12,301 matches
-
zâmbetul lui Scaraoțchi. Nici o mișcare. Un pas înapoi, apasă iarăși comutatorul. Se aprinde filamentul, se vede scara spre stradă. Pipăie prudent, coboară. Strada, magazinul SCAMPOLO, stație de autobuze, autobuzul, stația de tramvai, tramvaiul, iarăși strada, iarăși stația, iarăși tramvaiul. Aventuri, expedițiile cotidianului. Destul să atingi muchiile concretului ca totul să se dilate, să lunece, să se destrame, un gol măreț, cenușiu, mlăștinos, cu gingiile enorme, purulente. Vinerea ratată, rămânea miercurea următoare. Ooră lângă telefon, timpul reglementar al pariului. Rotea fără convingere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ceva nou de îmbrăcat. Am căzut de acord. După un prânz pregătit în pripă cu supă de roșii, ouă jumări și sendvișuri cu salam, am plecat cu Lucy la cumpărături. Cu sau fără vorbe, a părut să se bucure de expediție așa cum s-ar fi bucurat orice altă fată în împrejurări asemănătoare: libertatea totală de a-și alege ce voia. La început, ne-am mulțumit cu lucrurile principale (șosete, lenjerie, pantaloni lungi, pantaloni scurți, pijama, un hanorac de bumbac, o canadiană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
n-a mai fècut dragoste de trei ani de zile, el purtându-se la început că un adolescent jalnic, neinițiat, grèbindu-se, nerèbdètor, nepotolit, ea reînvèțându-l sè atingè o femeie, degetele lui examinând meticulos geografia trupului ei în lungi și primejdioase expediții, el preluând controlul, studiind hèrțile terestre ale pielii ei, explicându-i semnificația fiecèrei perechi de poli, polii matematici, de pildè, fiecare dintre cele douè puncte în care un diametru al sferei intersecteazè sfera, Matei referindu-se explicit și indicând locurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
asta? - Noroc că eram bine cu taică-tău, am fugit pe bicicletă - dar nu la noi, la Chiștelnița, la Ciocâlteni, unde i-a mobilizat pe-ai lui - când au auzit Macedonenii că au ocazia să mănânce Greci cruzi, fără pâine... - Expediția lor călare s-a dus la Chiștelnița? - Asta-i: la Chiștelnița. Au stricat portița, au dărâmat un gard, ne-au tăiat un cireș - unul care dădea cireșe uite-așa de mari... Niște sălbatici, Grecii! Acasă era numai tata, mama În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Când cu fugitul n-avea, au fugit pe caii vărului Mihălaș dealtfel, la el s-au ascuns În prima săptămână. Dar după ce s-au cununat, cu popă, s-au așezat la casa lor, adică a tatei. Acolo i-a găsit „expediția” organizată de hoțul cela bătrân - vorbesc de a doua. Cu doi dintre băieți, frații mamei, cu slugi, cu haidăi - toți călări... Tata, om blajin din fire, s-a cam ascuns... - Ascuns? Dar el o furase, ar fi trebuit să... - Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
continua să se gândească la zicale. Numai că, la finalul zilei, când își dădură seama a că nu elaboraseră nici un plan funcțional, coduseră înapoi spre casă oarecum spășiți. Șeful poliției îi aduse Colectorului Districtual vestea că maimuțele fuseseră în altă expediție și făcuseră un raid prin dulapurile fostului Judecător Districtual. Luaseră cinci sticle de whisky și dispăruseră înainte ca servitorii să-și dea măcar seama ce se petrecea. Perceptorul districtual reveni la bungalow-ul său și se așeză plin de îngrijorare. Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
a răspuns Nick cu o expresie de regret. Mie îmi place să socializez și știi ce se spune: „Cel mai repede se mișcă omul care merge singur“. —Îmmmm! Susan nu părea prea convinsă. Cred că zicala asta se referă la expediții de lungă durată, nu la întâlniri de societate. Nick s-a dus către pat, a dat pilota la o parte și s-a băgat sub ea. —Oricum, pe Caitlin n-o deranja niciodată s-o las singură la petreceri. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și nu găsi nici unul. Era o călăuză a deșertului; o călăuză bună, fără îndoială, dar o călăuză targuí avea datoria să se angajeze doar ca să îndrume caravanele, să caute urmele vânatului sau să-i însoțească pe francezi în ciudatele lor expediții în căutare de amintiri ale strămoșilor. Niciodată, sub nici o formă, un targuí nu avea dreptul să pășească fără voie pe domeniul altui imohag, și cu atât mai puțin călăuzind niște străini incapabili să respecte vechile tradiții... Când Mubarrak-ben-Sad a deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
