1,950 matches
-
în prosomă. Anterior de la inimă pleacă o aorta cefalica. Schimbul de gaze este realizat de două perechi de plămâni ce se deschid în exterior prin stigmele de pe al doilea segment opistomal. Tubul digestiv începe cu orficiul bucal, continuă cu faringe, esofag, intestin mediu care formează prelungiri oarbe la capăt, numite diverticule, urmează intestinul posterior și se termină cu anus. Glandele coxale, în prosomă și tuburile lui Malpighi, în opistosomă, excreta metaboliții din corp sub formă de acid uric și, respectiv, guanina
Thelyphonida () [Corola-website/Science/318234_a_319563]
-
de unde prin osteole hemolimfa ajunge înapoi în inimă. Respirația are loc prin trahei - tuburi interne. Traheile se deschid în exterior prin stigme, situate ventral în fiecare segment. Tubul digestiv este constituit din mai multe regiuni. Anterior, după gură se află esofagul (intestin anterior) continuat de intestin mediu puternic dilatat, intestin posterior și se termină cu anus. În cavitatea bucală se deschid glandele salivare pare. Excreția e realizată de tuburile lui Malpighi - tuburi ce plutesc în cavitatea corpului și se deschid la
Myriapoda () [Corola-website/Science/319634_a_320963]
-
Amalia Ciocan”". Scopul acesteia era acordarea de burse studenților români care se remarcau în domeniul limbii și literaturii române. Ion Ciocan s-a stins din viață la Budapesta în anul 1915, la 6 septembrie, răpus fiind de boală - "cancer de esofag" - cu care s-a luptat până în ultima clipă.
Ion Ciocan () [Corola-website/Science/315857_a_317186]
-
viscerală, oncologică și endocrinologică. Dan Setlacec a fost cel mai complex chirurg al epocii sale, întrucât a abordat, practic, toată gama intervențiilor cunoscute în chirurgia generală. Astfel, în clinica condusă de el s-au efectuat intervenții pe glanda tiroidă, pe esofag, stomac, intestin subțire și gros, rect, ficat, pancreas, glande suprarenale, splină și sistem port, glandă mamară, ovar. În fiecare an se efectuau peste 2.000 de intervenții chirurgicale, în cea mai mare parte de chirurgie majoră. Contribuțiile teoretice ale lui
Dan Setlacec () [Corola-website/Science/316673_a_318002]
-
porțiunea laterală are ca efect lezarea nervilor erigenți (cu afectarea funcției erectile), în timp ce în porțiunea medială ligatura este practic fără urmări urologice. Tractul gastrointestinal se dezvoltă din cele trei porțiuni ale tubului digestiv embrionar: din intestinul anterior se dezvoltă gura, esofagul, stomacul, duodenul și aparatul biliar; din intestinal mijlociu se dezvoltă intestinul subțire și gros (până la jumătatea distală a transvesului. Colonul descendent, colonul sigmoid și rectul se dezvoltă din intestinul embrionar posterior. Partea distală a acestuia se termină într-un fund
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
alcătuită din 10 segmente. Fiecare segment posedă câte o tergită dorsală și o sternită ventrală. Sistemul nervos constă dintr-un creier dorsal localizat în prosomă și un ganglion masiv, ventral, subesofagian. Creierului și ganglionul sunt conectați formând un inel în jurul esofagului. În opistosomă este prezent un singur ganglion. "Organele de simț." Corpul, mai ales membrele, este acoperit cu perișori tactili, ce recepționează vibrațiile aerului, solului. Vederea e asigurată de 2 ochi mediani, relativ dezvoltați, ochii laterali fiind regresați. Aparatul circulator. Inima
