria literaturii creștine. Oricum, merită măcar amintite: de la papa Symmachus (498-514) ne-au rămas zece epistole (cf. PL 62, 49-80); Hormisdas (514-523) a scris foarte multe consacrate așa-zisei „schisme acaciene” (PL 63, 367-526); Felix al IV-lea (526-530) este autorul a patru scrisori (PL 65, 11-16); Ioan al II-lea (532-535) a scris cinci (PL
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
foarte multe consacrate așa-zisei „schisme acaciene” (PL 63, 367-526); Felix al IV-lea (526-530) este autorul a patru scrisori (PL 65, 11-16); Ioan al II-lea (532-535) a scris cinci (PL 66, 11-26); Agapetus (535-536) e autorul a șapte epistole; iar cel mai important și mai prestigios dintre toți este papa Vigilius (537-555) pe care l-am întâlnit de mai multe ori până acum și care era preocupat de controversa celor Trei Capitole (PL 69, 15-328). În cadrul controverselor privitoare la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
controversei celor Trei Capitole și condamnă atitudinea lui Iustinian, confirmând concluziile conciliului de la Calcedon (PL 67, 1167-1254). La fel ca Facundus din Hermiane, contemporanul său, implicat în aceleași probleme, și Rusticus ar merita o atenție sporită din partea cercetătorilor. Urmează, cronologic, epistolele lui Pelagius I (555-560), cf. PL 69 (393-422) și Pelagius al II-lea (578-590), cf. PL 72, 703-760. BIBLIOGRAFIE a.Quacquarelli, La prosa d’arte della Cancelleria Apostolica. Papa Ormisda al vescovo Possessore, în idem, Retorica patristica e sue istituzioni
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fapt o culegere divizată în douăsprezece cărți și formată din 468 de rescripte pe care Cassiodor însuși le-a trimis de-a lungul carierei sale birocratice, unele în numele lui Teodoric, altele în numele succesorilor săi, Atalaric, Teodatdus și Vitiges; stilul acestor epistole este deosebit de îngrijit și e conform cu demnitatea socială a destinatarului; se trece de la stilul de cancelarie la stilul căutat, cu multe artificii retorice; lui Cassiodor îi place să insereze în text și digresiuni erudite referitoare la politică sau la morală
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
despre suflet, Cassiodor încerca să facă o expunere în același timp sistematică și sintetică, fie comentând toți Psalmii, fie, din evidente rațiuni de spațiu, prescurtând ceea ce predecesorii săi Augustin și Origen trataseră pe larg. Alte texte de exegeză sunt: Prezentarea Epistolei către Romani (Expositio epistolae ad Romanos) unde Cassiodor vrea să facă o reelaborare a textului eliminând un comentariu al lui Pelagius pe marginea epistolelor pauline: Cassiodor s-a ocupat personal de revizuirea Epistolei către Romani, lăsând în sarcina călugărilor celelalte
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
prescurtând ceea ce predecesorii săi Augustin și Origen trataseră pe larg. Alte texte de exegeză sunt: Prezentarea Epistolei către Romani (Expositio epistolae ad Romanos) unde Cassiodor vrea să facă o reelaborare a textului eliminând un comentariu al lui Pelagius pe marginea epistolelor pauline: Cassiodor s-a ocupat personal de revizuirea Epistolei către Romani, lăsând în sarcina călugărilor celelalte epistole; apoi un Rezumat al epistolelor apostolilor, al Faptelor lor și al Apocalipsei (Complexiones in epistolis apostolorum et actibus eorum et Apocalypsi) care, așa cum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
larg. Alte texte de exegeză sunt: Prezentarea Epistolei către Romani (Expositio epistolae ad Romanos) unde Cassiodor vrea să facă o reelaborare a textului eliminând un comentariu al lui Pelagius pe marginea epistolelor pauline: Cassiodor s-a ocupat personal de revizuirea Epistolei către Romani, lăsând în sarcina călugărilor celelalte epistole; apoi un Rezumat al epistolelor apostolilor, al Faptelor lor și al Apocalipsei (Complexiones in epistolis apostolorum et actibus eorum et Apocalypsi) care, așa cum spune și titlul, respectă criteriul dimensiunii reduse și este
