2,397 matches
-
față de artă și literatură" în toate criticile aduse formalismului estetic de-a lungul unui secol care a fost pe rînd, în multe țări, democrat, dictatorial și din nou democrat. Chiar denumirea de formalism estetic preferată de dl. Nemoianu și de exegeza americană indică deriziunea în care tot ce se leagă de frumosul din artă, de ordine, armonie sau seninătate, e privit prin opoziție cu un presupus fond serios și utilitar pe care s-ar cuveni să-l posede arta. Aici mi
Estetismul, inamicul public numărul unu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15929_a_17254]
-
ei apărînd influența ideologică. Aceasta e și explicația pentru care astăzi nimeni nu ar mai putea scrie un volum atît de doct și de patimaș ca Romantismul german: candoarea tendinței de spirit a murit, fiind înlocuită de cealaltă tendință, a exegezei de conjunctură.
Surclasarea spirituală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5501_a_6826]
-
a unor note de lectură, cartea aceasta este rezultatul unei experiențe de viață. Tocmai de aceea, din multele volume apărute după 1989 pe marginea filozofiei noiciene, cea semnată de Ion Ianoși inspiră încredere și poate fi considerată un reper în exegeza actuală. Poate suna a precizare pedantă și oarecum oțioasă, dar Ion Ianoși este unul din puținii intelectuali români care l-au citit pe Noica de la un cap la altul, și unul dintre foarte rarii comentatori care s-au străduit să
Dorința lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10160_a_11485]
-
mai mult, tocmai de aceea exemplul lui Ion Ianoși este unul ieșit din comun. Nici o urmă de încrîncenare sau de reproș travestit în observații exegetice nu răzbate din rîndurile cărții sale. Și astfel, fidel intenției sale inițiale, Ion Ianoși face exegeză prin comentariu de cărți și nu ideologie prin proces de intenție sau prin rostire de verdicte oportuniste. Al treilea lucru surprinzător este grija lui Ion Ianoși de a respecta dorința testamentară a lui Noica, așa cum a apărut ea pentru prima
Dorința lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10160_a_11485]
-
și semnificațiile, face observații critice în timp ce povestește, îl atenționează pe Milionar cum trebuie interpretate întâmplările și, în consecință, îi face recomandări despre cum ar trebui scrisă Cartea. Monica Spiridon a observat foarte bine că proza lui Ștefan Bănulescu își conține exegeza și strategiile de lectură. Prin structurile ei simbolice, Cartea Milionarului ,își expune codul estetic, iar literatura lui Ștefan Bănulescu se arată străbătută subteran de fluxul meditației asupra literaturii - mai precis asupra genezei și înțelesurilor sale". Creatori virtuali sunt Polider, numit
Crepusculul bizantin by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10986_a_12311]
-
românești, iar Baudelaire și experiența abisului, deși ultima (și nefinalizată de autor), are prioritate întrucât n-a mai fost până acum tradusă în românește. Cea de-a doua se configurează post-lectură: avem de-a face cu un , care strecoară, în exegeza lui Baudelaire, propria filosofie de existență și propriile-i convingeri cu privire la rostul artei. Publicarea acestei ultime cărți acum, la începutul ediției, are rostul de a furniza cititorului prolegomenele operei ulterioare, atât ale celei românești, cât mai ales ale celei franceze
Fondane testamentar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3351_a_4676]
-
vorba de o carte care reunește literatura și filosofia scriitorului, nu pot decât regreta decizia care a făcut ca versanții operei sale să fie parcurși nu de o ediție românească integrală, ci de două ediții paralele, una vizând poezia și exegeza literară, cealaltă gândirea lui Fundoianu.) Ediția românească este, de altfel, blindată cu tot ceea ce trebuie să știe un cititor despre carte și despre autorul ei, fiind un adevărat exemplu de excelență editorială. Se distinge imediat, în felul în care a
Fondane testamentar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3351_a_4676]
-
comunică într-o scrisoare din 7 mai 1946 doamnei Geneviève Fondane - că „nu s-a scris niciodată ceva mai profund despre Baudelaire”. Filosoful nu poate fi suspectat nici de complezență, nici de „patriotism”: chiar și azi, în ciuda evoluției inerente a exegezei operei poetului, interpretarea lui Benjamin Fondane stă în picioare și, mai ales, își păstrează nealterate profunzimile de care vorbea Cioran. Pentru că nu este o lectură critică obișnuită, ci o interpretare filosofică și morală a unei opere care până atunci fusese
Fondane testamentar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3351_a_4676]
-
morală a operei sale din România, o voce discretă, abia auzită din pricina vacarmului din jur, a încearcat să țină în echilibru, prin însăși normalitatea ei, comunicarea cu posteritatea brâncușiană. Este, evident, vorba de vocea lui Barbu Brezianu, acest clasic al exegezei brâncușiene din România, care, în pofida tuturor adversităților, reușește să păstreze tonul demn și neutru al cercetătorului situat dincolo de isterie și de orice tentație a fetișismului. În pofida faptului că opera majoră a lui Brâncuși, Coloana fără sfîrșit, a fost sever agresată