Solifugae () [Corola-website/Science/318520_a_319849]
-
doua perechi de picioare și în segmentele II și III ale opistosomei. Orficiile sunt acoperite cu opercule. Aparatul digestiv. Hrana este prinsă și fărâmițată cu ajutorul chelicerelor și lichefiată cu sucurile excretate de glandele salivare. Apoi, lichidul intern se aspiră cu ajutorul esofagului musculos. Tubul digestiv continuă cu un stomac, intestin mediu și posterior, și orificiul anal. Intestinul mediu prezintă ramificații numite diverticuli intestinali, unde are loc a două parte a degerării și absorbția nutrienților. Diverticulii ocupă cea mai mare parte a volumului
Solifugae () [Corola-website/Science/318520_a_319849]
-
Pe pedicel este situat orificiul genital, ceva neîntâlnit la alte arahnide. Segmentele pigidiul pot fi retrase unul în altul, ca un telescop, iar apoi întreg pigidiu retras în opistosomă. Sistemul nervos este puternic comasat, reprezintă o masă ganglionară străbătută de esofag. Organele se simț sunt reprezentate, în principal, de perișori și orificiii cuticulare senzitive. Organele de văz lipsesc, dar cu excepția petelor fotosensibile. Însă ele posedă o gamă largă de receptori care furnizează informația necesară. Cercetările au ddescoperit la aceste arahnide 11
Ricinulei () [Corola-website/Science/318748_a_320077]
-
ganglionară . Respirația are loc prin trahei ramificate, care se deschid prin stigme situate pe partea dorsală a prosomei. Cel puțin o specie braziliană are un „plastron” care împiedică pătrunderea apei în trahei în timpul ploilor . Tubul digestiv cuprinde: orifciul bucal, faringe, esofag, intestin mediu și diverticuli, intestin posterior și anus. Intestinul mediu prezintă diverticuli în care au loc procesele digestive și depozitarea nutrienților . Excreția se realizează prin tuburile lui Malpighi - în opistosomă și de glandele coxale - în prosomă. Glandele sexuale se găsesc
Ricinulei () [Corola-website/Science/318748_a_320077]
-
25000 intervenții chirurgicale, majoritatea de chirurgie generală: peste 2000 intervenții pe ficat și căile biliare, cam tot atâtea pe stomac și duoden, 500 intervenții pe colon, 2500 intervenții pe glanda mamara (din care aproape 1000 numai pentru cancer); intervenții pe esofag, intestin subțire, aparat genital feminin, glanda suprarenala, pancreas, etc. Aproape 2000 intervenții au fost pe torace: pe plămân (pneumonectomii, lobectomii, bilobectomii, segmentectomii), pe mediastin (ablații de tumori și chiște), pe pleura (pleurectomii, decorticări pleuro-pulmonare), pe pericard (pericardectomii pentru pericardita constrictiva
Traian Oancea () [Corola-website/Science/325935_a_327264]
-
Chirurgia, nr. 6, 1969, pag: 509; • "Cercetări experimentale de autogrefa pulmonară" - R.S.M., număr special, 1965, pag. 226. Dar, adevărata chirurgie toracica o desfășoară după anul 1960, cănd abordează toată etiologia chirurgicală a toracelui (plămân, tumori, mediastinale, pericard, canal arterial arterial, esofag). în 1981 creează un compartiment de chirurgie pulmonară în Spitalul Militar Central, București, din care se va dezvolta Secția și Clinică de chirurgie Toracica de mai tarziu.
