2,823 matches
-
de tip comunist. O atracție specială pentru partidele istorice au prezentat-o unele segmente ale intelectualității. Intelectualii care s-au apropiat de aceste partide nu făceau parte, de cele mai multe ori, din tehnocrația propriu-zisă, ci din alte zone ale intelectualității: literați, eseiști, jurnaliști, filozofi. Cei mai mulți erau intelectuali anticomuniști marginalizați de vechiul regim. La aceștia se adăugau tineri susținuți masiv de burse. Neimplicați în funcționarea propriu-zisă a economiei și administrației, nemulțumiți de evoluția societății românești atât în regimul comunist, cât și după Revoluție
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
care, dezvoltând o ideologie intransigent anticomunistă, a acceptat fără rezerve autoritatea strategiei tranziției și a instituțiilor internaționale care o promovează, fiind în dificultate să dea o explicație a eșecurilor acestei perioade. În al doilea rând, un mic grup „elitist” (filozofi, eseiști, analiști politici) constituit dintr-o combinație de idealism naiv și de incapacitate de a se angaja în procesul de elaborare a programelor practice de acțiune și de obținere a unui suport popular. În mod special, acest grup elitist s-a
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
cacealma, caricatură etc. Există și alți termeni inventivi: Timothy Garton Ash vorbește despre refoluțiile (revoluție + reformă) din 1989 în fostele țări comuniste, fără să includă și România între acestea (întrucât revoluția română i se pare confuză), iar un cârcotaș precum eseistul Luca Pițu utilizează termenul loviluție pentru a indica amestecul de revoluție și lovitură de stat, hibrid pe marginea căruia s-a glosat contrapunctic în literatura de specialitate - și nu numai - apărută în postcomunismul românesc; am întâlnit și termenul lovituție, folosit
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
galerie de inși curioși, ca prietenul tatălui lui vasilescu, care în vacanță la mare se joacă cu mingea pe plajă, sau ca el midoff, gogo zagora, v. înnopteanu, (însoțit pretutindeni de „delicata lui bufniță blondă, înțelepciunea însăși făcută trup”), ca eseistul i. negoescu sau dr. cabalu 364. Toți aceștia au preocupări intelectuale, discută despre teoriile unor gânditori celebri (psihologul experimental Gustav Theodor Fechner, Georg Cristoph Lichtenberg, John Ruskin) sau despre operele unor artiști renumiți (Thomas Mann, Rilke, pictorul Vasile). mopete însuși
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
care nici antichitatea, nici epoca clasică nu aveau cunoștință este aceea de sexualitate. Termenul ca atare apare prima oară la Kirkegaard, În 1843. Literatura face din el o temă privilegiată de-abia În secolul al XX-lea. Pentru clasici - dovedește eseistul - dragostea este un subiect de preocupare numai În măsura În care intră În conflict cu sentimentul datoriei. Iubirea nu-i o problemă În sine. Poți omorî din gelozie (pentru că a fost lezat sentimentul onoarei), dar nu poți muri din dragoste. Noțiunea de viață
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
patru culori ale dragostei. E vorba de o schemă filozofică abstractă, cu punct de plecare În cele patru funcții fundamentale ale lui C.G. Jung: gîndirea, senzația, intuiția, sentimentul. Aplicate la literatură, ele pot fixa patru tipuri (arhetipuri) ale pasiunii amoroase. Eseistul francez identifică aceste arhetipuri În ideogramele cărților de joc. Cel dintîi (semnul de pică) este viziunea intuitivă (amiciția spirituală, agape) și sugerează o pătrundere, o traversare. Pentru această categorie, dragostea nu este propriu-zis un sentiment, ci situația totală a celui
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
