4,885 matches
-
exemplu sarea. În regiunile nordice, moneda o constituia blana animalelor. În SUA, În statul Virginia, În 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 47 prima fază de colonizare, mijlocul de schimb il constituia tutunul. Acesta a fost primul etalon monetar american. Salariile puținilor funcționari ce-i avea se plătea În tutun. La Început, lumea a fost mulțumită, dar perioada aceasta de echilibru n-a durat mult. Când primii coloniști au vrut să se căsătorească, s-au Înscris și au
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
ceea ce a dus la inflație, la mărirea prețurilor. Fermierii, cerând un nou transport de fete, prețul În tutun s-a dublat. Și iată cum, de pe atunci au Început fluctuațiile monetare. Oamenii s-au convins că e nevoie de un alt etalon. El trebuie să fie ușor de manipulat, să poată fi ușor conservat și să aibe o valoare cât mai stabilă. După ce au folosit arama, argintul, s-au oprit la aur. Dar ca orice bun de pe piață și el e supus
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
aurului mai scump să emită hârtie monedă mai multă. Leul nostru, de exemplu, are la baza sa o definiție stabilită prin lege, referitoare la cantitatea de aur ce o conține. La fel, dolarul sau orice monedă, În sistemul capitalist, cu etalon aur. În timpul războaielor napoloniene am avut cele mai mari fluctuații de prețuri. Între 1800-1930, o perioadă lungă, variațiile, crizele, s-au datorat modificărilor survenite pe piața aurului. În timpul primului război mondial 19141918, statele au fost nevoite să părăsească etalonul aur
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
cu etalon aur. În timpul războaielor napoloniene am avut cele mai mari fluctuații de prețuri. Între 1800-1930, o perioadă lungă, variațiile, crizele, s-au datorat modificărilor survenite pe piața aurului. În timpul primului război mondial 19141918, statele au fost nevoite să părăsească etalonul aur. Aceasta a Însemnat o mare emisiune de monedă hârtie, prețuri foarte mari, inflație, criză. În 1923, plecat la Viena pentru doctorat, primeam 5.000 lei lunar - eram acolo multimilionar - dar trebuia să fiu circumspect cu echilibrarea bugetului meu de
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
a modificat cursul dolarului. Veți căpăta și o prăjitură. Banca Națională nu mai putea prididi cu emisiunea de hârtie, Încât pe bancnota de un miliard, ștampila pur și simplu 20 de miliarde. După 1923-1924, statele au Început să revie la etalonul aur. În 1928 revenirea era generală. Cazul cel mai tipic a fost cel al Franței. În ianuarie 1928, s-a revenit la aur prin legea monetară și la convertibilitatea În aur, cu ٭ După explicația lui N. Cornățeanu, Înțelegem că supraproducția
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
sus față de puterea noastră. Împrumutul pentru menținerea leului, urmat de controlul financiar În casa noastră de experții francezi Rist și Auboin n-a folosit. Ce făceau În acest timp cele două state capitaliste? Anglia, centrul financiar al lumii, a suspendat etalonul aur. A urmat o emisiune monetară controlată, adaptată nevoilor pieței. Vechea economie politică, indica un raport fix Între aurul Băncii Naționale și hârtia monedă de pe piață. Noi nu ne-am atins de etalonul nostru și ne-am luptat cu morile
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Anglia, centrul financiar al lumii, a suspendat etalonul aur. A urmat o emisiune monetară controlată, adaptată nevoilor pieței. Vechea economie politică, indica un raport fix Între aurul Băncii Naționale și hârtia monedă de pe piață. Noi nu ne-am atins de etalonul nostru și ne-am luptat cu morile de vânt. Circulația monetară devenise insuficientă. Puțină circulație, agravată și de fenomenul tezaurizării. În economia modernă banul trebuie să circule cât mai intens. Dacă nu-l poți folosi e bine să-l Încredițezi
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
în dicționare, cât și în conștiința oamenilor și sunt atât de firești, încât respectarea lor a devenit ceva banal și demodat, iar încălcarea... o bravură a timpurilor, o etichetă a mondenismului. Ceea ce este drept, e interpretat ca strâmb și... invers! Etalonul valorilor s-a întors cu susul în jos, iar oamenii au ajuns să se prețuiască conform acestei strâmbătăți. Cum, oare, ar trebui să reacționăm noi, cei ce am înțeles direcția greșită a omenirii? Care near fi rolul în istoria și
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
menit să aducă vreun prejudiciu situației noastre economice și să influențeze în sens negativ mersul economiei și finanțelor.”... În ce privește literatura „ne-am făcut o datorie să mânuim bisturiul literar...” Apar articolele: „Criza economică în declin”, de Leon Proca, „Reîntoarcerea la etalonul aur” de Lascăr Gane, „Nevoia unei școli critice în literatură” de Epicadus. Mai semnau: Adrian Ion Popa, Petre Vornic, dr. Valentin Al. Georgescu, Mathias Rolh, ing. Gh.Brânduș. Rubrici: Gânduri patriotice, Gânduri corecte, Gândiri utopice, Gândiri reale, cronică economică externă