chiar Mubarrak-ben-Sad, călăuza oficială a postului, pe care el îl socotea unul din cei mai buni cunoscători ai nisipurilor și ai terenurilor pietroase, recunoștea că nu îndrăznise să facă așa ceva. „Dar cunosc pe cineva, îi mărturisise o dată, în timpul unei lungi expediții de recunoaștere în masivul Huaila. Cunosc un inmouchar din tribul Kel-Talgimus care a fost acolo și s-a întors...“ — Ce simți când ești acolo? Gacel îl privi lung și ridică din umeri: — Nimic. Trebuie să lași la intrare orice sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Se zice că transporta mărfuri în valoare de peste zece milioane de franci de pe vremea aia. Azi, fildeșul și bijuteriile acelea ar valora de trei ori mai mult. — Mulți au murit urmărind visul ăsta. —Toți erau aventurieri, care n-au planificat expediția în mod științific, cu mijloace adecvate și sprijin logistic. Căpitanul Kaleb-el-Fasi îi aruncă o privire lungă, ce se voia severă și mustrătoare: — Insinuezi să folosesc materialul și oamenii armatei ca să caut caravana asta? întrebă cu prefăcută surpriză. — De ce nu? veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sprijin logistic. Căpitanul Kaleb-el-Fasi îi aruncă o privire lungă, ce se voia severă și mustrătoare: — Insinuezi să folosesc materialul și oamenii armatei ca să caut caravana asta? întrebă cu prefăcută surpriză. — De ce nu? veni răspunsul sincer. Tot timpul ne trimit în expediții fără sens să căutăm noi puțuri, pietre fără valoare sau să facem recensământul triburilor. O dată, inginerii ne-au pus să umblăm de colo până colo șase luni, încercând să găsească țiței. — Și au găsit. — Da, dar... Noi cu ce ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să-l condamne pentru ceva ce până la un punct părea normal pe acele meleaguri. Patrule care dispăreau pentru veșnicie erau multe, căci era de-ajuns o greșeală a călăuzei, o pană de motor sau un ax rupt pentru ca o simplă expediție de rutină să devină o tragedie, fără șanse de supraviețuire. De fapt, pe asta se miza, când erau trimise la Adoras toate scursorile din cazărmile și pușcăriile din țară. în mod logic, nici unul din oamenii lui nu trebuia să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
În vreme ce Terken Hatun Își ia asupra ei sarcina de a-l convinge pe sultan de necesitatea de a-l salva pe hanul din Samarkand, Nizam al-Mulk, care se preface că se opune acestei intenții, se ocupă cu Înverșunare de pregătirile expediției. Prin acest război al prefăcătoriilor, Nizam nu caută numai să anexeze Transoxiana, și Încă și mai puțin să salveze Samarkandul, el vrea mai ales să-și recapete prestigiul batjocorit de subversiunea ismailită. Și, În această privință, are nevoie de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
gândesc la liniștea aceea îngrozitoare din peșteră, numai zumzetul aburilor, la fel ca fumul unui furnal ridicându-se din pământul înfrânt, văd cadavrele ruinelor, orașele fumegând, grădina lui Dumnezeu distrusă, iar atunci el spune, știi, când m-am întors din expediție, în drum spre casă, am urcat muntele Sodoma, știai că este gol pe dinăuntru, că este în același timp munte și peșteră? Eu răspund șoptit, nu, nu știam. Acesta este cel mai trist loc în care am fost, spune el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
F.A.I. sau C.N.T. Și pe urmă a venit ziua aia cînd reprezentantul britanic al autorităților ne-a făcut să uităm ce se-ntîmplase În oraș. Avea o cască uriașă de oțel, ca cele nemțești, pe care o purta În orice expediție În direcția frontului. Nici unul dintre noi n-avea acest gen de accesoriu. Era o teorie mai mult decît larg răspîndită că, din moment ce nu prea erau multe căști de oțel, acestea ar trebui date trupelor de șoc - și faptul că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
poveste rumegată timp de două secole, Întemeiată pe fantezii. Nu există nici o dovadă, pot să vă trântesc pe masă vreo cincizeci de hârțoage care povestesc aceeași năzbâtie, copiindu-se una pe alta. Uitați-vă aici, am deschis la Întâmplare: «Dovada expediției scoțiene constă În faptul că până și astăzi, la distanță de șase sute cincizeci de ani, mai există În lume ordine secrete care se revendică de la Miliția Templului. Cum s-ar putea explica altfel continuitatea acestei moșteniri?» Înțelegeți? Cum e posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ale Domnului. Acum se pune problema luării unei decizii: să mărșăluiască Împotriva Alexandriei sau Împotriva orașului Cairo? Decizia cea mai Înțeleaptă ar fi fost Alexandria, pentru a-i lua Egiptului un port vital. Dar mai era și geniul rău al expediției, fratele regelui, Robert d’Artois, megaloman, ambițios, Însetat