în vreme ce Gonzalv strângea numai bibliografie, cu grija continuă de a găsi pe ceilalți în culpă. Voluptatea lui Conțescu de a dibui și dezlega enigme avea acest rezultat că sugera elevilor cu inteligență mai suplă asociații, care la unul din ei, eseist de mare merit, G. Călinescu luă forma unei adevărate filozofii a naturii. În scurt, maestrul era inferior intelectualicește școlarilor pe care îi producea, dar producea totdeodată cei mai buni elevi. El se purta afectuos cu ei, înglobîndu-i moralmente în marea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mitică a două ființe care, printr-o „nuntă În cer” reintegrează perfecțiunea primordială, „teroarea istoriei”; iubirea; moarteaca să amintim doar câteva dintre ele nu le regăsim doar În artistică a lui M. Eliade, ci și În lucrările istoricului religiilor, ale eseistului, și tot de aceste teme mari era frământat când Își scria Jurnalul sau Memoriile. Cunoașterea miturilor și a simbolurilor ne ajută să Înțelegem „prezența transcendentului și a supraistoricului În viața de toate zilele”. Miturile le cunoaștem datorită memoriei, ea ne
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
firea lor, sunt în mod natural competitivi și înclinați spre rivalitate (Epstein, 2008). Competiția și rivalitatea constituie reperele esențiale care le întemeiază concepția despre viață, lume și raporturile personale. Cooperarea este subordonată concurenței; prietenia intereselor de parvenire 61. Invidioșii arată eseistul britanic "au un spirit de competiție neobosit" (2008, p. 53), spirit care "nu va înceta să-i tragă de mânecă până nu se simt consacrați în mod clar drept primii între egali" (ibidem). Ei simt "o inechitate fundamentală, constatată cu
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
cărți dedicată de același autor senologiei, care trece în revistă nu numai ches-tiuni ținând de patologie și tehnici chirurgicale, ci inițiază și lungi excursuri în istoria artelor plastice, unde imaginea sânului deține un loc de frunte printre tentațiile așilor penelului. Eseistul își poate îngădui astfel de evadări din chingile profesiei datorită unui consistent orizont de lecturi esențiale. Cu Mihai Pricop poți discuta oricând și despre Picasso, și despre Celentano, și despre Marin Preda ori proza sud-americană, este totdeauna la curent cu
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
cu mânecă scurtă, sfidând ca de obicei micul "ștaif" al sărbătorii. Gabriela A., veșnic în întîrziere, trăgând după ea o sacoșă din care îi cad lucruri stranii în momentele cele mai nepotrivite. Miniștri, ambasadori, televiziuni etc. Laudatio e făcută de eseistul elvețian Iso Camartin, un tip deștept cu mutră de șoricel, care își construiește discursul plimbîndu-l pe Andrei, post-mortem, prin paradis, infern și purgatoriu. Andrei, care și-a exploatat dintotdeauna surplusul de greutate pentru a obține efecte comice, asumîndu-și dezinvolt tema
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
inițiatorului informații despre activitatea învățătorului pensionar Bălănescu H. Nicolae, „fost element de mare valoare pentru învățământul nostru primar". * În foaie s-a scris și despre vizita lui Spiru Haret la Băsești, despre mersul la Vutcani, la 28 mai 1933, a eseistului Mihai Ralea, despre cercetările sociologice ale profesorului D.Gusti la Dodești și Băsești, despre „Casa obștei" și „Podul mare", despre „piatra de fundație a băii comunale", despre „Cartea de aur" a Căminului cultural din Dodești păstrată de învățătorul Nicu Ionescu
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
apoi profesor la Liceul Industrial Ștefan Procopiu din Vaslui. A colaborat cu schițe și povestiri la revistele Cronica (Iași), Ateneu (Bacău). A întemeiat și îndrumat revista LYSP a Liceului Industrial. JOMIR, Constantin, 6 februarie 1944, Vaslui (comuna Oltenești:, publicist și eseist. A urmat Liceul "Dimitrie Cantemir" din Breaza, Facultatea de Filologie din Bacău și Facultatea de Ziaristică. A fost profesor, apoi director la Școala Vinețești, comuna Oltenești, director de cămin cultural, iar din 1973 redactor la ziarul Piatra Neamț. Din 1998 membru
