1,985 matches
-
greci au locuit în zona râului Bistrica (Aliákmon, Grecia), însă cu trecerea timpului, s-au contopit cu grecii; totuși, cetatea pe care au construit-o acum 1400 de ani încă există și poartă numele "Servia", traducerea Șerbiei în limba greacă. Etimologia sârbă și limba au fost păstrate de descendenții acelor sârbi care doreau să se întoarcă în Șerbia Albă, pământurile din Polonia de azi de pe care au plecat, dar care s-au reașezat în Balcani, la țărmurile Mării Adriatice. Unii sârbi
Sârbi albi () [Corola-website/Science/316500_a_317829]
-
mai importante fiind cele din operele lui Homer, Shakespeare și Proust. Deși mare parte dintre ele își găsesc răspuns, finalul cărții lasă deschise unele porți. Locația "Craterului Paris" (o capitală franceză devastată) include câteva aluzii la lumea reală, puse pe seama etimologiei populare, cum ar fi "Invalid Hotel" pentru "Les Invalides", "Champs Ulysses" pentru "Bulevardul Champs-Élysées" și "Guarded Lion" pentru "Gara din Lyon". De la puterile zeilor, post-oameni și entități, până la călătorii temporale, toate sunt justificate de Dan Simmons prin intermediul descoperirilor și ipotezelor
Olimp (roman) () [Corola-website/Science/322374_a_323703]
-
și prin dimensiuni. Cuvântul din este un împrumut din . În română există și forma, considerată învechită, "eșarpă". La rândul său, cuvântul "écharpe" provine în limba franceză din cuvântul neatestat, din limba francilor stabiliți în Galia, "*skerpa". Alți autori dau ca etimologie pentru cuvântul francez "écharpe" cuvântul neatestat, din limba francilor, "*skirpja". Pentru comparație, vezi cuvântul scandinav "skreppa", „sacoșă în bandulieră”. "Eșarfa" prezintă riscuri pentru persoanele care folosesc mașini: eșarfa poate să se prindă de eventualele părți rotitoare, neprotejate, ale mașinii, și
Eșarfă () [Corola-website/Science/325511_a_326840]
-
rusă). Primul autor care s-a preocupat de originea numelui Transilvaniei a fost umanistul Enea Silvio Piccolomini, mai tarziu papă sub numele de Pius al II-lea. Erdely este o denumire în maghiară dată unei părți din Transilvania. Are o etimologie controversată. "Anonymus scrie în latină „Erdelw” în secolul XII-XIII" Numeroși cercetători interpretează "ultra silvana" și "Transilvania" drept echivalente latinești ale denumirii maghiare "erdeuelu", adică "erdő elve" (v. mai jos). Anonymus face aceasta mențiune o dată în capitolul 12, dedicat „Lodomeriei” și
Etimologia numelui Transilvaniei () [Corola-website/Science/324921_a_326250]
-
nici un lingvist nu a reușit să dea o lămurire etimologica plauzibilă numelui "Erdély" decât prin "erdő" "pădure" cu adaosul sufixal "-ély", acesta din urmă interpretat că distorsionare a cuvântului "elve". Totuși, etimoanele nu sunt atestate altundeva în limba maghiară. Problema etimologiei cuvântului "Ardeal" a fost tratată și de Paul Lazăr Tonciulescu, în cartea sa "Ardeal, pământ și cuvânt românesc" (Editură Miracol, București, 2001, ISBN 973-9315-60-7). Autorul trece în revistă diversele teorii apărute de-a lungul timpului și le evaluează sub toate
Etimologia numelui Transilvaniei () [Corola-website/Science/324921_a_326250]
-
dicționar etimologic al tuturor cuvintelor de origine orientală (arabă, ebraică, persană, turcă, malaieză) de Marcel Devic. Dicționarul oglindește starea limbii franceze clasice și folosirea corectă a limbii literare între secolele al XVII-lea și al XIX-lea. Articolele prezintă o etimologie a fiecărui cuvânt (așa cum era cunoscută sau presupusă în epocă), diferențele semantice între mai multe sinonime, numeroase remarci gramaticale privitoare la corecta folosire a limbii, și numeroase citări literare, care sunt principala rațiune a reputației lucrării. O versiune prescurtată, cunoscută
Dictionnaire de la langue française (Littré) () [Corola-website/Science/327020_a_328349]
-
