3,312 matches
-
din fața mea! Sellitto și ceilalți polițiști îl escortară pe Weir la Centrul de Detenție Manhattan, unde era ținut în arest pentru omor, tentativă de omor și incendiere. Detectivul îi avertiză pe agenții Departamentului de Corecție cu privire la aptitudinile prizonierului de a evada, iar aceștia îl asigurară că Weir va fi plasat în celulele speciale, un loc de unde era imposibil să evadezi. - Ah, domnule Sellitto? spuse Weir cu vocea gâtuită. Detectivul se întoarse. - Jur pe Dumnezeu că nu am făcut-o eu, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
arest pentru omor, tentativă de omor și incendiere. Detectivul îi avertiză pe agenții Departamentului de Corecție cu privire la aptitudinile prizonierului de a evada, iar aceștia îl asigurară că Weir va fi plasat în celulele speciale, un loc de unde era imposibil să evadezi. - Ah, domnule Sellitto? spuse Weir cu vocea gâtuită. Detectivul se întoarse. - Jur pe Dumnezeu că nu am făcut-o eu, spuse el gâfâind și lăsând impresia unui veritabil sentiment de remușcare. Poate după ce mă odihnesc puțin, îmi aduc aminte câte ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
nasul. Sachs apucă una din serviete și o puse pe un cărucior cu rotile. Porni apoi spre ușa clădirii, urmată de tehnicieni. Investigația va fi floare la ureche, desigur. Un agent care a împușcat accidental un suspect care încerca să evadeze? O formalitate. Totuși, era vorba despre o crimă și necesita un raport complet de la Biroul de Incidente Armate, precedat de o investigație și un proces. Un paznic le verifică legitimațiile, și îi conduse printr-un labirint de coridoare până la subsol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
întoarse spre cealaltă intrare în clădire și îl zări la câteva zeci de metri chiar pe Charles Grady, mergând liniștit pe trotuar. Părea să fie pierdut în gânduri. Detectivul o luă la goană spre procuror, strigând: - Charles! Jos! Weir a evadat! Grady se opri pe loc, vădit încurcat. - La pământ! strigă din nou Bell, simțind că nu mai are aer. Omul, reușind să înțeleagă ce i se spunea, se culcă pe trotuar între două mașini parcate. - Ce s-a întâmplat? țipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Constable îl aștepta, Rhyme. - Îl aștepta pe Weir? - Așa cred. Era surprins când am deschis ușa. A încercat să își revină, dar mi-am dat seama că aștepta pe cineva. - Deci asta plănuiește Weir? Să îl ajute pe Constable să evadeze? - Eu așa cred. - A naibii păcăleală, mormăi el nemulțumit. Reușise să ne distragă atenția prin complotul împotriva lui Grady. N-am crezut nicio clipă că plănuiesc o evadare. Apoi adăugă: Aste în afara cazului în care evadarea este, de fapt, păcăleala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
un cârcel la mușchii cefei din pricina încordării, privi pe fereastră cu gândul la enigma pe care o aveau acum în față: Hobbs Wentworth, asasinul plătit, era mort, iar Grady și familia acestuia erau în siguranță. Evident, Constable se pregătise să evadeze din camera de interogatoriu din Cavou, dar nu fusese înregistrată nicio trentativă din partea lui Weir de a-l elibera. Prin urmare, se părea că planurile lui Weir se duc de râpă. Numai că Rhyme nu putea accepta această concluzie logică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
el voia să scape, să nu intre la închisoare, să continuie să profeseze. Așa că a recurs la o schimbare rapidă de identitate. A devenit Erick Weir, s-a lăsat arestat în după-amiaza aceasta, și-a lăsat amprentele și apoi a evadat. Sellitto îl aprobă din cap. - Deci, după ce l-a ucis pe Kadesky și a dat foc circului, toată lumea urma să îl caute pe Weir și nu pe omul care e de fapt. Și atunci cine dracu’ e el? se încruntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
analizat niște fapte care nu se legau între ele. - Ce fapte? îl întrebă Sachs. - Niște fapte despre care nu știam că sunt dezlegate. Fapte dezlegate necunoscute. Ea se încruntă. Producătorul părea și el tulburat. - Asistentul lui Weir, Loesser... Nu a evadat, nu? - Nu. E încă închis. Se auzi soneria. Thom dispăru și după o clipă Kara intră pe ușă în cameră. Privi în jur, ciufulindu-și părul, care își pierduse strălucirea purpurie și era acum la fel de roșcovan ca un pistrui. - Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mai atentă, adevărul ar fi ieșit la suprafață, dar aflat în urmă, în fața unui public nebănuitor, indus în eroare, nimeni nu observase că păpușa nu era ea. Kadesky clătina din cap. - Ai reușit în mai puțin de un minut să evadezi și să te schimbi? - Patruzeci de secunde. - Dar cum? - Ai văzut efectul, îi spuse Kara. Cred că metoda am să o păstrez pentru mine. - Așadar, tot scopul acestei demonstrații, este, presupun, spuse cinic Kadesky, să obții o audiție? Kara ezită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
