1,922 matches
-
tradițională cît și pe cea contemporană și să studieze arhitectura; căci istoria nu este o simplă înregistrare faptică și științifică și nici nu poate fi doar atît. Istoria deschide perspective și face sugestii valoroase. Iorga avea o memorie și o erudiție supraomenești și era un discipol al lui Michelet, pentru care istoria era "la résurrection intégrale de la vie". Și-a petrecut o mare parte a vieții cercetînd bibliotecile și arhivele, cufundîndu-se în tăcerea acestora, iar firea lui romantică a găsit prilejul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
nu prea semăna cu ziarul "Times" de la Londra sau New York, cu "The Christian Science Monitor", "Le Monde" sau cu presa elvețiană. Dar condițiile din România difereau de cele din țările occidentale. Atunci cînd Iorga își vedea principiile atacate, își dubla erudiția cu o capacitate de admonestare pe care numai cele mai bune tradiții ale jurnalisticii est-europene o pot oferi. El îi anatemiza tunător pe detractorii României și se delecta bătîndu-și joc de numele de familie al adversarului (chiar dacă și el era
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
făceau distincție între atacurile legitime și doritorii de publicitate ieftină care sperau să dobîndească astfel notorietatea. Iorga i-a onorat de prea multe ori pe aceștia consacrîndu-i provocatorului său spațiu editorial în "Neamul românesc" pe care acesta nu-l merita. Erudiția sa îl făcea să facă remarci ironice, și, de dragul de a-și exercita spiritul biciuitor își rezerva spațiu pentru replici sarcastice, uitînd de înțelepciunea mai înaltă de a lăsa unele vorbe de duh nerostite. Ego-ul său formidabil dădea impresia că
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
căror numeroase capete hidoase Iorga, înveșmîntat în haine de luptă, a pornit să le distrugă. Vederile lui istorice și estetice formează un tot unitar, iar critica lui literară s-a politizat. Iorga se ridica deasupra altor critici literari români prin erudiția sa. Nici Maiorescu, nici Gherea nu-l egalau. Trebuie să ne amintim că Iorga citea literatură universală încă de cînd avea cinci ani și într-un mod foarte scrupulos. În timpul acestor ani de formare, valorile sale culturale s-au dezvoltat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pe liderul ei din cauza evidentei sale sincerități, onestități și incoruptibilități (cunoscute de toată lumea din țară și neconstituind trăsăturile majore printre conducătorii României de atunci). Priveau spre el pentru că era un luptător înflăcărat, ca și un orator și animator de o erudiție fără egal. Istoricul-politician Iorga putea deveni un mare lider politic! Din nefericire pentru România, va pierde această șansă. O dată cu venirea verii, armata română a început ofensiva la Putna. Ar fi fost încununată de reușită dacă n-ar fi fost și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
din delegația la Conferința de Pace. Printre aceștia se numărau contele Pál Teleki, marele geograf, contele Albert Apponyi, un excelent diplomat, vorbitor al mai multor limbi străine, și, în primul rînd, istoricul Sándor Dománovszky. Iorga era la înălțimea lor ca erudiție și, mai ales, era un luptător. Iorga fusese cel care umblase ani în șir cu trenul, cu trăsura și pe jos prin toate colțurile Transilvaniei, Bucovinei și Basarabiei și care scrisese suficient ca să le arate românilor adevăratele dimensiuni ale națiunii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
nici un instinct istoric și nici o intuiție istorică nu pot sluji umplerii unui hiatus istoric lipsit de documentație. Totuși, instinctul sau intuiția sînt considerate de către unii istorici ca fiind de cea mai mare valoare pentru știința istoriei (și nu numai pentru erudiția istorică a lui Iorga). Dománovszky dă foarte multe citate ilustrînd erorile lui Iorga, mai ales pe cele minore, rezultat al grabei acestuia 201. El își începe critica metodei și a operei istorice a lui Iorga afirmînd că "lucrările lui Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de Valeriu Râpeanu, p. XXXV 115 Op. cit., p. VII 116 Șeicaru, op. cit., pp. 81-82 117 O viață de om așa cum a fost, vol. II, p. 160. Iorga era furios că "mîndria lui moștenită, căreia îi dăduse mai multă greutate prin erudiție și prin poziția lui de profesor universitar" era considerată "insuportabilă" 118 Op. cit., vol. III, p. 106 119 Op. cit., vol. II, p. 150. Biblioteca critică: Nicolae Iorga, p. 125. Sanielevici nu-l prea prețuia pe Iorga 120 Iorga însuși recunoștea următoarele