și după aceea), sunt foarte diferite de ediția originală, demarcându-se prin punctele următoare: simplificare semantică a mai multor articole, ceea ce se traduce prin dispariția unor remarci gramaticale, diferențe între diverse sinonime, și mai ales suprimarea pur și simplu a etimologiei cuvintelor. Pe de altă parte, dispunerea tipografică și organizarea articolelor, principala grijă fiind claritatea diverselor sensuri ale unui cuvânt (marcată prin paragrafe bine separate în ediția originală) nu mai este reprodusă în "Nouveau Littré". Începând cu ediția din 2006, "Nouveau
Dictionnaire de la langue française (Littré) () [Corola-website/Science/327020_a_328349]
-
câini de turmă (cu excepția raselor elvețiene). După FCI standardul cu nr. 54/13.09.2000/GB. Grupa 1, secțiunea 1. Ciobănești Acest câine de origine asiatică se pare că ajuns în Europa centrală odată cu imigrarea triburilor maghiare în secolele IX-X. Etimologia denumirii "kuvasz" și originea rasei sunt controversate. Există ipoteza potrivit căreia termenul este derivat din numele poporului turcic cu substrat fino-ugric, ciuvașii, cu care triburile protomaghiare au conviețuit în mileniul I. î.e.n. Potrivit unei alte ipoteze, rasa kuvasz ar fi
Kuvasz () [Corola-website/Science/323518_a_324847]
-
Écu este o monedă franceză din Evul Mediu, apărută în 1263 și din Epoca Modernă. Valora 3 livre. Écu are o etimologie similară "escudo-ului portughez", scudului italian, precum și armei de apărare denumit scut, ori elementului, cu același nume, din heraldică. Cuvântul din provine din , „scut”. În secolul al XI-lea, a fost atestat cuvântul „escut”(în română, „scut”), formă intermediară, în
Écu (monedă) () [Corola-website/Science/323546_a_324875]
-
Taro în nordul Italiei, lângă regiunea Parma. Unii scriitori cred că acest cuvânt provine din limba arabă طرق "turuq", care înseamnă 'patru drumuri'. O altă variantă poate fi din arabă Arabic ترك "taraka", 'a lăsa, a abandona, a omite'. După etimologie franceză, cuvântul italian "tarocco" derivează din arabă طرح "țarḥ", 'respingere; scădere, deducție, reducere'. Etteilla a fost primul care a folosit tarot în scopuri ocultice, părerea lui era că originea cărților tarot, provine de la Cartea lui Thoth. Cărțile tarot a lui
Tarot () [Corola-website/Science/323885_a_325214]
-
termenul „ein Bühnenweihfestspiel” - „O piesă de festival pentru sfințirea scenei”. La Bayreuth a apărut o tradiție ca după primul act al operei să nu se aplaude. Scrierea "Parsifal" în loc de "Parzival" (cum scria chiar Wagner până în 1877) se bazează pe o etimologie eronată a numelui "Percival" ca având dintr-o presupusă origine arabă, "Fal Parsi" cu sensul de „nebun curat”. Sfântul Graal și Sfânta Lance sunt păzite de regele Titurel și Cavalerii Sfântului Graal în Fortăreața Montsalvat. În apropiere, locuiește vrăjitorul Klingsor
Parsifal () [Corola-website/Science/323044_a_324373]
-
este evident că el nu se poate desface în silabe ca „lain”+”ic” pentru a putea fi considerat un diminutiv al „lailor” prin sufixul „ic”. Reputatul academician Al. Rosetti (1895-1990) în imensul său volum „Istoria limbii române” explică destul de clar etimologiile, atât a prefixului „lai” cât și a sufixului „nic”, care dau in final "lainic". Astfel, „lai” îl găsim la „Limbile vecine - sârbo-croata”, laja, cu derivate (numiri de oi) < lai. Cât privește sufixul „nic”, el formează adjective din verbe sau substantive
Popasul Turistic Lainici () [Corola-website/Science/323155_a_324484]
-
asupra martorilor acelor evenimente. Întrucât până în această zi nu există nicio explicație științifică concludentă a acestor evenimente, poltergeist a fost descris în folclor ca fiind un spirit supărat sau o fantomă care bântuie o anumită persoană, de unde și numele (vezi etimologia). Astfel de pretinse manifestări poltergeist au fost semnalate în multe culturi și țări, printre care Statele Unite, Japonia, Brazilia și toate națiunile europene. Primele cazuri poltergeist înregistrate datează din secolul I d.Hr.. Cuvântul provine din cuvintele germane "Poltern" ("a face zgomot