Traian Oancea () [Corola-website/Science/325935_a_327264]
-
reprezenate prin peri senzoriali tactili și o pereche de ochi simpli, situați deasupra inelului perifargian. Sistemele circulator și respirator sunt absente. Aparatul digestiv este reprezentat printr-un tub drept. Gura este situată anterior, pe o structură conică. Urmează, faringele și esofagul căptușiți cu cuticulă. În faringe se deschid canalele a unei perechi de glande salivare, ar în esofag - galnde pancreatice, toate producând enzime digestive. Esofagul constinuă cu intestinul mediu și intestinul posterior care se termină cu anus. Sistemul excretor este alcătuit
Kinorhyncha () [Corola-website/Science/326009_a_327338]
-
și respirator sunt absente. Aparatul digestiv este reprezentat printr-un tub drept. Gura este situată anterior, pe o structură conică. Urmează, faringele și esofagul căptușiți cu cuticulă. În faringe se deschid canalele a unei perechi de glande salivare, ar în esofag - galnde pancreatice, toate producând enzime digestive. Esofagul constinuă cu intestinul mediu și intestinul posterior care se termină cu anus. Sistemul excretor este alcătuit din două protonefridii scurte neramificare de care pornesc câte un duct ce se deschide pe segmentul 11
Kinorhyncha () [Corola-website/Science/326009_a_327338]
-
reprezentat printr-un tub drept. Gura este situată anterior, pe o structură conică. Urmează, faringele și esofagul căptușiți cu cuticulă. În faringe se deschid canalele a unei perechi de glande salivare, ar în esofag - galnde pancreatice, toate producând enzime digestive. Esofagul constinuă cu intestinul mediu și intestinul posterior care se termină cu anus. Sistemul excretor este alcătuit din două protonefridii scurte neramificare de care pornesc câte un duct ce se deschide pe segmentul 11. Dezvoltarea este slab studiată. Larva posedă un
Kinorhyncha () [Corola-website/Science/326009_a_327338]
-
Viermii adulți de "Trichuris trichiura", sunt de culoare albă sau roz murdară, masculul măsoară 30-45 mm, femela este mai mai mare și măsoară 35-50 mm. Ei includ o parte anterioară cefalică efilată , de aproximativ 100 μm în diametru, care conține esofagul, și o porțiune caudală mai mare, de aproximativ 500 μm în diametru, care conține intestinul și aparatul reproducător. Raportul dintre lungimea părții anterioare efilate și lungimea totală a viermelui este de 3/5 pentru mascul și 1/2 pentru femelă
Tricocefaloză () [Corola-website/Science/328305_a_329634]
-
pentru mascul și 1/2 pentru femelă. Parazitul are extremitatea posterioară curbată ventral într-o buclă de 360°. Gura este orbiculară și reprezintă o simpla deschidere, lipsită de buze. Cavitatea bucală este mică și este prevăzută cu o lancetă minusculă. Esofagul este foarte lung, ocupând aproximativ două treimi din lungimea corpului, și constă dintr-un tub cu pereți subțiri, înconjurată de glande unicelulare mari, numite sticocite. Întreaga structură este adesea descrisă ca un sticozom. Extremitatea anterioară a esofagului este parțial musculoasă
Tricocefaloză () [Corola-website/Science/328305_a_329634]
-
o lancetă minusculă. Esofagul este foarte lung, ocupând aproximativ două treimi din lungimea corpului, și constă dintr-un tub cu pereți subțiri, înconjurată de glande unicelulare mari, numite sticocite. Întreaga structură este adesea descrisă ca un sticozom. Extremitatea anterioară a esofagului este parțial musculoasă și lipsită de stihocite. Orificiul anal este situat terminal. Suprafața ventrală a regiunii esofagiene are o bandă largă de pori minusculi, care duc la celule glandulare și neglandulare subiacente. Această banda bacilară specializată a epidermului este tipică
Tricocefaloză () [Corola-website/Science/328305_a_329634]
-
toată lungimea sa de spini mici deși și ascuțiți. Ductul ejaculator se unește cu intestinul anterior la cloacă. Femela la extremitatea posterioară arcuată simplu, posedă un singur ovar, vulva se află la originea porțiunii îngroșate a corpului, aproape de joncțiunea dintre esofag și intestin; uterul este torsadat și conține numeroase ouă neembrionate, în formă de lămâie, cu un dop operculat proeminent la fiecare pol. Ouăle au o forma destul de caracteristică: de culoare galben-portocaliu, acestea sunt ovoide, măsoară 50-65 × 23-30 μm, posedă o