Brezianu și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10298_a_11623]
-
opera majoră a lui Brâncuși, Coloana fără sfîrșit, a fost sever agresată, că infractori derizorii și colportori fără scrupule au aruncat în serie, pe piața românească și nu numai, tot felul de falsuri Brâncuși, unul mai caraghios decît altul, că exegeza delirează și amatorismul hermeneutic a ajuns la limita ridicolului, Barbu Brezianu și-a păstrat măsura, echilibrul și înțelepciunea. Reeditarea, cu cîțiva ani în urmă, a monumentalei sale lucrări Brâncuși în România, care aduce la zi, atît din punct de vedere
Brezianu și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10298_a_11623]
-
vreme în presa literară scrisul lui Grațian Jucan. România literară a consemnat, cu un an în urmă, prin editorialul d-lui N. Manolescu, hărnicia acestui profesor bucovinean, care ilustrează exemplar cercetarea de istorie literară locală. El continuă în felul acesta exegezele mai vechilor profesori bucovineni Leca Murariu, Constantin Loghin ș.a. scriind fie monografii despre așezările românești din Bucovina, vetre de istorie (Câmpulungul Moldovenesc, Fundu Moldovei ș.a.) fie studii și articole despre Eminescu, cu o stăruință ce durează de aproape patru decenii
Despre "ardelenismul" eminescian by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17408_a_18733]
-
de-a fi lăsat zilele să se scurgă fără să le țin socoteala, ca și cum Dumnezeu mi-ar fi garantat că voi trăi vreo sută de ani. Nu mai puțin adevărat este că niciodată nu mi-a trecut prin minte că exegeza rebreniană și fructificarea ei îmi vor măcina din viață... 40 de ani. Precum cartoforii, m-am așezat la masă convenind ca jocul să nu ne fure prea mult. Vorbe - deoarece, peste tururile de onoare, au urmat repetate prelungiri, mereu pentru
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
de la Polirom a cărții lui Ion Vartic despre Cioran poate fi privită ca „o nouă carte”; mai degrabă nu. Cert este însă că aduce la zi dosarul filosofului și a generației sale, recuperînd, între altele, volumul inedit De la France, strălucita exegeză „genetică” a lui Nicolas Cavaillès, și noile controverse prilejuite de Liviu Bordaș în marginea acuzelor de plagiat legate de Nae Ionescu. Nu sunt multe cărți despre Cioran care să deschidă atîtea piste incitante de invesigație; între cele apărute la noi
Subteranele identității lui Cioran by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4606_a_5931]
-
comentatorii înzestrați cu autonomie de gîndire, calitate rarisimă în breasla interpreților. Și cum de curînd am intrat în posesia volumului lui Dorin Popescu, Noica. Bătălia continuă (Editura Ideea Europeană, 2013), evidența unei punți interpretative se impune peste ani: după 1990, exegeza lui Noica a început cu Ion Dur, și azi, după două decenii, continuă cu Dorin Popescu. De ce criterii a ascultat Ion Dur cînd și-a selectat cele 17 texte nu putem ști. Orice selecție se face după o preferință, iar
Antologie interioară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3555_a_4880]
-
intuițiilor fine. Cu precădere atrage analiza pe care o face imprecațiilor lui Goga la adresa lui Maiorescu (necrologul acid pe care poetul l-a scris în 1917), alături de distincțiile în marginea gazetăriei lui Sandu Tudor. Spre sfîrșitul volumului, autorul iese din logica exegezei și intră în atmosfera literelor încinse, cum se întîmplă în Primejdia culturii de estradă, text scris în 2007, a cărui idee și-a găsit confirmarea în timp: societatea românească se îndreaptă spre un tip de subcultură în care 99% dintre
Antologie interioară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3555_a_4880]
-
a anilor '30, la numai un deceniu după sosirea la Paris. După ce a bulversat conștiința publică românească denunțând statutul tributar, "colonial" al culturii autohtone față de cultura franceză, după ce a revoluționat sensibilitatea lirică românească prin "Priveliștile" sale, el a reînnoit substanțial exegeza critică a poeziei moderne și a devenit un gânditor existențial - nu existențialist - de marcă la nivel european. Cărțile lui s-au bucurat de aprecierea unor autori precum Benedetto Croce, Miguel de Unamuno, Miguel Angel Asturias, Jean Cocteau, Jean Cassou, Marcel
B. Fundoianu, 65 de ani de la moarte by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/6835_a_8160]
-
edituri (nu doar universitare) din Occident și veți fi uimiți nu doar de numărul, ci și de diversitatea titlurilor ce-i sunt dedicate. Ediții comentate ale fiecărei piese, reviste de specialitate cu o activitate de tren accelerat, reeditări permanente ale exegezelor clasice, studii pe orice temă, principală ori secundară, întâlnită în scrisul său, ba chiar și frecvente cărți ce pun în dubiu această industrie de promovare neobosită. O carte despre care se vorbește intens (va fi trimisă în librării pe 6
Industria Shakespeare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6418_a_7743]
-