miile de țărani disperați, mînați Înapoi la oraș de japonezii În retragere, și bande de jefuitori și de soldați Înfometați din armatele regimului marionetă, lăsați să se apere singuri. În ciuda acestor pericole, chiar a doua zi, Basie, Cohen și Demarest evadară din Lunghua. Deținuții Înaintară spre casa goală a paznicilor, cu saboții bocănind pe aleea de zgură. Înghiontit de bărbații aproape goi, Jim se ținea strîns de mînerele căruciorului de fier. Ceilalți deținuți Își abandonaseră cărucioarele, dar Jim era hotărît să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
agăță de cărucior, trăgînd de mînere, cînd domnul Maxted, obosit, Încercă să se așeze pe scîndura de lemn. Băiatul nu se simțea legat de femeile care scuipau și de bărbații lor cuprinși de frenezie. Unde oare era Basie? De ce oare evadase el? În ciuda zvonurilor că războiul se terminase, pe Jim Îl surprindea că Basie părăsise Langhua și se expunea tuturor primejdiilor din regiunea aceea. Stewardul de cabine era prea precaut, nu era niciodată primul care să Încerce un lucru nou sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
trecere, În prima cameră, vietățile mișcându-și cleștii inofensivi sunt introduse În cratiță (cafenie, cu smalțul spart) una câte una și Încremenesc martirizate Într-un roșu violent. Pentru racul scăpat sub chiuvetă, pe podeaua murdară din lemn, Încercarea de a evada este o chestiune de instinct. Căci ce să caute el În oală? Bâjbâie de-a lungul peretelui, mustățile lui caută o ieșire, desenele tapetului Îl induc În eroare, un pas Înainte, doi pași Înapoi, la pasul Înapoi alunecă În vasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
gheața”, râde vecina În timp ce scoate din apa clocotită racii Înroșiți cu o furculiță și-i așază Într-o farfurie mare și adâncă. „Auzi, madam Pandea! Cică la Donca Simo o să joace un film foarte frumos, „Un condamnat la moarte a evadat”. Mi-a spus madam Lulu. „Nu-i bai!” răspunde doamnea Pandea, „nu-i bai! Că-l prind ei!” Ei beau secărică. Plutonierul Ilie Îi toarnă În pahar, de, e șef. „Nimeni nu scapă, toa’lent, să trăiți! De data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și țigări România, fostele Regale RMS. Mult mai târziu au apărut țigările cu filtru, primele țigări românești cu filtru, Favorit; cică făceai cancer de la ele, așa că succesul lor a fost trecător. La Donca Simo, filmul „Un condamnat la moarte a evadat”. Bucuria lui când personajul trece prin zidurile Închisorii, fugind peste pasarela căii ferate, și se pierde În fumul locomotivei cu abur. Apoi, cuvântul SFÂRȘIT, ENDE, KONEȚ, KRAJ, THE END... de zece ori, de o sută de ori, el, evadatul, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
puternică apăsare în piept. Îl sugruma o senzație angoasantă de solemnitate. Se așeză, pentru ca numaidecât să se ridice, și se distră privind tablourile atârnate pe pereți, printre care un portret al Eugeniei. Îi veni s-o ia la fugă, să evadeze. Dintr-odată, la auzul unor pași mărunți, își simți inima străpunsă de-un pumnal și capul invadat de negură. Ușa salonului se deschise și își făcu apariția Eugenia. Bietul de el se sprijini de spătarul unui fotoliu. Ea, văzându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
altul, ca să fie altul, ca să se eternizeze în altul. Cel puțin asta crede el, dar în realitate caută romanele pentru a se descoperi, pentru a trăi în sine însuși, pentru a fi el însuși. Sau mai bine zis pentru a evada din eul său necunoscut și de necunoscut până și lui însuși. U. Jugo de la Raza, rătăcind pe malurile Senei, de-a lungul cheiurilor, printre tarabele buchiniștilor, dă peste un roman care, de cum a început să-l citească înainte chiar de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
la bibliotecă și am luat cărți. În acea ascunzătoare înghesuită și urât mirositoare, cărțile fuseseră evadarea noastră. Am citit pe rând Goethe, Schiller, Dickens și Thackeray. Dar în America nu mai aveam nevoie de evadare. Cine ar fi vrut să evadeze din Țara Făgăduinței? Citeam o pagină sau două din acele cărți împrumutate de la bibliotecă și apoi le dădeam deoparte, îmi luam pălăria și haina și urcam cele trei trepte ce duceau de la camera mea de la subsol în lumea reală aflată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