Poltergeist () [Corola-website/Science/323232_a_324561]
-
-lea, legată fiind deja de rromi, de Domnie și de mănăstiri, ca în alte părți în Europa, unde cu secole mai înaite, slavii încă ne-creștinați erau luați ca sclavi în regatele creștine din occident (Franța, Imperiul Germanic, Regatul Ungariei), etimologia cuvântului "sclav" provenind de la slavi (nu de la "servus" din latină), alt exemplu fiind sclavia reciprocă practicată între sarazinii musulmani sau evreii hazari pe de-o parte, și creștinii din regatele occidentale sau din Rusia Kieveană pe de alta. Un afiș
Robia în țările române () [Corola-website/Science/323267_a_324596]
-
de berbec sau bivol numit șofar, care este folosit special pentru a anunța intrarea în acest an, la sărbătoarea trâmbițelor până peste un an când se răsună din nou din trâmbiță. J.P.Mallory și D.Q. Adams au propus o etimologie alternativă a termenului latin jubileu (tălmăcit "răsunet", ca în termenul irlandez ilach "țipăt de victorie", Engleza nouă yowl, Greacă iuzo "răsunet"), fiind derivat din rădăcină proto-indo-europeană *ju- "răsunet de bucurie", făcând în mod eficient termenul ebraic un termen împrumutat din
Jubileu (biblic) () [Corola-website/Science/323360_a_324689]
-
de asemenea menționați ca "Jasones", "Jassics", "Jàszok", etc... sunt un fost popor sarmatic, parte din grupul Alanilor, care apare în secolul al XIV-lea în Moldova și Ungaria. Sarmații vorbeau o limbă indo-europeană iranică. Numele iașilor medievali are probabil aceiași etimologie iranică precum cel al iazigilor antici: în limbile sanskrită și hindi, „Yazg, yash” înseamnă „bună faimă”. Iazigii sunt menționati de Ovidiu ca „"Ipse vides onerata ferox ut ducata Iasyx/ Per media Istri plaustra bubulcus aquas"” și „"Jazyges et Colchi Metereaque
Iași (popor) () [Corola-website/Science/324170_a_325499]
-
ul (etimologia provine din grecescul: ξύλον, care înseamnă "lemn" + sufixul -itol) este un îndulcitor folosit în mod natural ca un înlocuitor al zahărului. Se găsește în fibrele multor fructe, legume, ciuperci, cereale sau scoarța unor copaci. ul este la fel de dulce precum zaharoza
Xilitol () [Corola-website/Science/324258_a_325587]
-
preoții capitulului de Mediaș, unul dintre ei fiind numit Siegfried de la Muntele Mariei ( "Siffridus de Monte Mariae" ) care este de fapt veche denumire a Brateiului ce se regăsește în hramul bisericii. Numele românesc Bratei și cel german "Pretai" își au etimologia în latinescul ""protodiaconus"" ce a dat numele maghiar al așezării ""Baráthely"", cu semnificația de "Satul călugărului". Așezarea a mai purtat numele de "Monte Mariae" (1283), "Maro" (1289), "Prathia" (în 1359 și 1516), "Bretay" (1528) și "Pretoa" în dialectul săsesc, denumire
Biserica fortificată din Brateiu () [Corola-website/Science/326679_a_328008]
-
Valea Corni. Comună Lădești este atestata documentar la 7iulie 1536 când Radu Paisie da un hrisov prin care îi cedează lui Fartat vornicul ocine din Giulești și Gavănești. Și din Măciuca a cumpărat partea Lădeștilor, toata, pentru 400 aspri.Probabil, etimologia numelui vine de la o familie cu nume primar Ladea sau Ladu. Aceste variante nu au apărut în documente, dar există numele de familie Lădescu, care apare în vremea domnitorului Matei Basarab. La 13 ian. 1634 Domnitorul reda Mănăstirii Bistrița mai
Lădești, Vâlcea () [Corola-website/Science/325243_a_326572]
-
Moșia Olteanca și toată Pesceana, din dealul Peșcenii până la hotarul Cermegeștilor.[ Documenta Romaniae Historica- Țara Românească vol.III, doc.nr.26. Satul nu mai apare,în documente,până în anul 1893, când îl găsim , menționat, ca mahala a satului Măldărești. Ca etimologie a numelui,Iorgu Iordan îl pune în legătură cu adjectivul « olteni», care înseamnă„locuitor de pe Valea Oltului”dar revine apoi, derivându-l de la numele ficei sau soției unui proprietar numit Olteanu.[I.Iordan- Dicționar al numelor de familii românești. Buc. 1893 p.
