5,246 matches
-
și o revizuire a obiectului filozofării. Din acest moment, altul era obiectul filozofiei și altul obiectul științelor, acestea fiind de obicei orientate spre analiza datelor empirice, așa cum se prezenta lingvistica în acel timp. Rămîne însă măcar o obiecție în legătură cu această explicare a tăcerii kantiene: dacă lingvistica era atunci la faza empirică de ce filozofia nu putea veni cu teoria generală despre limbă, așa cum se întîmpla în cazul fenomenelor fizice și biologice −de exemplu−, și, apoi, de ce făuritorul unei strălucite teorii a cunoașterii
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
denotativă, referențială sau cognitivă. Manifestarea intersubiectivă a limbii presupune comunicarea sau funcția comunicativă, considerată deseori ca fiind funcția esențială a limbii. Prin funcția expresivă, locutorul transmite nu numai informații, ci și sentimente și atitudini, iar prin funcția metalingvistică se asigură explicarea și corelarea elementelor limbii cu propriile ei mijloace. Lingvistul Roman J a k o b s o n a descris funcțiile limbii avînd în vedere realitățile necesare comunicării lingvistice: existența unui destinator, a unui destinatar, a unui context în care
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limbii poate primi o astfel de utilizare. Se poate distinge, de aceea, un metalimbaj definițional, cu o extensiune mare la nivelul limbii populare și cu o extensiune foarte mare în limba literară. Stilul științific abundă, de altfel, în definiții pentru explicarea noțiunilor și termenilor, precum și în glosări realizate într-o gamă foarte variată, iar dicționarele, cele mai cunoscute produse ale cercetării lingvistice, se alcătuiesc în primul rînd pentru a oferi definiții prin sinonime sau analitice. În aceste condiții, se constată că
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
colectivității în evoluția limbii și eludînd rolul individului în acest sens. Spre deosebire de Croce însă, C o ș e r i u insistă pe ideea necesității aflării criteriilor de separare a limbajului și a artei, ambele caracterizate prin expresivitate, precum și de explicare a poziției limbii în raport cu alte activități sau facultăți umane. Limbajul nu poate fi deosebit de poezie, arată el, atîta timp cît este obiectivarea conținuturilor conștiinței, dar se depărtează de ea atunci cînd devine cunoaștere conceptuală, în știință, în filozofie etc.131
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
științei limbii, iar nu o cercetare paralelă sau concurentă lingvisticii, rămînîndu-se în mare parte în cadrele inițiale ale filozofiei fundamentate de Kant. Limba și delimitarea adevărului de falsitate Cînd s-a studiat limba din perspectivă filozofică și s-a încercat explicarea existenței și funcționării ei, a apărut și necesitatea de a se cerceta în ce măsură limba redă sau nu adecvat cunoașterea. Gînditorii antici și medievali se străduiau chiar să descopere modul în care limba se raportează la esența lucrurilor. Treptat, s-a
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
gînditoare (a savanților). Dar, gîndirea (activitatea gînditorului) și creația poetică sînt apropiate numai în măsura în care rămîn mereu, prin propriul lor fel de rostire, diferite una de alta ("Gînditorul rostește ființa. Poetul numește sacrul"). Calea urmată de gîndire prin actul rostirii este explicarea (prin cauze) a ceea ce a fost deja gîndit, avînd în vedere ceea ce n-a fost încă gîndit. În acest proces intervine semnul (cuvîntul), în care ceea ce a fost gîndit devine o indicație către ceea ce n-a fost încă gîndit, și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
au adăugat apoi alte opțiuni și metode, încît lingvistica a ajuns să fie o sumă de discipline bine delimitate și cu o problematică deosebit de complexă și de diversificată. Forma de bază a activității lingvistice de acest tip constă în adunarea, explicarea și interpretarea faptelor de limbă, iar teoriile, concepțiile sau metodele antrenate și rezultate sînt raportate la alte fenomene sociale. Ca atare, lingvistica limbilor populare este expozitivă și analitică, ea nu face decît să constate fapte și să le dea explicații
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
XIX-lea, se înscria, prin fundamentul filozofic și prin metodologie, în ambianța creată de pozitivismul ce urmărea apropierea de realitatea cercetată și adecvarea la ea prin găsirea unor mijloace eficiente de investigare. Ca atare, în activitatea de cunoaștere și de explicare a fenomenelor, lingviștii și-au construit o sumă de concepte specifice și au realizat metode de cercetare proprii domeniului cercetat. Uneori, concepte sau sisteme de concepte operante în cercetarea lingvistică au primit utilitate științifică extinsă, devenind uzuale pentru întreaga gamă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cele mai mobile ale psihicului. Procesele cognitive sînt legate de latura reflectorie reprezentată de psihic, iar valorile ideale, rezultate din aceste reflectări, alcătuiesc spiritualul sau spiritualitatea care constituie partea spirituală a culturii. Necesitatea acceptării unei noțiuni de rang categorial în explicarea faptelor de limbă prin factori psihologici și cognitivi nu poate fi pusă la îndoială și, în acest sens, lingvistul John L y o n s considera posibilă emendarea structuralismului de tip saussurean prin admiterea unei determinări culturale, care-l face