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
din umeri și cu stereotipa expresie: - Nu se compară! De parcă ar fi posibilă cea mai sumară judecată de valoare fără termenul de comparație major din același domeniu. Dar mulți, foarte mulți autori români, din comoditate, mediocritate sau aroganță provincială, refuză etaloanele majore ale literaturii universale. Iar azi, unii scriitori au senzația că numele citate mai sus sunt pur și simplu obsolete, fiindu-le probabil mai la îndemână să-și compare producțiile proprii cu cele franceze sau americane, de azi, forme uneori
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
inițiatice: „Și-mi apucă în grădiniță,/ Și-mi rupe o rujuliță,/ Și mi-o pune la cosiță” (Malaia - Vâlcea). Emblema rituală ajunge să simbolizeze neofitul: „Dar la flori cine-mi șădea?/ O rujiță, fată dalbă” (ZamHunedoara) sau prin puterea de etalon estetic, „frumos ca o rujiță”, să devină referentul magic pentru mâinile fetei: „Cu mâinile ca rujile”. Floarea câștigă o echivalență cu dalbul inițiatic și aurul ce reconstruiește ritual mâinile, prin conotațiile comune ce țin de superioritatea spirituală. Ruja o învață
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lui totală. De fiecare dată după ce comite greșeala deconspirării chipului, neofitul află că timpul pe care trebuia să-l mai îndure era scurt și frustrarea însoțește sentimentul vinei. Luna impusă de Bucățică sau zilele scurte până la ridicarea vrăjii sunt însă etaloane ale nerăbdării de a pătrunde în sacru, și durata lor nu este niciodată parcursă. Nu entitatea mitică trebuie să parcurgă intervalul formator, ci nerespectarea acestuia provoacă ieșirea din lumesc și călătoria spre mit. Soțul special simte distrugerea provocată de actul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
tardiv, când nimic nu mai putea împiedica raptul. Timpul închis al perfectului compus impune actul recuperatoriu, ce începe prin călătoria pe urmele monstrului, pentru a reinstaura perioada benefică universală. Prezența sacră aduce în lume simboluri ale belșugului promis, figurat de etaloane sociale convenționale: „Casa lui Bucățică - nu casa părinților lui, că el avea alta - era un bordei urât la înfățișare și vechi, băgat în pământ; dar când intră fata dulgherului înăuntru se cruci: bogății nenumărate, frumuseți de-ți luau vederile, aurării
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
arborilor prin prelungirea vocalei din primul determinant. Reluarea adjectivului augmentat de pronunția accentuată devine copleșitoare la nivel perceptiv și deschide în fața ochilor un spațiu aflat dincolo de limitele umanului. Naratorul se implifică afectiv în mesaj și face din dimensiunea fonetică un etalon pentru unitățile de măsură necesare. În contingent, durata vocalelor și cuvântul însuși sunt sufici¬ente pentru o funcție referențială a limbajului, pentru a denomina realitatea înconjurătoare, însă planul mitic necesită o extensie a capacităților de percepere și reflectare, ambele trecând
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de sentimentul rătăcirii și nefamiliarului, ceea ce înseamnă că vocea narativă împrumută reflectarea neofitului pentru a o transmite mai departe celor ce asistă la desfășurarea artistică. Interjecții precum vai, zău, mări influențează perceperea hiperbolizată a evenimentelor, prin stabilirea instanței narative ca etalon al gradului de gravitate a lucrurilor. Aura de omniscient a povestitorului face să se supradimensioneze uimirea și mirarea provocată de situațiile ficționale. Experiența substanțială a eului epic pentru lumea mitică marchează unicitatea faptelor: „Ce n-am văzut de când sînt!”. Interjecția
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fie înțelese mai ușor de către publicul larg. Aurul reprezintă categoric un subiect de mare interes public. Problematica aurului monetar - adică funcția de ban universal a metalului galben - este mai spinoasă, dar și ea este captivantă. După secole de folosire ca etalon al prețurilor, mijloc de plată și mijloc de tezaurizare, aurul a fost catalogat de Keynes, în perioada interbelică, drept „relicvă barbară a omenirii”. De ce ? Pentru că omenirea, spune Keynes, sapă adânc în pământ, la sute și mii de metri, scoate tone
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
aplica În corecta măsură un remediu; am arătat mai demult că la fel de nociv e și excesul unei măsuri protective. Bun, mediul e degradat, dar cu cât? Pentru că nu e totuna 2% sau de două ori mai mult decât o stare etalon. Asta e a doua motivație: față de ce etalon ne raportăm? Și, dacă cuantificăm, În baza cărui parametru (neapărat global) o facem? Poluarea e un efect a multe și diverse cauze. Ca urmare, sunt de așteptat dificultăți mari În aflarea unui
