3,289 matches
-
ei. Învăța de toate cu multă ușurință, se transforma uimitor de repede și se manifesta ea însăși. Așa, ieșeau la iveală unele trăsaturi neștiute, chiar nebănuite. La ieșirea din sat, pe sub poala dealului, se târa alene un car încărcat cu fân. Boii trag în jug, încet, iar țăranul, cu o închipuire de bici în mână, mergea pe lângă ei fără să-i silească. Anuca a plecat de acasă, cu gândul să meargă și la cimitir, la mormintele mamei și bunicului ei. Îi
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
oarecare român, Unul mai rău sau ...poate mai bun, L-a anunțat pe patronul-stăpân, Un tip încrezut, limitat și păgân, Ciupit de vărsat pe față și spân, Ce mai ! Un crai și prost și bătrân, Cu care vînzătoarea...păcătuise în fân! Urâtul șef de alimentară, A venit...furios, spumegând, Că a prins-o pe doamnă...furând, Și-a dat-o...afară! Viața e grea! Fără bărbat, Și cu șase copii mărunței, Vînzătoarea-doamna de alt'dat, A ajuns vai de zilele ei
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
duce la gură ulciorul ca să soarbă viață păstrată rece în lutul smuls din carnea olarilor dacă își dă pălăria pe spate se trage istoria înapoi cu mai multe secole dar moș ion nu are timp decât pentru o mână de fân e un cal bun atât spune îl bate cu palma pe grumaz existența se clatină ca o coamă lovită de vânt pe urmă prinde coarnele plugului până seara taie brazdă adâncă prin toate ifosele lumii dacă fiecare sămânță ar fi
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
se află aici lângă mine îți ating părul știu că sunt eu în sfârșit 11 august 2011 Dragoste un câine mușca din lună pe dealul țintirimului iar vara se tăvălea prin iarbă ibovnică depravată dornică de dragoste mirosea ațâțător a fân și a dezmăț nocturn cu sfârcuri strânse între dinți vămuite supte de vlagă sub coroana stejarului din fundul curții dinspre munte se prăvăleau nori mari încălecați de fantomele haiducilor iar tu țipai prelung ca o pasăre de noapte 11 august
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
de trei ani, și pe Murgu, calul pur sânge, cu care Fetea se mândrea, cale de șapte poște, lăudându-se, mai ales, în fața cârciumilor din târgul Hârlăului, în timp ce negustorii adăstau și cinsteau adălmașul. Fimeie, am flămânzit! strigă, de pe stogul de fân, Fetea, încercând să nu cadă, în timp ce arunca, cu furca, pologuri de trifoi uscat. Bată-te să te bată, măi omule, ai uitat că azi trebuie să postești? Odată-i ajunul Crăciunului! țipă Natalița, încercând să se facă auzită de huietul
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
furca, pologuri de trifoi uscat. Bată-te să te bată, măi omule, ai uitat că azi trebuie să postești? Odată-i ajunul Crăciunului! țipă Natalița, încercând să se facă auzită de huietul îndărăt al vântului. Bărbatul, țâfnos, înfșăcă furca, aburcă fânul în spate și porunci băiatului cel mare, Ivan, să aducă, la ușa grajdului, fânul rămas. Porni, hotărât, prin pârtia reavănă, dar se întoarse auzind glasul demult știut al vecinului Dimitrie: Ceas cu noroc, gospodar! Nu vrai să-ți dau din
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
că azi trebuie să postești? Odată-i ajunul Crăciunului! țipă Natalița, încercând să se facă auzită de huietul îndărăt al vântului. Bărbatul, țâfnos, înfșăcă furca, aburcă fânul în spate și porunci băiatului cel mare, Ivan, să aducă, la ușa grajdului, fânul rămas. Porni, hotărât, prin pârtia reavănă, dar se întoarse auzind glasul demult știut al vecinului Dimitrie: Ceas cu noroc, gospodar! Nu vrai să-ți dau din norocul meu? Ho, Ivan, davai tabac? Nu te-ai putut rupe de limba rusă
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
iarbă, ele se ascund, dar vor să fie găsite și eu mă prefac că nu le văd, dar pe Floarea, Florița din Drăgosteni, nebuna, nu mă pot preface că n-o văd, stă îmbrăcată în muntele ei de haine pe fânul uscat din fânăria de lemn cu acoperiș de paie unde iarna călugării pun sălbăticiunilor hrană, după privirea ei stranie îmi dau seama că mă așteptase și așteptarea ei fusese mai lungă decât veacul, urc la ea nerăbdător, ca posedat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