de glorie imediată, ca orice frate mai mic. El dă sfatul să se Îndrepte spre Cairo, inima Egiptului. Templierii, altădată prudenți, acum freamătă de nerăbdare. Regele interzisese luptele izolate, Însă mareșalul Templului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o făcea să ajungă la Milano după-amiază. Ne Întrebă dacă o Însoțeam la gară. Belbo continuă să-și răsfoiască Însemnările și zise: „Mi se pare că Agliè te aștepta și pe tine, mi se pare chiar că a organizat toată expediția asta numai pentru tine”. „Cu atât mai rău pentru el”, zise Lorenza. „Cine mă conduce?” Belbo se ridică și ne spuse: „Mă duc repede și mă Întorc. Pe urmă mai putem sta aici vreo două ceasuri bune. Lorenza, aveai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
lungul coridorului și, șontâc, șontâc, ajunserăm în zona frigiderului. Aici am organizat un mini-picnic: castraveciori verzi muiați în miere de albine și apă minerală. După ce am mai prins la inimă, am ridicat tabăra și am străbătut în sens invers coridorul. Expediția se încheie cu încă un tur al mesei din sufragerie. Bolnavul șuieră extaziat: brava nepoate! să trăiești și să-ți dea Dumnezeu succes! Când familia află despre aventură, se adunară cu mic cu mare pentru un consiliu-ciolhan ad hoc. Multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a fost verde s-a uscat! Mă irita faptul că Adelina se amestecase în perspectivele mele de viitor casnic. Pe de altă parte, aveam un motiv să rămân în orașul-carnivor, acolo unde își rânjeau din umbră colții marile feline. Din expediția ei nordică, Adelina s-a înapoiat cu un pisoiaș birmanez cenușiu, cu ochi de metal albastru. Era atât de înnebunit după carnea crudă, de miel mai ales, că o mușca de degete dacă îl hrănea direct din mână. Ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nou! Pe urmă povesti celor doritori de amănunte că primul ministru a avut adineaori o audiență la rege în care i-a raportat că tulburările agrare au luat proporții atât de grave încît e nevoie de o urgentă și energică expediție de represiune. I-a arătat cu dovezi că nu s-ar mai putea conta deplin pe armata noastră pentru asemenea însărcinare tragică și l-a rugat să facă apel la concursul armatei austriace, adăugând că aceasta ar fi singura salvare
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
orice caz, spre a evita orice eventuale ezitări, vă rog să luați măsuri, domnule general, ca în detașamentele desemnate pentru represiune să nu fie înglobați soldați din regiunea tulburată! zise prefectul cu mai multă gravitate. Pe urmă discutară puțin itinerariul expediției de pacificare. Baloleanu hotărî ca un detașament de o mie de oameni cu șase tunuri să fie mâine, duminică, la ora opt dimineață lângă gara Costești, unde va sosi și dânsul cu reprezentanții parchetului. ― Orice rezistență va fi imediat reprimată
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
indignare: ― Măi băiete, ce-ai văzut tu în Argeș a fost o glumă de salon față de cruzimea și barbaria ce s-a abătut asupra tuturor satelor din țară de când au luat ăștia conducerea!... Cei împușcați sau în general uciși de expedițiile represive sunt cei fericiți și norocoși, pentru că au scăpat de schingiuirile spăimântătoare pe care trebuie să le îndure cei vii... În sfârșit, a fost o baie de sânge colosală, ceva cum nu s-a mai pomenit nicăiri în lume în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
naufragiat. Nu se știe ce-am putea găsi. ― Bijuterii și bani? nu se putu abține Dallas. Ofițerul executant dădu din umeri. Ofițerul său secund era un vânător notoriu de comori. ― De ce nu? ― Am înțeles perfect. Bine! (În calitate de căpitan al acestei expediții, Dallas făcea obligatoriu parte din grupa de cercetare. Era o regulă tacită. Era nevoie de un al treilea candidat.) Și Lambert! Aceasta nu părea deloc încântată de onoarea ce i se făcuse. ― A! De ce eu? ― De ce nu? În calitate de navigator, ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Ripley... vreau să știu... Ea nu-și luă ochii de la locul ei. Un al doilea modul operativ se îmbucă lângă primul cu un clămpănit de satisfacție, precum un dinte în alveola lui. ― Da? Ascult. ― Mergem și noi cu ceilalți în expediție, sau trebuie să rămânem închiși aici până când se restabilește totul? Am refăcut deja alimentarea cu energie. Cât despre resturile astea (arătă sala mașinilor devastată, cu un gest larg), asta-i treabă de cârpeală... Cosmetică, ce mai! Poate să mai aștepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]