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
către Romani (Expositio epistolae ad Romanos) unde Cassiodor vrea să facă o reelaborare a textului eliminând un comentariu al lui Pelagius pe marginea epistolelor pauline: Cassiodor s-a ocupat personal de revizuirea Epistolei către Romani, lăsând în sarcina călugărilor celelalte epistole; apoi un Rezumat al epistolelor apostolilor, al Faptelor lor și al Apocalipsei (Complexiones in epistolis apostolorum et actibus eorum et Apocalypsi) care, așa cum spune și titlul, respectă criteriul dimensiunii reduse și este compus mai ales din adnotări pe marginea textului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Romanos) unde Cassiodor vrea să facă o reelaborare a textului eliminând un comentariu al lui Pelagius pe marginea epistolelor pauline: Cassiodor s-a ocupat personal de revizuirea Epistolei către Romani, lăsând în sarcina călugărilor celelalte epistole; apoi un Rezumat al epistolelor apostolilor, al Faptelor lor și al Apocalipsei (Complexiones in epistolis apostolorum et actibus eorum et Apocalypsi) care, așa cum spune și titlul, respectă criteriul dimensiunii reduse și este compus mai ales din adnotări pe marginea textului. Îmbinarea unor preocupări sacre cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
viața Bisericii, este reflectată într-un bogat și foarte interesant Epistolar (Registrum epistolarum) un document de importanță majoră pentru istoria acelor vremuri: sunt 854 de scrisori împărțite în paisprezece cărți; împreună cu cele ale lui Grigorie, au fost adunate și alte epistole care aparțin predecesorului său, papa Pelagius al II-lea, chiar dacă au fost probabil redactate de Grigorie însuși care atunci era diacon. Problemele cu care se confruntă Grigorie sunt diverse: pontiful trebuie să mențină legăturile cu împăratul Bizanțului pentru că acesta era
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ar asuma această sarcină dificilă, arătând cum trebuie păstorite sufletele altora și cum să-ți rostuiești viața după Evanghelie. Oricum, opera nu este foarte profundă și este sub valoarea celorlalte scrieri ale papei. E un lung tratat sub formă de epistolă, adresată lui Ioan, episcop de Ravenna, care îi reproșase lui Grigorie că încercase să refuze funcția de episcop al Romei. Situația e similară cu aceea în care se găsise Grigorie de Nazianz (p. ???) și pare verosimil ca Grigorie să fi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ales pentru scrierile sale literare a fost Sydonius Apolinaire care se bucura de mare faimă în Galia și era considerat, în dubla sa calitate de scriitor și episcop, întruchiparea tipului ideal de literat creștin. Astfel, Avitus putea să combine în epistolele sale conținutul dogmatic și intențiile didactice. Astfel e construită, de exemplu, Epistola 1, unde este înglobat Dialogul cu regele Gundobald (Dialogus cum Gundobaldo rege), compus anterior, în care scriitorul apăra ortodoxia contra arianismului. Această operă ne este cunoscută și grație
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de mare faimă în Galia și era considerat, în dubla sa calitate de scriitor și episcop, întruchiparea tipului ideal de literat creștin. Astfel, Avitus putea să combine în epistolele sale conținutul dogmatic și intențiile didactice. Astfel e construită, de exemplu, Epistola 1, unde este înglobat Dialogul cu regele Gundobald (Dialogus cum Gundobaldo rege), compus anterior, în care scriitorul apăra ortodoxia contra arianismului. Această operă ne este cunoscută și grație fragmentelor păstrate în scrierile literaților carolingieni Florus și Agobard din Lyon, originari
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