prin suflet cu atâta ușurință, mâinile mele încleștate pe stinghia de lemn a patului, ca și cum m-aș teme să nu alunec dacă le-aș desprinde, unde mă duc cuvintele lui? Părinte, e scâncetul meu dureros, Am păcătuit, era acolo în fân și mă aștepta, nu merit, Știu, Theo, mi-a spus chiar ea la spovedanie, nu te mai gândi la asta, ai făcut-o pentru o clipă fericită, nu te mai frământa degeaba! Mulțumesc! și nu-mi dau seama dacă aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
telefonice care aveau drept rezultat chestionarea persoanelor la mâna a treia, a patra, a cincea: polițiștii stăteau de vorbă cu persoane care cunoșteau persoane care cunoșteau persoane care o cunoșteau pe exuberanta Dalia. Poftim de caută acul în carul cu fân! Începusem să fiu privit cu suspiciune de băieții care lucrau la birouri, așa că m-am întors în separeul meu. Mi-a răsărit în minte Madeleine. Am pus mâna pe telefon și am sunat-o. După al treilea țârâit îmi răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
al orchestrei, erau gagici care o luau la cioc. Un tip costumat în Satana îi dădea la buci unei umflate întinse pe o saltea. Alături stătea un măgăruș cu coarne de drac din catifea roșie prinse de urechi, care mânca fân dintr-un castron așezat pe podea. În dreapta scenei un gringo în frac fredona la microfon: — Roseanne, bogata mea iubită, are-n loc de diafragmă o lipie turtită. Hei! Hei! Am o iubită, Sue pe ea o cheamă și de i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
David Reid. Ar trebui să fie pe undeva pe la fermă. Insch se strâmbă. — La naiba. Va trebui să luăm la mână fiecare carcasă pe care-o are pe-acolo ca să le căutăm. E ca și cum am căuta acul În carul cu fân. Își trecu o pereche de mâini obosite peste față. — Așa. Respiră adânc și-și Îndreptă spatele. Autoritatea Îi revenise În voce. — Va trebui s-o luăm pe calea cea grea. Dacă nu putem scoate o mărturisire de la Philips, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de locuri În lume unde se suferea În mod regulat de TBC: cea mai mare parte a fostei Uniuni Sovietice, Lituania, toate națiunile africane, Extremul Orient, America... O mulțime dintre locurile cele mai rele nici măcar nu păstrau Înregistrări. Căruța cu fân tocmai se făcuse mult mai mare. — Vrei niște vești bune? Întrebă Insch, cu o voce monotonă și nefericită. — Dă-i drumul. Am aflat identitatea fetei găsite la ferma Hoitarului. — Deja? Insch dădu aprobator din cap și puse toate declarațiile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
se poate... - Ce nu se poate? întrebă Sachs. - Excrementele de pe pantofii Magicianului. - Ce e cu ele? - Nu sunt de câine.Ci de cal! Uitați-vă la compoziție. Unde naiba mi-a fost capul? Câinii sunt carnivori. Nu mănâncă iarbă și fân. Bine, hai să gândim logic acum. Noroiul și celelalte indicii ne-au trimis către Central Park. Și părul... Știți partea aceea, Movila Câinilor? E tot pe acolo. - Da, e chiar vizavi, întări Sellitto. Locul în care toată lumea își duce câinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
trotuar din cauza unui microbuz care mergea cu viteză mare și cu sirena pornită. Urcă apoi în grabă scările colegiului și dispăru în piață, unde târgul meșteșugurilor era în toi, precum un ac pe care-l scapi într-o căpiță cu fân. Capitolul XVII Erau peste tot... Sute de polițiști. Toți căutându-l pe el. Încă respira greu din cauza goanei, iar plămânii îl înțepau. La fel și mușchii picioarelor. Se opri și se rezemă de una din clădirile colegiului. În fața lui, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
locomotive Pacific alergând spre, și ea, o neștiută destinație. TU nu ești. Toți anii vieții tale vor fi tot atâtea ierni. Cu viscole de zăpezi, cu viscole de ploi, cu viscole de arșiță, cu viscole de flori, cu viscole de fân, cu viscole de oameni ce te vor troieni. O viață finită ca un uragan nesfârșit. Din când În când clipele de liniște având ceva din măreția gerului. Așa este scris. TU, permanent, plutind În undă. Îți vezi mama și tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
zidurile cetății. La piață bărbatul femeii primește ca rest, trei cocoșei de aur. Este primul semn. Acasă femeia Încă doarme. Somnul ei, un somn lihnit. Visul ei: O fetiță cu o lumânare aprinsă În mână, ieșind dintr-o căpiță de fân uscat. Este al doilea semn. E Marți, ziua sfântului Mamant. Și după-amiază către orele cinci cazi tu În lume. În lumea plină de oameni, adică de români, de sași, de unguri și de alte naționalități. Pe ici pe colo, ruși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