Lădești, Vâlcea () [Corola-website/Science/325243_a_326572]
-
satul Obislavul în anul 1722, satul Dobrina, lângă Turburea în anul 1576 - sat dispărut -iar în anul 1514 este atestat satul Straja, lângă Grădiștea, sat dispărut . ( Studii Vâlcene, Serie nouă, Nr. I(VIII), Editura Almarom, Râmnicu Vâlcea, 2003, pag. 25-35.) Etimologie: GRĂDIȘTE, grădiști, s. f. Ridicătură (alungită) de teren formată în lunca unui râu, datorită schimbării către vărsare a meandrelor lui. - Din sl. gradište „castru”. ( DEX). Iorgu Iordan în ”Toponimia românească” avansează și sensul de cetate. Toponimul Diaconești are la origine
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
1984) se bazează în mare parte pe experiențele lui Ballard în cel de-al doilea război mondial (la fel ca în povestirea sa anterioară "The Time Dead" apărută în antologia " Myths of the Near Future"). Numele romanului este derivat din etimologia numelui pentru Japonia. Romanul prezintă povestea unui tânăr băiat britanic, Jamie Graham care locuiește împreună cu părinții săi în Shanghai. După atacul de la Pearl Harbor, Japonia ocupă Shanghai, iar în haosul creat Jim este separat de părinții săi. Acesta stă o
J. G. Ballard () [Corola-website/Science/324704_a_326033]
-
poeme centrate în jurul crucii, numit "De laudibus sanctae Cruciș" (în ultimul poem însăși Rabanus îngenunchind în fața acesteia). [3] Printre altele se poate menționa "De Universo Libri XXII, sive etymologiarum opus.", un fel de dicționar sau enciclopedie, bazată foarte mult de la "Etimologiile" lui Isidor din Sevilia, conceput că un ajutor spre interpretarea tipologica, istorică și mistica a Scripturii, "De sacris ordinibus", "De Disciplină ecclesiastica" și "Martyrologium". Toate acestea sunt caracterizate printr-o înaltă erudiție (știa chiar și ceva greacă și ebraica ) și
Rabanus Maurus () [Corola-website/Science/324857_a_326186]
-
în cea mai mare parte cartilaginos și numai parțial osos (format aproape exclusiv din oase de membrană care se află numai în craniu). Coarda dorsală este persistentă, vertebrele lipsesc. Condrosteii actuali reprezintă o grupă specializată de pești, în special bentonici. Etimologia cuvântului condrostei: din greaca "chondros" = cartilaj + și latina "ostei", pluralul lui "osteus", din greaca "osteon" = os. Ca înfățișare externă, condrosteii amintesc, în oarecare măsură, selacienii. Capul lor este prelungit într-un rostru, iar orificiul bucal se găsește pe partea inferioară
Condrosteeni () [Corola-website/Science/326027_a_327356]
-
sanskrite”. Articolele sale despre filosofia orientală se regăsesc publicate în "Convorbiri literare". În "Istoria ideilor mele", Alexandru Dimitrie Xenopol își amintește de o „luptă strașnică” între trei filologi de seamă, Vasile Burlă, Bogdan Petriceicu Hasdeu și Alexandru Cihac, cu privire la la etimologia cuvântului rață, eveniment ridiculizat de el într-o poemă eroi-comică, cu titlul "Rața lui Burlă". În vara anului 1885, prietenii din Iași ai lui Mihai Eminescu, mai ales profesorii Vasile Burlă și Petre Novleanu, dr. De Max, Ion Creangă, dar
Vasile Burlă () [Corola-website/Science/326114_a_327443]