2,253 matches
-
-lea, afirmat cu multiplele lui manifestări literare. Bacovia a fost considerat un poet simbolist, deși volumul de versuri din 1916 Încheia traseul acestui curent literar, Împământenit În literatura română de către Alexandru Macedonski, după ce, mai Înbtâi, se afirmase ca poet romantic. Exegeții, aplecați cu răbdare asupra creației sale au concluzionat că George Bacovia este un poet modern, În adevăratul Înțeles al cuvântului. De la prima lectură a poeziei „Plumb”, cititorul integrează În eul său o imagine menită să-i producă un profund sentiment
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
El este „...unul dintre precursorii europeni ai celor mai noi tendințe din literatura universală de azi; absurdul, drama existențială, pustiul istoric..., amurgul..., negrul biologic larvar..., antimetaforismul expresiei..., nonfiguratismul ei... se prefigurează În derutanta operă a acestui mare poet, pe care exegeții nu reușesc decât să-l mistifice”.32 George Bacovia a scris puțin În vers liber și vers alb, cum promova direcția simbolistă. În multe dintre poeziile sale aspectele formale nu i-au fost indiferente. Poezia „Plumb” trebuie cercetată foarte serios
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
sa literară prin experiențele lirice cunoscute. În plachetele „Menire”, „Cântece de demult”, „Visări păgâne”, „Eternități de o clipă” se pot descoperi elementele unei lirici simboliste ori parnasiene care l-au influențat. Apariția volumul „Pe Argeș În sus” este considerată de către exegeți momentul când lirica lui Ion Pillat se impune În atmosfera literară a primei jumătăți de veac al XX-lea, la stadiul maturității artistice. Poeziile acestui volum se Înscriu În paradigma unei lirici tradiționaliste, dar se pare că era necesară o
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Problema poeziei eminesciene este cu mult mai complexă decât Își Închipuie unii (Încât Înclin să cred că nu-l vor cunoaște În profunzime decât foarte puțini oameni, că de fiecare dată se deschid perspective noi), dar câteva repere descoperite de către exegeți, nu trebuie ignorate și acestea ar fi următoarele: - Tema socială În poezia lui Eminescu este o realitate estetică pe care nimeni n-o poate nega și ar fi de prisos. Lumea a fost clădită de la Începuturi pe o asemenea temelie
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
variantă a scrierii acestui roman s-a intitulat „Proces verbal de dragoste și război”, plecând de la concepția prustiană a autenticității screrii unei cărți document unde grija față de stil este abandonată. Cea de a doua carte este considerată de către autor și exegeți un jurnal de război al autorului, pus pe seama eroului său din prima carte, dar incluzând propria lui experiență dramatică de viață. Experiența războiului produce schimbări fundamentale În gândirea personajului care a trăit o altă experiență, până În ultimul moment, când integrat
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
a antitezelor pozitive. El vine din arta plastică iar În cea literară s-a tradus În ceea ce se numește realism pentru epic. Romanul „Enigma Otiliei” este rezultatul unei viziuni estetice devenită obiectul cercetării dar și concretizării În arta literară. Toți exegeții romanului interbelic, inclusiv G. Călinescu, afirmă balzacianismul ca stare estetică necesară În evoluția literaturii române, chiar dacă, privind peisajul literar, se constată o eterogenitate frapantă, datorată Întârziatei noastre evoluții, atât În plan cultural, cât și În planul civilizației. Civilizația e un
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
că el și-a învățat teoriile de la legionari. Repet, pot să găsesc exact izvoarele gândirii lui acolo unde sunt cu adevărat, nu în tot felul de lozinci simpliste, legionare sau de alt fel. S.A.: Bineînțeles, dar marea tentație a unor exegeți mai mult sau mai puțin serioși a fost să amalgameze toate planurile vieții și operei lui Eliade XE "Eliade, Mircea" , pentru a argumenta o condamnare fără drept de apel, în bloc. M.I.: Da, chiar dezbaterea despre Eliade XE "Eliade, Mircea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
avea nevoie de confirmarea unui prim cititor. Dar nu putem să nu observăm, prin comparație, cât de sigur este Eminescu pe noutatea propusă în Luceafărul; „liniștea perfectă” și seninătatea gândirii. Întrebare: cum rămâne, după confesiunile de atelier ale autorului, cu exegeții care au făcut o 14 analiză romanțată a poemului, au brodat pe marginea „triunghiului” erotic ori au divagat despre existența tragică a geniului (în societatea burgheză, desigur!)? Celor care mai sunt în viață nu le rămâne decât să recitească poemul
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