un ou Într-o mână, cu un ou În cealaltă, te Îndrepți spre ea. De un ou țigări și de un ou bomboane și biscuiți. Așa a spus moșu Niche, unchiașul tău. Mai către seară o să mergi cu el după fân. Acolo, Într-o poieniță, vrea să-și spânzure câinele pentru că fură ouă și mănâncă puii de rață. Plecați cu „spânzuratul” după voi În urma căruței. Bivolii trag liniștiți În jug. Dincolo de troiță sunt două dealuri care seamănă foarte mult cu cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
puii de rață. Plecați cu „spânzuratul” după voi În urma căruței. Bivolii trag liniștiți În jug. Dincolo de troiță sunt două dealuri care seamănă foarte mult cu cele din stema Republicii Populare Române. Pe dealuri pasc oile. Când Înnoptează, după ce ați adus fânul și unchiașul a spânzurat câinele, mergeți la stână după lapte. Pe cer sunt stele și tot din el cad stele. Ce departe este Bucureștiul! Așa este În vacanță, Bucureștiul este departe, iar când Începe școala și te Întorci acolo, dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
joci cu verișorii tăi. Vă jucați cu o vârtelniță veche, de-a tractorul și tractoriștii. Și de-a batoza. Deodată Îi Încremenești. Le spui cu voce senină că nu există Dumnezeu. Fug speriați și se ascund prin grajd și prin fân. Rânjești. „Proștilor, uite, eu Îl Înjur pe Dumnezeu” și ieși afară În ploaie. Tună și fulgeră, te uzi până la piele și urli către cer că nu există Dumnezeu, că Sfântul Petru e un prost, că nu există Îngeri și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ție ți se face milă de ea, te Întorci În șură și o cuprinzi pe după umeri și-i spui ca să o liniștești că astea sunt fenomene naturale (care astea?), că așa te Învață la școală, În timp ce fratele ei, ascuns În fân, vărul tău mai mare, te amenință cu glas sugrumat: „No, las’ că te spun eu la unchiașu’! Și te spun și lu’ popa Duminecă”. „Da, dar tăticul meu este milițian”, latri tu cu mâinile În șold, mândru de isprava ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mic ascuns Într-o căldare a dealurilor, Înconjurat de păduri, la Încheierea colectivizării, la lumina electrică, la râpele adânci pline de urzici și de brusturi, la ulița bunicii, la pârâu, la fântâna cu apă rece ca gheața, la căpițele de fân, la cânepa pusă la Înmuiat În Târnava, la pomii din grădină plini de mere și pere cu miezul roșu, la cărarea șerpuită a viilor care te scoate departe, În drumul Blajului, la cât de adâncă este pădurea, la lumina pădurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
În timp ce merg pe stradă. În Portugalia, sute și sute de femei zac În Închisori, sunt supuse torturilor și unele dintre ele se află În pericol de moarte. Banalitate. Pe furiș, aproape pe furiș a intrat În cameră bunica. Miroase a fân, a lapte și a poame. „Am venit și eu la București”, spune ea și Își așază mâinile În poală. Ochii albaștri sunt tineri. Mâinile aspre te freacă cu busuioc după ce te-ai spălat În ligheanul smălțuit pus pe băncuța de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
fântâna. În fântână trăiește un balaur. Purtând cămașa albă și mirosind a busuioc intri În biserică. În timpul slujbei transpiri și Îți amorțesc picioarele. Ai vrea să ieși afară. Bat clopote și ard lumânări. Șerpi Își mistuie zvârcolirea pe sub stoguri de fân. Ochii albaștri sunt ai bunicii tale. Amintirea e dintr-o vacanță. Te uiți la ochii albaștri și Îți vine să plângi. Îți Îmbrățișezi bunica. „Am mai venit și eu la București” spune ea ținându-și mâinile În poală. Ce bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
fericirii. Toate dintr-o viață care nu va fi niciodată așa cum ți-ai fi dorit-o. Mama ta alergând spre voi, În brațe cu un buchet uriaș În care mii de tufănele se zvârcolesc mlticolore printre firele de iarbă, de fân tremurător. Ea aleargă spre tine, venind dintr-o toamnă fabuloasă, neîntâlnită, tainică, cu belșugul acela ireal În brațe, belșug de flori, struguri, mere, rodii, cu fructele lumii umplându-i brațele, rostogolindu-se printre picioarele ei de sfântă Într-un chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]