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
George Lichtheim, English History 1914-1945 de A.J.P. Taylor și The Passing of an Illusion (Trecutul unei iluzii) a regretatului François Furet. Complet diferite În celelalte privințe, aceste cărți și autorii lor au În comun o siguranță născută din profundă erudiție și dintr-o Încredere În capacitățile intelectuale greu de găsit la succesorii lor, precum și o claritate a stilului care ar trebui să servească drept model tuturor istoricilor. Dintre specialiștii În istoria recentă a Europei din ale căror lucrări am Învățat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
structurat” lăsa neexplicat ceva vital. Fernand Braudel, Claude Lévi-Strauss sau chiar Michel Foucault Încercau să demonteze mecanismele intime ale unui sistem cultural. Indiferent dacă era sau nu animată de un impuls subversiv - cu siguranță că nu, În cazul lui Braudel -, erudiția lor neglija sau camufla schimbarea și tranziția. Evenimentele politice decisive, În special, rămâneau ireductibile: puteai să explici de ce lucrurile trebuiau să se schimbe la un moment dat, dar nu era clar cum s-a Întâmplat acest lucru sau de ce s-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Jean-François Gautier ne oferă posibilitatea de a cunoaște natura complexă a vinului: băutură misterioasă rezultată în urma acțiunii unor microorganisme foarte vivace, al cărei efect strămoșii noștri nu-l bănuiau și pe care marele Pasteur îl explică fără a-l demistifica. Erudiția, dorința de a înțelege și de a explica, dar și plăcerea de a povesti și de a povesti cu tâlc, umorul și cordialitatea îi dau acestei cărți cuprinzătoare un "buchet" poetic aparte, făcând din ea o operă minunată în care
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
-lea. Următoarea monografie, elaborată împreună cu Valeriu Nițu, are ca obiectiv valorificarea operei lui Timotei Cipariu, cărturar oarecum ignorat de istoriografia literară - Timotei Cipariu. Arhetipuri ale permanenței românești (1988). În viziunea autorilor, și Cipariu reprezintă în cultura românească tipul cărturarului de erudiție umanistă. Totodată, se identifică la el o linie de gândire care continuă programul Școlii Ardelene, intersectându-se și, la un moment dat, chiar suprapunându-se cu direcția maioresciană în lupta pentru unitatea culturii românești. Dimensiunile operei lui Cipariu sunt examinate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290476_a_291805]
-
să facem o deosebire între literatură și studiul literaturii. Este vorba de activități distincte ; prima este o activitate creatoare, o artă ; cea de a doua este, dacă nu o știință propriuzisă, în orice caz o formă de cunoaștere sau de erudiție. Au existat, firește, încercări de a șterge această deosebire. De exemplu, sa susținut că nu poți înțelege literatura decât dacă ești scriitor, că nu poți și nu se cuvine să-1 studiezi pe Pope fără să încerci tu însuți să scrii
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
în. declin. Din fericire, în anii din urmă există numeroase indicii care prevestesc un reviriment al istoriografiei literare generale. Studiul lui Ernst Robert Curtius Europäische Literatur und lateinisches Mittelalter (Literatura europeană și evul mediu latin - 1948), care urmărește eu o erudiție uimitoare locurile comune existente în întreaga tradiție apuseană, și cartea lui Erich Auerbach, Mimesis (1946), care reprezintă o istorie a realismului de la Homer la Joyce, bazată pe analiza stilistică plină de sensibilitate a anumitor pasaje individuale *13, constituie realizări erudite
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
seniorului. Chiar obiectele de cult ortodox sunt deprivate aici de funcția lor liturgică, sacrală, pentru a fi reinvestite estetic. Singura religie la care estetul aderă este cea a artei. În această privință, îi putem opune spiritul ingenios și sever de erudiție papistașă cu accente iezuite al lui Des Esseintes, în locuința căruia domnește rigoarea propriilor sale exigențe filologico-artistice. Nimic nu este acolo lăsat la voia întâmplării, până și combinatorica sinestezică relevă reflexul unei sisteme. Des Esseintes este un estet-savant care-și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