natura unui viciu secret, ar fi remarcat doctorul Gabor dacă aș fi continuat să merg la el. Devenise lumea mea reală, mai reală decât subsolul în care construiam diverse lucruri pentru soția și copiii mei; decât baia unde încercam să evadez sub duș, deși nu îmi pot imagina de ce tocmai sub duș, dintre toate locurile, puteam scăpa de amintiri; parcarea supermarketului unde femeile treceau grăbite cu niște cărucioare obscen de pline. Umezeala care venea prin canale și se întindea pe pereți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
în care țăranii secerau grâul în fața munților Jura și peste vârfuri pluteau norii înalți de vară. Țăranii făceau căpițe de fân, iar galbenul lor saturat îmi amintea de poveștile pe care ni le spunea mama despre anii petrecuți în România. Evadam în această lume de dinaintea timpului meu, mă întorceam la coase și seceri ca să mă aflu acolo în siguranță, ferit de fraza pe care tata-mare o va face din nou să iasă din trupul lui uriaș - în una din secundele următoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
se făcuse ora 4. Eram șocată. — Unde s-a dus ziua? am întrebat eu. Ed era bucuros că vorbeam din nou normal. Asta se întâmplă când călărești. Timpul trece altfel. E singura ocazie în care simt cu adevărat că am evadat din realitate. — Filmele au același efect asupra mea, am fost eu de acord. Ed nu era prea convins. Dar cu siguranță filmele te transportă în realitatea altcuiva. Nu afli nimic despre tine însuți. Poate că nu vreau să aflu nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mai vrea să mă sărute. E clipa când mă înspăimânt de mine însumi, și când sunt cuprins de apriga dorință de a sorbi ca un cal însetat, un hârdău de creolină, pentru ca să mă dezinfectez pe dinăuntru. „Vreau acasă”, izbucnesc mecanic, evadat din camera infernală, în curtea cu miros de amoniac. De-acolo pornesc în neștire, târșâindu-mi picioarele grele ca de plumb. Abia noaptea târziu, mă înghite gangul de piatră al locuinței mele cu pereții muți. „Unde-ai fost?”, întreabă Gloria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
nimic mai substanțial atâta timp cât căutările după un refugiu permanent În afara Londrei rămaseră fără succes, pe tot parcursul primăverii și verii. Isteria generală și perturbările suferite de viața capitalei ca urmare a pregătirilor pentru Jubileul Reginei Îi Întăreau dorința de a evada, fie și numai temporar. Se gândi să se Întoarcă la Rye, dar nici căsuța din Point Hill, nici vicariatul nu erau libere și nu avea energie pentru a căuta o alternativă, cu posibilitatea de a rămâne dezamăgit de ceea ce găsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ocazie să mă curăț în rafale de mitralieră sau să cad prizonier, ca să învăț prin urmare supraviețuirea în Siberia, s-a ivit atunci când un grup împrăștiat de șase sau șapte oameni comandat de un plutonier a întreprins tentativa de a evada din pivnița unei case cu etaj. Casa se afla în partea ocupată de ruși a unui sat pentru care încă se mai dădeau lupte. Cum am ajuns în spatele liniilor rusești și cum ne-am trezit în pivnița unei case care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
autorul poemului Martín Fierro. În agitata cronică a investigației polițiste, lui don Isidro Îi revine onoarea de a fi primul detectiv Întemnițat. Dar criticul, al cărui fler este deja recunoscut, poate sublinia ceva mai mult decât simpla apropiere. Fără să evadeze din camera trudei sale nocturne, aflată În faubourg St. Germain, Domnul Auguste Dupin prinde Îngrijorătoarea maimuță care a stat la originea crimelor din rue Morgue; retras În Îndepărtatul palat unde se confundă somptuos gema cu cutia muzicală, amforele cu sarcofagul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dân noi câte un levorvel. Fără a mai mică marjă dă prodență, care să stai la coadă la Domni, sau măcar să scoți la licitație o pușcoace În bună stare, indianu guaraní ne ținea În camionu dân care nu mai puteam evada fără o mică recomandare la camionagiu. Așteptând să ne strige că gata, a trecut!, ne-a ținutără o oră juma În bătaia soarelui, cu ochii dân fericire la iubita noastră Tolosa, că, dă câte ori ieșea gaboru să-i alunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]