sistemul de gândire poetică. Acesta este, se știe, mai mult sau mai puțin eclectic, dar constituie, în ansamblu, o provocare cu totul deosebită pentru potențialul expresiv al limbii române. Prin urmare, câteva generații de cititori, stimulați de unii biografi și exegeți, au aflat mai întâi de un Eminescu misogin, acuzator al femeii pline de păcate: mincinoasă („Și în farmecul vieții-mi / Nu știam că-i tot aceea / De te razemi de o umbră / Sau de crezi ce-a zis femeia” - Pe
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
avea nevoie de confirmarea unui prim cititor. Dar nu putem să nu observăm, prin comparație, cât de sigur este Eminescu pe noutatea propusă în Luceafărul; „liniștea perfectă” și seninătatea gândirii. Întrebare: cum rămâne, după confesiunile de atelier ale autorului, cu exegeții care au făcut o 14 analiză romanțată a poemului, au brodat pe marginea „triunghiului” erotic ori au divagat despre existența tragică a geniului (în societatea burgheză, desigur!)? Celor care mai sunt în viață nu le rămâne decât să recitească poemul
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
sistemul de gândire poetică. Acesta este, se știe, mai mult sau mai puțin eclectic, dar constituie, în ansamblu, o provocare cu totul deosebită pentru potențialul expresiv al limbii române. Prin urmare, câteva generații de cititori, stimulați de unii biografi și exegeți, au aflat mai întâi de un Eminescu misogin, acuzator al femeii pline de păcate: mincinoasă („Și în farmecul vieții-mi / Nu știam că-i tot aceea / De te razemi de o umbră / Sau de crezi ce-a zis femeia” - Pe
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
plenar la interesele sale vitale. Pe de altă parte, identitatea este în permanență regândită în procesul globalizării, care a cuprins, fie că ne place sau nu, întreaga planetă. În același capitol autoarea analizează conceptul de identitate în abordările a numeroși exegeți constructiviști, dintre care menționăm numele lui Alexander Wendt și Rodney Bruce Hall, care, spre deosebire de neorealiști, formulează o teorie socială a relațiilor internaționale. Autoarea insistă pe viziunea constructivistă asupra identității în ipostazele sale, ca structură, ca agent, preliminând conceptul de identitate
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
prin impunerea unor amenințări. Ca urmare, nu există în mod necesar o armonie între securitatea individului și securitatea națională. Această realitate a fost și este prezentă, adesea statul face apel la numeroase contrângeri ale individului în numele securității naționale. Ca urmare, exegeții în Relații Internaționale subliniază rețeaua de conexiuni și constrângeri între securitatea personală și națională. Tocmai aceste contradicții au condus la prăbușirea fostelor state socialiste din Centrul și Sud-Estul Europei. Ori, în logica securității umane, individul reprezintă unitatea de bază. Securitatea
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
practicat toată viața în condiții din cele mai diverse 3. Pentru a înțelege mai exact personalitatea prințesei Bibescu și inconsistența acuzațiilor de "colaboraționism", ar fi necesară clarificarea naturii relațiilor ei cu prințul moștenitor al Germaniei. Criticii prințesei, de la contemporani la exegeții din zilele noastre, au folosit constant drept argument și raporturile acesteia cu Kronprinz-ul. Niciunul din adversari nu a ignorat acest aspect, nici chiar după multe decenii. Am făcut un inventar al acestora în studiul menționat mai sus, dar reamintim
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
relații cu dușmanul, dar că acestea ar fi fost foarte dezamăgite dacă ar fi văzut conținutul scrisorilor prințului german, "bărbat însurat și cu doi copii (trei din 1909 C.I.), care par emoționant de naive și neclare"14. În sfârșit, un exeget român, Dumitru Hîncu, este convins că o cercetare atentă a epistolelor schimbate de cei doi ar dovedi că această relație nu a exercitat nicio înrâurire asupra poziției Marthei Bibescu în epocă și că ele constituie "o nouă și peremptorie probă
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
curentelor și discursurilor mă cam face să râd. E nevoie de recuperarea onestă a unei istorii a insurgenței, subversiunii, marginalității și protestului în literatura română. Am revizitat avangarda, prin intermediul acestui volum semnat de Dan Gulea, fără să simt neînțelegerea - tipică exegeților români - pentru extraliterarul din literarul avangardist. Dan Gulea, Domni, tovarăși, camarazi. O evoluție a avangardei române, Paralela 45, 2007 Scriitori pe „drumul fantomelor“ Bogdan Romaniuc Femeia în roșu este un roman documentar, optzecist, dar mai ales postmodern, scris la șase
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
forma orgoliului național, puternic susținut de interesele generate de alterarea instinctului de proprietate, izbucnirile naționaliste au produs în sânul bisericii adevărate crize dogmatice și canonice cu finalitatea cunoscută. Cu toate acestea în viziunea lui Paulescu, după cum spunea Nichifor Crainic (singurul exeget a operei creștine paulesciene), "naționalismul este adevărul natural, iar creștinismul este adevărul supranaturaF’. Din nefericire, însă, omul și societatea omenească nu s-a putut ridica la înălțimea acestui adevăr, supranaturalul fiind sacrificat în favoarea naturalului, consecința fiind chiar fărâmițarea bisericii crești