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și sunetele ei sînt asimilate în mintea vorbitorilor de imaginile sunetelor limbii care dispare, aceasta ar presupune o existență a sunetului înaintea imaginii lui în limba care este părăsită și, deci, asumpția lui Coșeriu nu este acceptabilă. Din aceste motive, explicarea unora dintre schimbările fonetice prin predispoziția organelor articulatorii nu se poate înlătura, deoarece din această predispoziție, care se instituie într-o condiție necesară pentru direcționarea schimbărilor, pot lua naștere și fenomene înrudite cu cele deja existente, pot apărea, prin urmare
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
nivel popular avînd aplicabilitate teoria dezvoltată de Alexandru Philippide și G. Ivănescu, iar la nivel literar doctrina promovată de Eugen Coșeriu. Există, fără îndoială, și elemente care unesc cele două direcții de gîndire sau elemente care le fac aplicabile în explicarea schimbărilor de la ambele niveluri ale limbii, dar, ca ches-tiune de principiu, trebuie pornit prin disocierea aspectelor pe care le vizează. Legea lingvistică Legea este un raport relativ stabil între laturile sau între stadiile unei realități, aflarea legilor, adică a normelor
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limbii populare ordinea este naturală, în sensul că funcționează ca regulă impusă de mediu într-o formă nesupravegheată decît de tradiție, de rezultatul evoluției și al cauzelor care determină această evoluție. Limbă și tradiție Tradiția este factorul de bază în explicarea modalității în care limba este însușită și utilizată de vorbitori. Problema tradiției apare însă chiar atunci cînd denumim într-un fel sau altul anumite manifestări concrete ale facultății limbajului, adică dacă ceea ce vorbește o comunitate este o limbă, un dialect
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
se concretizează în suma cunoștințelor achiziționate într-un sistem cumulativ al produselor cunoașterii care permit dezvoltarea simțului critic, a gustului, a judecății etc. Cultura presupune detașarea de natură, etapele culturii fiind etape ale umanizării, ale înălțării spirituale a omului, prin explicarea și valorificarea în raport cu sine a lumii. Limba, la rîndul ei, deși se prezintă ca un sistem de semne cu ajutorul cărora se realizează comunicarea, conține totalitatea semnificațiilor prin care aceste semne pot deveni componente ale comunicării, ale transmiterii informațiilor. Și, întrucît
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limba este un sistem cultural, adică un sistem modelator, fiindcă repre-zintă mijlocul prin care omul cunoaște, explică și încearcă să influențeze lumea din jurul său276. Fără limbă nu ar exista posibilitatea de a distinge între adevăr și falsitate în cunoaștere, în explicarea faptelor și acțiunilor și în îndeplinirea activităților, întrucît formularea judecăților despre realitate în conștiință și transmiterea, comunicarea acestor judecăți presupun existența limbii. Tot limba face însă posibilă și orice construcție intelectuală încît în relația ei cu cultura se adaugă dimensiunii
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
sisteme de gîndire în care asemenea inovații au un rol important și, în acest caz, sînt necesare mijloace speciale pentru a le releva prin intermediul altei limbi. Unul dintre aceste mijloace ar fi perifraza (sau, chiar, definiția), ceea ce presupune în fapt explicarea conținutului, iar nu traducerea propriu-zisă, încît textul tradus primește trăsături de organizare mult diferențiate în raport cu originalul. Un alt procedeu pentru redarea unor termeni filozofici care nu au echivalent în limba-scop este calchierea, adică îmbogățirea cuvintelor din limba-scop cu semnificații noi
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cînd nu construiesc demonstrații, descrieri sau clasificări specifice unei științe, ci devin elemente pentru găsirea unei explicații a lumii sau a statutului omului în lume. Așadar, o problemă capătă tratare filozofică atunci cînd este pusă ca chestiune de principiu pentru explicarea unui alt număr de probleme și cînd este eliberată de latura fenomenală, materială sau experimentală, rămînînd numai expresie a idealității care vizează realitatea sau o parte a ei. Pe de altă parte, sentimentul poetic, deși trăit individual, este potențat de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
alta, au fost deseori identificate posibilități de a le considera apropiate sub unele aspecte și avînd împreună un statut deosebit în raport cu alte creații culturale. Existența acestei relații speciale între filozofie și poezie a fost consemnată de foarte mult timp, iar explicarea ei a generat opinii numeroase și diversificate, cele mai multe dintre ele atribuindu-le o înrudire principială în care deseori este implicată și religia 332. Problema este desigur complexă și prezintă aspecte numeroase, cu grade diferite de însemnătate, dar o oarecare clarificare