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
mai demult că la fel de nociv e și excesul unei măsuri protective. Bun, mediul e degradat, dar cu cât? Pentru că nu e totuna 2% sau de două ori mai mult decât o stare etalon. Asta e a doua motivație: față de ce etalon ne raportăm? Și, dacă cuantificăm, În baza cărui parametru (neapărat global) o facem? Poluarea e un efect a multe și diverse cauze. Ca urmare, sunt de așteptat dificultăți mari În aflarea unui parametru de cuantificare valabil pentru orice cauză, măcar
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ieșim acum din mare și să ne uscăm. Evident, pe o plajă cu, ori mai degrabă fără, rivieră. Așa e pe la noi, căci riviera, adică acea Îngustă plajă, de nisip ori prundiș, mărginită de o faleză stâncoasă, a devenit un etalon abia acum o sută și ceva de ani, când călătoriile, depășind sensul strict practic, au devenit o modă, instituționalizată În turism; nu pentru că ea ar fi Într’adevăr idealul, ci pentru că era acolo unde s’a născut moda: Coasta de
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
În turism; nu pentru că ea ar fi Într’adevăr idealul, ci pentru că era acolo unde s’a născut moda: Coasta de Azur. Ca și șampania, care n’a fost creată pentru ceva anume, ci pentru că a existat, a devenit un etalon, În cadrul altei mode. Dar să revenim la povestea noastră. Avem deci la dispoziție, pentru zvântare, nisip ori prundiș, exact la limita dintre apă și faleză, altfel spus, stânca, deci muntele. Și În timp ce ne zvântăm, să le speculăm puțin pentru ca, generalizând
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
sfărâmături a mării; cel puțin ca tendință, chiar dacă niciodată Îndeplinită. Ce rezultă? Evident o plajă de prundiș, un stadiu intermediar de entropizare, ori de nisip, o entropizare, Întrepătrundere a apei cu piatra, mai avansată. Se vede treaba că povestea cu etalonul reprezentat de o rivieră, iar nu de un țărm oarecare, nu este chiar gratuită. Căci Viața, În formele sale actuale, nu mai poate supraviețui nici În condițiile net negentropice din epocile primare ale Terrei, nici În condițiile entropice pe care
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
fără aportul nostru absorbant. Aș Îndrăzni să spun că asta e compensată de negentropizarea altei părți a Universului Întru apariția cine știe cărui fel de viață, căci nimic nu se pierde. Totuși, viteza cu care Soarele se entropizează ar trebui luată ca etalon pentru altă viteză, aceea cu care acționăm asupra mediului, pentru a nu rămâne, cum se spune, În aer, din punct de vedere energetic, cerând mediului mai mult decât oferă Soarele Însuși. “Radiosfera”, 24 iunie 1996, ora 9,17 87. Piatră
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
legătură cu Viața pe care o propovăduiesc. E, până la urmă, o chestiune de biunivocitate. Vorbeam de stressul nopții ce ne așteaptă. Asta, pentru că semnificația acestei nopți s’a pierdut În fața precisului, universalului dar și inumanului calendar gregorian, rămas doar un etalon al trecerii timpului. Dați-mi voie să spun, fără a greși deloc, că universalitatea Înseamnă uniformitate și, prin urmare, entropizare. Ideatică evident, dar cu atât mai perfidă. Inversul ei, negentropia, aparține din păcate trecutului. Vechile popoare, agrare, adică sedentare, nicidecum
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
pregătește pentru viață, iar valoarea pregătirii poate și trebuie să fie măsurată. În felul acesta ajunge Binet la o nouă categorie pedagogică, reluată și dezvoltată abia în anii din urmă: eficiența învățămîntului. Cu ajutorul unor probe tipice, apreciate după un anumit etalon, se poate măsura gradul de pregătire a elevilor dintr-o clasă. Folosindu-se această tehnică: a) se poate cunoaște progresul elevilor; se depistează copiii "anormali" și cei normali; b) se apreciază valoarea (eficiența) unor procedee metodice (pedagogia dobîndește rigurozitatea științifică
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
M. BRANDZA, Antologie de texte pedagogice, E.D.P., București, 1973. 55. "Problema raportului dintre pedagogia științifică și pedagogică filosofică", "Tiparul universitar", București, 1942, în vol. EM. BRANDZA, Antologie de texte pedagogice, op. cit. 56. Cf. D. MUSTER și ȘT. A. CHIAPPELLA, Stabilitatea etalonului. Cercetare asupra numărului necesar și suficient de indivizi în colectivele de experimentare, în "Revista de filosofie", nr. 2/1940. 57. EM. BRANDZA, Experimentul pedagogic prin metoda integrală a grupelor echivalente, Editura "Cercului de studii", București, 1934. 58. EM. BRANDZA, Metoda
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]