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
populare, dansurile oferă elementele unui pitoresc tablou. Poporul are o întreagă literatură de legende și tradiții, în care flăcăii mor din dragoste, călăreții străbat câmpia, zânele fac frunzele să foșnească, iar eroi legendari se ivesc noaptea din toate stâncile. Primii exegeți care s-au aplecat asupra legendelor populare românești au fost Alecu Russo (între 1840 și 1846), Anton Pann (între 1847 și 1850) și marele poet Alecsandri (între 1852 și 1853). Acesta traduce în versuri românești un volum de Balade și
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
să moară, avem și o teribilă scenă erotică, aceea cu Cezar,-a, dar avem „avantajul“ indefinitului și al infinitului oferit de statutul de manuscris neterminat. Clișeele romantice aflate într-o perpetuă forfotă în algoritmul literar eminescian au fost inventariate de exegeți - nimic nu-i aparținea propriu-zis, totul era preluat din febrilele lecturi din perioada germană mai ales. Minunăția constă tocmai în folosirea lor pentru definirea unei entități precum arheul, când o simplă variantă a metempsihozei, când un straniu demon al textului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
pogorîți din cer, l-au luat în brațe pe pruncul Ilie și l-au ,,învelit cu foc,,. Apoi au început ,,să-i bage văpaie de foc în gură, ca să mănânce,,. Interpretarea clasică dată de preoții timpului și asumată astăzi de exegeții creștini a fost aceea că Ilie va fi ,,locaș al luminii darului lui Dumnezeu,,. Cuvântul său va fi ,, ca focul de puternic,,. Acest episod hagiografic mie îmi amintește de fascinanta mitologie a zeiței Demeter, patroana spirituală a Misterelor din Eleusis
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
însoțită de o devalizare economică a societății. Pe cît este de necapitalist gestionat timpul în penitenciare, pe atît de necreștin se dovedește el. Timpul este infinit de prețios, căci fiecare oră pierdută diminuează lucrul în slujba gloriei lui Dumnezeu" spun exegeții creștini citați de Max Weber. Într-o instituție al cărei rol fundamental a fost cel al penitenței de aici și numele de penitenciar -, deci al iertării păcatelor, Dumnezeu a fost exclus total decenii de-a rîndul și reintrodus uneori timid
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
neterminate, ori chiar numai proiectul, căci îl atrage irepresibil nu atât ceea ce este actual într-o operă anume, cât ceea ce a rămas potențial și poate fi recuperat, în mod miraculos, prin rescrierea sa cu mijloacele, intuiția și harul creator al exegetului. Iată de ce el sondează nu nivelul „neptunic“, ci pe cel „plutonic“ al liricii eminesciene. Cum s-a remarcat însă, I. Negoițescu este într-adevăr călinescian prin arta și plăcerea de a cita, prin comparatismul lui insolit, printr-un anume histrionism
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Cioran, citim în antologia aceasta a lui, uitată de el însuși, ce a ales dintr-un ansamblu imens. Citim și ne place, dar uităm, neavând la îndemână an samblul, natura și calitatea alegerii sale, care îl definesc și de care exegetul lui viitor va trebui să țină seamă. Eu, din puținul cât mi-a fost dat să mă pricep, am avut im presia că alegerile lui au fost inspirate de geniu, de geniul său. Totuși, în virtutea relației privilegiate a traducătorului cu
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
dispariție prin deteriorarea publicațiilor"167. În aceste condiții, publicistica eminesciană continuă să rămână un teren deschis editării critice și interpretării textelor. 3.2. Specificul exegezelor în domeniu De-a lungul timpului, creația eminesciană a atras atenția unui număr impresionant de exegeți români și străini, fiind abordată din perspective și cu instrumente variate. În contextul unei atari bogate exegeze, este greu de crezut că se mai pot găsi căi inedite de interogare a obiectului sau domenii ale operei care să nu fi
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
rămână, cu rare excepții, un domeniu abordat tangențial sau, de cele mai multe ori, neglijat de eminescologi. Explicațiile pot fi atât de natură obiectivă, editarea integrală a publicisticii eminesciene realizându-se relativ târziu, cât și de natură subiectivă, vizând impactul personalității unor exegeți, situație ce a generat preluarea necritică și promovarea fără rezerve a judecăților lor de valoare. Apropierea de opera eminesciană poate părea o întreprindere aventuroasă pentru orice cercetător, date fiind multitudinea exegezelor și autoritatea unora dintre interpreți. Ce șansă mai poate
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]