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
Lefter" și ai Cenaclului epigramiștilor vasluieni. Tipărește volume de proze scurte. SPIRIDON, Cassian - Maria, n. 9 aprilie 1950, Negre ști. Liceul Negrești apoi absolvent al Facultății de Mecanică, Iași. Colaborează la Timpul (fondator), Cronica, Evenimentul Zilei, etc. Cărturar și scriitor, eseist, o poezie remarcabilă. Membru al Uniunii Scriitorilor. Tip. numeroase volume, Ucenicia libertății (2003), ș.a., ș.a. îndrumător de importanță aparte. ȘOITU, Laurențiu, n. 1945, Șuletea -Vaslui, absolvent al Liceului M. Eminescu Bârlad, al Facultății de Filosofie Universitatea București, ziarist, expert CNA
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
Tiparul Albina Iași. Expresie a Curentului cultural informațional din județul Vaslui, de la începutul sec. XXI, a avut permanent pagină culturală consacrată localismului creator, cultural MARIN, Dumitru V., n. 28 aprilie 1941, Giurgiuoana, com Podu Turcului - Bacău, stabilit în Vaslui, publicist, eseist, romancier, etnolog (în DICȚ. ETNOL. ROM., 1998, vol II, p.60), șef local de partid, consilier local și județean, Liceul Podu Turcului, Facultatea de filologie Iași, Limbi străine, București, Doctor în FILOLOGIE, doctorat cu M. Pop, Univ. din București (1998
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
lingviștilor și psihologilor îndrăgostiți de cercetarea multidisciplinară. Meritul este și al profesorului Gheorghe Gh. Covatariu. Cvadropoeme = poeme în poeme „Este o descoperire în poezie” îmi preciza la 15 noiembrie 2007 expeditorul despre care aveam să-i aflu ocupațiile sale diverse: eseist, publicist, artist plastic (sculptură, linogravură, acuarelă, ceramicăsticlă și pictură), dar și poet, calități recunoscute prin atestate și notorietate, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști, al Uniunii Artiștilor Plastici, al Uniunii Scriitorilor din România și nu numai. Un continuator al cvadropoemelor din
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
funcția dramatică a subiectului secundar. De asemenea, în Lectures on Dramatic Art and Literature (traduse în engleză în 1815) scria: "în Regele Lear știință compasiunii este epuizata. Aici nu joacă personajele principale ci acelea care suferă". 1811 Charles Lamb (1775-1834), eseist, este printre primii care se ridică împotriva oricărei modificări și mai ales împotriva introducerii unui happy-end conchizînd: "A-l vedea pe Lear pe scena înseamnă a vedea un om ce se clatină în fața spectatorilor cu un baston, aruncat pe drumuri
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
1811-1863) afirmă într-una din scrisori: "Toți am gasit piesă plicticoasa... Deși este aproape o blasfemie să afirmi că o piesă de Shakespeare este proastă, nu pot să mă abțin să spun că așa cred eu". 1817 William Hazlitt (1778-1830), eseist englez, scria în Characters of Shakespeare's Plays (Personajele din opera lui Shakespeare), că Regele Lear "este prea mare pentru a fi reprezentată" și [Regele Lear] este "cea mai bună piesă dintre piesele lui Shakespeare". 1818 John Keats (1795-1821) scrie
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
urmă, după numeroase rescrieri, o literatură "fără obiect". Relația dintre memorialistică și literatura de imaginație merită câteva rânduri explicative. În sinteza istoriografică din 1937, Lovinescu își încadrează proza la capitolul Epica autobiografică, care ar fi, în opinia sa, "opera criticilor, eseiștilor și a ideologilor", adică a scriitorilor înclinați mai mult spre reflecție și, tocmai de aceea, cu o imaginație limitată la nivelul experiențelor personale de viață și de lectură. Nu întâmplător, în categoria cu pricina sunt plasate, pe lângă scrierile literare ale