Tricocefaloză () [Corola-website/Science/328305_a_329634]
-
Greața este o senzație subiectivă, neplăcută și nedureroasă, însoțită de contracții involuntare ale mușchilor faringelui, esofagului și peretelui abdominal care poate preceda sau însoți vomele. Persoana are o senzație iminentă de vărsătură, percepută de obicei în gât sau în epigastru. poate fi urmată sau nu de vomă. Ea este întâlnită în sarcină, boli organice a tubului
Greață () [Corola-website/Science/327980_a_329309]
-
cazuri, persoanele cu ciroză suferă și de insuficiență renală, cancer hepatic. O complicație frecventă a cirozei este hipertensiunea portală, care la rândul ei provoacă anastomeze care permit sângelui să evite trecerea prin ficat; acest lucru producând vene varicoase la nivelul esofagului și stomacului, ce pot duce la sângerări până la deces. Hepatita C se transmite la oameni mai ales prin contact direct cu sângele infectat prin administrarea de injecții intravenoase, folosirea echipamentului medical nesteril și transfuzii de sânge sau, posibil, relațiile sexuale
Hepatită C () [Corola-website/Science/327225_a_328554]
-
cazurile de cancer hepatic. Ciroza hepatică poate duce la hipertensiune la nivelul venelor ce se conectează la ficat, acumulare de lichid în abdomen, învinețire sau sângerare la traumatisme minore, dilatarea venelor, în special a celor de la nivelul stomacului și a esofagului, icter (îngălbenirea pielii), și encefalită hepatică. Hepatita C este rareori asociată și cu sindromul Sjögren (o boală autoimună), număr scăzut al trombocitelor în sânge, afecțiuni cronice ale pielii, diabet zaharat și limfoame non-Hodgkin. Virusul hepatitei C este un mic virus
Hepatită C () [Corola-website/Science/327225_a_328554]
-
contopite cu vertebrele. Mezocoracoidul lipsește, oasele nazale sunt perechi. Oasele parietale sunt separate prin supraoccipital. Spinii branhiali sunt reduși la plăci de denticuli mici, foarte ascuțiți. Intestinul fără apendice pilorice. Vezica înotătoare fără legătură cu urechea internă, însă comunică cu esofagul. Aparatul lui Weber lipsește. Tuberculi nupțiali absenți. Dimensiunea maximă (știuca nord-americană, "Esox masquinongy") este de aproximativ 165 cm. Vârsta maximă este de 30 de ani, iar greutatea maximă se apropie de 32 kg, dar speciile mai mici ("Esox americanus americanus
Esocide () [Corola-website/Science/330694_a_332023]
-
cefalic (aripi cefalice) și care are rolul de a fixa parazitul de mucoasa intestinală a omului. Oxiurii au două creste laterale (aripi laterale) longitudinale care permit identificarea ușoară a acestor paraziți pe secțiuni anatomopatologice. Aparatul digestiv este compus dintr-un esofag muscular de tip rabditoid cu un bulb esofagian posterior caracteristic, intestin și rect, care se deschide la exterior prin anus. Gura este înconjurată de trei buze capabile de a se retracta în corp asigurând o fixare solidă la mucoasa intestinală
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
formelor mature și imature ale helminților sensibili. În unele cazuri, diagnosticul poate fi o descoperire histologică cu ocazia examenului pieselor anatomice, mai ales în timpul intervențiilor pe apendice, epiploon, mucoasa intestinului subțire, un abces perianal, organele genitale feminine sau excepțional plămân, esofag, fosele nazale. Depistarea ouălor de oxiuri rămâne totuși cel mai bun examen diagnostic. Metoda coproparazitologică clasică de depistare a ouălor (examen direct, în strat gros, etc.) este inutilă, deoarece ouăle localizate în pliurile anale sunt evidențiate cel mai eficient prin
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
sau absent. Postclavicularul este fixat pe partea internă a clavicularului. Vertebrele de la baza caudalei sunt îndoite în sus. Coastele se fixează de vertebre, apofizele transverse sunt reduse sau chiar lipsesc. Vezica aeriană este simplă, voluminoasă, bine dezvoltată și comunică cu esofagul. Stomacul curbat, în forma unui tub îndoit, fără cecuri oarbe. Intestinul este prevăzut cu apendice pilorice numeroase (între 17 și 210). Oviductele rudimentare sau lipsesc, astfel încât ovulele cad în cavitatea abdominală, de unde sunt eliminate prin oviducte scurte sau prin porul
Salmonide () [Corola-website/Science/332013_a_333342]