temei. I s-au reproșat negativismul aprioric și, implicit, neconstructivismul unei asemenea atitudini... prea critice; iar cei care i-au admirat spiritul ludic și au încercat să-l perpetueze n-au reușit s-o facă decât prin simple gesticulații. Seriozitatea exegezei în stilul Regman rămâne încă un capitol puțin "explorat", ca să uzez de un cuvânt des folosit de autor în legătură cu operele literare. Cronicar prin excelență, a avut curajul să rămână așa până la capăt. Volumul postum, intitulat Ultime explorări critice (ed. Atlas
Ironie și franchețe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/16283_a_17608]
-
Gabriela Adameșteanu: Eugčne Ionesco "sofist", "manierist"; originile materne ale lui Eugčne Ionesco; exilul; Eugčne Ionesco la Vichy; Eugčne Ionesco și România; relațiile lui Eugčne Ionesco cu Cioran și Eliade. Multe din trăsăturile acestui portret ionescian sunt deosebit de rodnice pentru posibile exegeze viitoare. Printre acestea, aș remarca în primul rând interpretările oferite de Marie-France Ionesco, care invocă lungi citate din opera tatălui, asupra unor concepte devenite clișee în exegezele ionesciene, precum incomunicabilitate, absurd, criza limbajului, la modă în 1950, precum erau în
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
și Eliade. Multe din trăsăturile acestui portret ionescian sunt deosebit de rodnice pentru posibile exegeze viitoare. Printre acestea, aș remarca în primul rând interpretările oferite de Marie-France Ionesco, care invocă lungi citate din opera tatălui, asupra unor concepte devenite clișee în exegezele ionesciene, precum incomunicabilitate, absurd, criza limbajului, la modă în 1950, precum erau în 1940 autenticitatea și experiența. "Pentru mine - declara Ionesco în legătură cu Cântăreața cheală, într-o convorbire cu Claude Bonnefoy - nu era vorba nici de incomunicabilitate, nici de singurătate. Dimpotrivă
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
constituit mai curînd un obstacol în calea receptării sale critice de subtilitate. S-a cristalizat, în timp, stereotipul cultural că autorul lui David Copperfield nu depășește un anumit nivel al abilităților epice (în speță, cel al povestirii) și, ca atare, exegezele de mai mare rafinament eșuează în cazul său. Uneori, se sugerează chiar că Dickens ar aparține exclusiv literaturii pentru copii, transferul operei lui către marea epopee a romanului fiind inoportună. De fapt, în aceste clișee de hermeneutică literară, se ascunde
Cronica unui paricid epic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7718_a_9043]
-
încercarea de marginalizare a literarului. Următoarea abordare diacronică îi e consacrată lui Pleșu și poate fi astfel catalogată deoarece presupune reevaluarea scrierilor acestuia, considerate ca "iradieri" ale centrului reprezentat de Minima moralia. Și în cazul lui Liiceanu, Ștefan Borbely face exegeză împotriva curentului, accentuând tocmai caracterul de cerc închis al grupului; criticul clujean ajunge la aceeași concluzie ca și Katherine Verdury - miza disensiunilor privind periculoasa fascinație a literaturii fiind o confuzie canonică. Diversitatea scriiturilor se poate constata prin comparația a două
Lupus in Fabula by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16875_a_18200]
-
anterior pozitive ale uitării nu reapare, cu excepția, poate, a uitării individuale a ororii, care poate avea funcție vindecătoare. Memoria colectivă are, în versiunea acestui grup de studii, datoria păstrării propriei ființe împotriva uitării. În debutul acestor studii, însă, se află exegeza lui G. Bondor asupra lui Nietzsche, unde figura uitării apare diferit în raport cu celelalte studii, ea marcând figura uitării (de sine și de accidentele obiectelor) drept condiția fundamentală a cunoașterii universalului. Cu excepția acestui studiu, la care mi-aș dori să revin
Cine uită și cine există by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2555_a_3880]
-
american ce-l desemnează pe Hermann Melville, autor a cărui operă tot crește în conștiința criticii, interesează tot mai mult, intrat în canonul literar înalt, căci nu doar Moby Dick, ci și Bartleby, Billy Bud, Redburn se bucură constant de exegeze, provoacă interpretări noi. Despre viața lui H.M. se cunosc date legate de călătorii și slujbe, viață de familie și dificultăți bănești, lecturi preferate și prietenii literare. Biografia lui interioară însă are multe necunoscute. În „Mulțumiri”, Jay Parini mărturisește pactul dublu
Când personajul se numește Herman Melville by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2839_a_4164]
-
pe care el însă nu-i cîtă"). Reacție postromantica față de filosofia academică, cu ecouri ale vitalismului și ale nietzscheianismului, Nae Ionescu a considerat filosofia autentică o reflecție liberă, opusă raționalismului și scientismului. Studierea operelor filosofice ale antecesorilor, în scop de exegeza și comentare, era contestată și repudiata, ca și apelul la exegezele unor autorități în materie. Încuraja și practica reacția spontană a unei minți proaspete, eliberată de idolii culturii filosofice convenționale. Pornind de la mărturisirile lui Mircea Vulcănescu, autorul nostru amintește că
O pasionantă carte de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17950_a_19275]