motivele (călătoria, Încercarea puterii, pețitul, probele), personajele fabuloase, ajutoarele În sprijinul binelui și formulele tipice. Introduce Însă din structura basmului cult umanizarea fantasticului prin comportamentul, gestica, psihologia și limbajul personajelor, precum și narațiunea, dialogul la care se adaugă umorul, jovialitatea și erudiția paremiologică. Toate aceste particularități pun În evidență talentul prozatorului ilustrat cu prisosință În „Amintiri din copilărie”. Povestea poate fi socotită un bildungsroman pentru că naratorul urmărește de-a lungul narațiunii devenirea unui personaj, În cazul de față, a lui Prâslea, fiul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
-ncapi de urechi”), caracterizările pitorești, prezentarea unor oameni si scene comice, utilizarea poreclor și apelativelor caricaturale („Buzila”, „mangosiți”, „farfariți”) sau a vorbelor de duh („Dă-i cu cinstea să peară rușinea”.) Nota de originalitate a basmului este conferită și de erudiția paremiologică. Creangă citeaza la tot pasul proverbe, zicători, vorbe de duh, luate din tezaurul de Înțelepciune populară și le introduce În text prin expresia: „vorba ceea”. Procedeul are o mare frecvența și, datorită acestuia, Creangă a fost comparat cu Anton
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
între scriitorii livrești, erudiți, fanteziști și ludici, alături de alți autori pe care el însuși, în postură de critic, îi așază în „categoria debutanților tardivi și bine socotiți” (Leonid Dimov, Mircea Ivănescu, Mircea Horia Simionescu, Radu Petrescu, Tudor Țopa, Barbu Cioculescu). Erudiția, meșteșugul de stilist, dispoziția ironică și parodică sunt mobilizate într-un demers ce poate fi calificat drept metaliterar: scriitorul sintetizează teme și motive, parodiază polemic clișee literare, simulează maniere (adică recurge cu virtuozitate la pastișă, construiește impecabile „exerciții de stil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
avizat al fenomenelor observate, ca un teoretician al mișcării liberale, ca un susținător inflexibil al modernizării, iritat de persistența unor realități premoderne și de demersurile ideologice paseiste ori conservatoare. Participând, prin intervenții marcate nu de pedanterie academică, ci, pe fondul erudiției sale, de rigoarea pasionată a ideilor și a opiniilor limpede exprimate (chiar dacă, uneori, cu ciudate „derapaje”, contraziceri interne ori rătăciri), la dezbateri duse în paginile publicațiilor, pe teme ale actualității ori ale istoriei noastre politico-culturale, și-a câștigat statutul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
un empirism trivial capabil să ofere doar un descriptivism steril teoretic. Cercetătorul social ce mânuiește metoda analizei documentelor poate evita, cu puțin efort și simț teoretic, ceea ce ar putea fi numită eroarea empiristă, constând în "confundarea științei cu acea vană erudiție care acumulează mașinal fapte" (Comte, 1999, p. 26). Dimpotrivă, metoda analizei discursive, mobilizată de un cercetător imaginativ, pune la dispoziția acestuia o platformă metodologică robustă de analiză a datelor empirice. Mânuită cu dexteritate metodologică și imaginație analitică, metoda analizei conținutului
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
realizează în istoriografia românească trecerea de la iluminism la romantism" (Teodor, 1970, p. 90). Prin mixul de continuitate și inovare în raport față de moștenirea patrimoniului Școlii Ardelene, despre Aaron se poate spune că el a fost cel care a deschis ecluzele erudiției istoriografice cantonată în iluminismul transilvănean prin care a pătruns reflecția însuflețită de spiritul romantic. Opera istorică a lui Florian Aaron, în ciuda certelor pulsații naționaliste, rămâne totuși încastrată registrului provincial, fiind scrisă din perspectiva istorică a Țării Românești. Însă, lansând în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
fost încercarea cea mai grea a puterii elementului roman dela Dunăre. Biruința lui a păstrat caracterul latin al țărilor noastre" (Floru, 1923, p. 27). Travaliul depus de B.P. Hașdeu și I. Bogdan în avangarda reflecției lingvistico-istorice, în lucrări de mare erudiție precum Etymologicum Magnum Romaniae (Hasdeu, 1887-1898), sau programatice cum este Însemnătatea studiilor slave pentru români (Bogdan, 1894), au reușit să impună ideea importanței elementului slav în țesătura etnică și lingvistică a românității. Influența slavilor, devenită de netăgăduit, este totuși minimalizată
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]