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limbaj nou (unei neonimii < fr. neonymie), care însă nu afectează constelația teoretică tradițională a locutorului, discursului și obiectului, dar care instituie analogic (= metaforic) o altă realitate 340. Individualul ca generalitate Una dintre chestiunile importante care trebuie avute în vedere în explicarea relației dintre filozofie și poezie rezultă din două direcții comparative, una care vizează celelalte arte și una care vizează celelalte genuri literare. Fiind "artă a cuvîntului", literatura în general (care cuprinde și poezia) are posibilitatea desfășurării liniare, în timp, a
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
exploatarea țărilor sărace (cu profil preponderent agrar) de către țările dezvoltate (cu o structură diversificată a economiei naționale, bazată pe o industrie avansată și cu o productivitate ridicată a muncii sociale). Teoria clasică a liberului schimb a fost ulterior remaniată în ceea ce privește explicarea valorii și a prețurilor mărfurilor vândute pe piață (națională sau mondială). Aceasta s-a realizat prin renunțarea la teoria valorii bazată pe muncă, prin folosirea unor noi tehnici de investigare și de reprezentare grafică a explicațiilor aferente avantajelor relative și
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
global diferențele existente în prezent între prețurile factorilor de producție, acestea sunt mult prea mari pentru a fi explicate doar prin prisma costurilor de transport și a barierelor comerciale. Aspectele cele mai semnificative, care fac inaplicabilă teorema H-O în explicarea modului de desfășurare a comerțului mondial contemporan se referă la presupunerile neîntemeiate ale nivelului tehnologic similar pentru toate națiunile, neluarea în considerare a economiilor de scară ce pot fi realizate precum și realizarea unei competiții perfecte între toate țările participante. Un
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
asupra deosebirilor de natură cantitativă ci și asupra laturii calitative a acestora, în special diferențele de tehnologie și disparitățile referitoare la nivelul de 13 Op. cit, pp.109-110 calificare, care este mai ridicat la lucrătorii americani. Un alt argument în explicarea paradoxului se referă la rolul deținut de resursele naturale. Astfel, multe dintre bunurile produse pe plan intern, care înlocuiesc importurile competitive și care au fost etichetate de Leontief ca fiind intensive în factorul capital, au utilizat în realitate preponderent resursele
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
fiecare dintre ele induce o anumită loialitate față de marcă a consumatorilor caracteristici. Diferențierea produselor implică acțiuni de reclamă și promovare a vânzărilor din partea firmelor producătoare, cu scopul de a le individualiza și a le impune ca standarde consumatorilor. Krugman, în explicarea modelului său de comerț internațional, a utilizat un model grafic simplificat (figura 1.2). Noțiunile de bază sunt ilustrate în acest grafic prin intermediul curbelor: PP care exprimă legătura dintre prețul bunului considerat și costul lui marginal. Pe măsura creșterii consumului
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
alta prin canalul schimburilor externe, îl au cele reunite în mecanismul multiplicatorului, care descrie și măsoară intensitatea fenomenelor de antrenare"7. Cu toate că sinteza lui Keynes se bazează în principal pe analiza situației economice interne, conceptele pot fi extinse și în vederea explicării mutațiilor care au loc în structura schimburilor externe, de-a lungul evoluției fenomenului de creștere economică. Multiplicatorul comerțului exterior, comparativ cu teoria neoclasică, interpretează aportul exporturilor pentru economie prin prisma efectului de antrenare realizat și nu al valorii produselor importate
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
consumului, care evidențiază proporția în care venitul suplimentar realizat pe calea exporturilor, se scurge în exterior fără a realiza o reacție de antrenare în interior. În același timp, multiplicatorul reprezintă un factor important în 7 S. Pralea, Op. Cit., p. 233 explicarea propagării de la o țară la alta, prin intermediul comerțului exterior, a fenomenelor de creștere cât și a celor de recesiune. Astfel, în cazul unui program susținut de investiții interne, creșterea venitului național într-o anumită țară se poate repercuta într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
la prăbușire ci, dimpotrivă, Îi va sprijini să-și urmeze calea cea mai potrivită cu ei, cu aptitudinile și interesele lor, cu posibilitățile și zestrea nativă a fiecăruia. CAPITOLUL I DE LA CUNOAȘTEREA PERSOANEI LA CUNOAȘTEREA GRUPULUI 1. Conceptul de grup Explicarea naturii umane a fost și continuă să rămână una din cele mai pasionante preocupări atât În perimetrul științei cât și În cel al artei și filozofiei. Prin structura sa bio-psiho-socială, ființa umană este acea parte din Univers constituită din interacțiunea
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]