compus anterior, în care scriitorul apăra ortodoxia contra arianismului. Această operă ne este cunoscută și grație fragmentelor păstrate în scrierile literaților carolingieni Florus și Agobard din Lyon, originari din aceeași regiune (și, ca atare, mai bine informați decât alții). Alte epistole cu conținut dogmatic, specie cu lungă tradiție în creștinismul antic, sunt cele Contra arienilor (Epistulae contra Arrianos), numite și cărți (probabil pentru întinderea conținutul lor). Acestea trebuie să fi fost similare celor ajunse până la noi (numerele 2 și 3), intitulate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
întinderea conținutul lor). Acestea trebuie să fi fost similare celor ajunse până la noi (numerele 2 și 3), intitulate Contra ereziei lui Eutihie, în două cărți (Contra Eutychianam haeresim libri duo), scrise în jurul anului 512: adică niște tratate sub formă de epistole care, dacă sunt o dovadă a relativei atenții cu care acest literat din Galia (și cititorii săi) urmăreau controversele cristologice din Orient, se bazează totuși pe o informație destul de confuză și insistă asupra unor motive previzibile, ceea ce demonstrează tocmai rolul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ansamblu de omilii. Acestea sunt menite mai ales să atenueze accentele escatologice ale textului sacru și să elimine din acesta polemicile antiromane care, de altfel, în vremea lui Cezar din Arles, nu mai interesau pe nimeni. b) Opere ascetice și epistole Cezar s-a orientat apoi și spre problemele clerului scriind o Admonițiune sinodală adresată clerului (Admonitio synodalis ad clerum), probabil în urma deciziilor sinodului de la Adge din 506, și a formulat unele doctrine ascetice în Rânduiala călugărilor (Regula ad monachos), scrisă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
trei din scrisorile lui Cezar: două adresate surorii sale care era supraintendent în mănăstirea menționată, și o a treia cu sfaturi pentru o altă stareță. Cunoaștem și o Scrisoare către călugări, despre umilință (Epistula de humilitate ad monachos), o scurtă epistolă adresată lui Ruricius din Limoges, din 506, și o alta, la fel de scurtă, trimisă papei Symmachus, din 513. Epistolarul lui Cezar e lipsit de orice însemnătate particulară. c) Omiliile Însă operele sale cele mai vestite și mai importante sunt Omiliile (Sermones
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
au fost versificate de acest poet extrem de productiv: Viața Sfântului Martin, scrisă de Sulpicius Severus, este parafrazată într-un poem compus înainte de 576; acesta e compus din patru cărți în hexametri, e dedicat reginei Radegonda și e precedat de o epistolă adresată lui Grigorie din Tours; oricum, amintim că, înaintea lui Venantius, Paulin din Périgueux încercase să facă același lucru (cf. p. ???) și ar fi putut să-i servească drept model poetului nostru. Apoi, așa cum am spus deja, Martin era un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
atât pentru reflecțiile personale ale lui Martin, cât pentru grupul social căruia îi este destinată și care este reconstruit chiar prin opera lui Martin. E vorba de Educarea celor neștiutori (De correctione rusticorum) care e o predică sub formă de epistolă, destinată educării creștine a celor umili și a țăranilor din Spania, încă păgâni, în esență, și înclinați spre superstiție; aici, scriitorul, care se inspiră din tratatul Despre felul cum trebuie catehizați cei simpli întru credință (De catehizandis rubidus) al lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
local, refractar deja la încercările precedente de propovăduire a creștinismului. Așadar, în cazul Galiciei, putem vorbi de un fel de păgânism autohton, iar mica scriere a lui Martin e interesantă pentru că reflectă acest aspect al societății de-atunci. O altă epistolă e dedicată Triplei cufundări din timpul botezului (Epistola ad Bonifacium episcopum de trina mersione): textul e interesant pentru că aflăm de-aici că ritul catolic al triplei imersiuni de la botez, în numele celor trei persoane ale Sfintei Treimi era perceput de catolici
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]