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
în care Lovinescu însuși admite a-și fi împlinit "latura sa esențială și a rasei sale"7) era un moment necesar, ce se cerea depășit prin opțiunea pentru așa-numita "epică autobiografică" (model "obiectiv", ilustrat de creațiile ficționale ale criticilor, eseiștilor și ideologilor). Pe scurt, trecerea de la memorialistică la epica autobiografică indică însăși direcția de evoluție a literaturii criticului, de la expresia temperamentală (moldovenismul) la manifestarea ei voluntarist-"bovarică", intelectualist-burgheză. Nu trebuie omis apoi faptul că, în Istoria... din 1937, memorialistica era
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
numai "structurii afective" ce călăuzește memoria naratorului, chiar și atunci când "accentul cade esențial pe cunoaștere": astfel, ghidată de sensibilitate, și nu de intelect, narațiunea proustiană ar urma o traiectorie centrifugă și aleatorie, mărturisind autenticitatea "trăirii" (și nicidecum a cunoașterii). Pentru eseistul român, "noua structură" a romanului modern ar fi reductibilă, în ultim resort, doar la mecanismul memoriei involuntare, singura ce "ne poate da realitatea concretă"27. Or, romanul proustian îmbină ambele tipuri de "memorie" (voluntară și involuntară deopotrivă), făcând tranziția de la
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
adoratorului (a bărbatului, așadar)120. Idealizarea femeii generează, apoi, pe lângă propensiunea (masochistă) către servitutea voluntară, și fenomenul "dorinței triunghiulare", analizat de René Girard într-un studiu cândva celebru 121 (să nu uităm că triunghiul amoros este prezent în orice melodramă). Eseistul francez sublinia, într-o manieră foarte lovinesciană de altfel, rolul preponderent pe care-l joacă imitația în dezvoltarea personalității (și, implicit, în geneza dorinței), sancționând totodată "starea sufletească romantică" pe motiv că e "pătrunsă de resentiment". Romanticul (Eminescu nu mai
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
din care nu lipsesc elementele cunoscute și la noi, dar în care intră multe elemente total absente din discuțiile României intelectuale. Absente, în orice caz, cel puțin până spre sfârșitul anilor '90, când o nouă generație de oameni de cultură, eseiști, intelectuali publici și universitari s-a apropiat din perspective afine cu ale tale de studiul ideilor literare, estetice, filozofice, politice și religioase. Prima mea întrebare directă privește tulburea perioadă dintre sfârșitul ultimului război mondial și începutul așaziselor reforme de la jumătatea
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
Alexandru Paleologu, Adrian Marino, pe urmă de pictori, Țuculescu, de pildă, redescoperirea marelui sculptor Gheorghe Anghel, pe urmă muzicieni de tot felul (Paul Constantinescu era grozav), unii care erau și literați într-un fel, cum ar fi criticul, instrumentistul și eseistul Mihai Rădulescu sau Mihai Constantinescu, violonist de primă mână și în același timp om de litere, era și el apropiat de Cercul de la Sibiu. Uitat este filozoful Titus Mocanu, un om extraordinar de serios, de substanțial și cu niște cunoștințe
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
În '71, în mod brutal, ca un sunet de gong, au intervenit niște decizii politice de sus și poate că, simultan, a fost la fel de dureros modul în care au reacționat unii dintre acești oameni. Sigur, cum spuneam, un număr de eseiști și comparatiști s-au expatriat, și-au luat traista în spin-are și au plecat. S. A.: Să dăm niște nume. V. N.: Toma Pavel, Matei Călinescu și Sorin Alexandrescu, de pildă, inclusiv subsemnatul, aproape simultan în decurs de doi ani, după
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]