6,056 matches
-
lui. — Vin cu Angelo pe la șapte. Uite ce, scumpo, încearcă să afli prin piața de pește cine-i bătrânu’ ăla. * Casa familiei Levy era așezată printre pini, pe o colină mică, de unde se vedeau apele cenușii ale golfului Sfântul Louis. Fațada era un exemplu de stil rustic elegant; interiorul era o încercare reușită de a evita orice element rustic. Temperatura era constantă, de douăzeci și cinci de grade, datorită instalației de aer condiționat care funcționa tot anul umplând camerele, printr-un sistem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
el să creadă din nou în Levy Pants. Domnișoara Trixie tot nu ține seama decât de persoana ei, dovedindu-se astfel mai înțeleaptă decât am considerat-o. Presupun că femeia aceasta știe foarte multe și că apatia ei este o fațadă a resentimentului ei evident față de Levy Pants. Devine mai coerentă când vorbește despre pensionare. Am observat că are nevoie de o nouă pereche de șosete albe, cele pe care le poartă au devenit aproape cenușii. Poate am să-i dăruiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și câteva hambare; un sat pierdut, microcosmic, în mijlocul orașului. Prăvălia lui Mattie Ramble arăta ca toate clădirile din cvartalul în care se afla: scundă, nezugrăvită și imperfect verticală. Era ușor înclinată spre dreapta, înspre șinele de tramvai și râu, iar fațada ei părea aproape invulnerabilă, acoperită toată cu afișe care făceau reclamă la diferite mărci de bere, țigări și băuturi răcoritoare. Chiar și pe ușă se vedea o reclamă la bere. Prăvălia lui Mattie era o combinație de bar și băcănie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
liber să umbli așa pe străzi. Într-un fel, te respect. — Îți mulțumesc foarte mult. Vocea lui Ignatius era blândă și mulțumită. Cei mai mulți tâmpiți nu înțeleg deloc concepția mea despre lume. — Nu-mi vine să cred. Bănuiesc că dincolo de această fațadă efeminată în mod jignitor și vulgar, s-ar putea să existe un fel de suflet. L-ai citit temeinic pe Boetius? — Pe cine? O, Doamne, nu. Nu citesc nici măcar ziarele. — În cazul acesta va trebui să-ți faci imediat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și râgâi. Nu-i va spune femeii cum a ajuns să afle despre ea. Va începe prin a discuta despre Boetius. Va fi impresionată. Ignatius găsi adresa și spuse: „O, Doamne! Biata femeie a căzut în mâinile unor netrebnici.“ Cercetă fațada barului și se duse la afișul pus în vitrină. Citi: ROBERTA E. LEE prezintă Harlett O’Hara Frumoasa din Virginia (și favoritul ei!) Cine era Harlett O’Hara? Ba chiar mai important, ce fel de favorit avea? Ignatius era intrigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe dalele cu care era pavată aleea, se vedeau ghivece vechi, de plantație în care creșteau și se înmulțeau tufe impunătoare de yucca. Ignatius se opri în fața clădirii, privind-o cu extrem dezgust. Ochii lui și albaștri și galbeni condamnau fațada strălucitoare. Nasul său se revolta împotriva mirosului persistent al vopselei proaspete cu email. Urechile lui se încrâncenau la auzul cântecelor, râsetelor, chicotelilor din spatele obloanelor închise care păreau date cu lac. Dregându-și enervat vocea, privi la cele trei sonerii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Levy Pants.“ Arătătorul îl călăuzi spre paragraful următor. „Domnișoara Trixie tot nu ține seama decât de persoana ei, dovedindu-se astfel mai înțeleaptă decât am considerat-o. Presupun că femeia aceasta știe foarte multe și că apatia ei este o fațadă a resentimentului ei aparent față de Levy Pants. Devine mai coerentă când vorbește despre pensionare.“ — Iată dovada, domnule Levy, spuse Ignatius, smulgând dosarul din mâinile lui. Interogați-o pe hoașca de Trixie! Senilitatea ei este o prefăcătorie. Face parte dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
facă vreodată. Cel puțin nu astăzi. În ciuda grabei, pe când trecea șerpuind prin mulțimea din Grand Bazaar, Zeliha Încetini. Nu avea timp de cumpărături, Însă ar fi intrat doar ca să arunce o privire rapidă, se asigura În sinea ei, pe când studia fațadele magazinelor. Își aprinse o țigară și, În vreme ce fumul Îi ieșea din gură, răsucindu-se În spirale, Începu să se simtă mai bine, aproape relaxată. O femeie care fuma pe stradă nu era privită cu prea mult respect În Istanbul, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a trebuit să fie șters.“ Acum simțea că trecutul se Întorcea. Și pentru ca acesta să existe, el trebuia șters de pe fața pământului... În toți acești ani, o remușcare chinuitoare Îl măcinase pe dinăuntru, puțin câte puțin, fără să-i distrugă fațada exterioară. Însă poate că bătălia dintre amintire și uitare se Încheiase În sfârșit. Ca o câmpie marină ce se Întindea cât vedeai cu ochii după ce mareea se retrăsese, amintirile unui trecut tulbure ieșeau la suprafață ici și colo din apele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
predicii, făcea semnul crucii, ridica mîna, apuca un bec imaginar și, cu delicatețe, Îl deșuruba și-l făcea să dispară, după care mai deșuruba Încă unul. Pe durata unei predici, ar fi fost În stare să deșurubeze toate becurile unei fațade de cazinou din Las Vegas. Bisericile sînt făcute pentru proslăvire, iar eu proslăveam acolo chipuri, plete, sîni Înmuguriți, trupuri zvelte, cefe ca niște petale rozalii de trandafir. Îl proslăveam de departe pe Dumnezeu și pe tinerele fete, un Dumnezeu izolat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de antrepriză care-și organizează seminariile la țară, În hoteluri de lux cu piscină, călugării ne duceau Într-o abație pe care am cunoscut-o datorită unor fotografii care au circulat la ultima oră de religie Înainte de plecare: avea o fațadă neogotică din secolul XIII și radiatoare În refectoriu. Fiecăruia urma să i se atribuie o chilie personală: lux, minus piscina. (Oricum eu, unul, Înotam ca toporul la fund.) A sosit și ziua cînd trebuia să ne adunăm cu toții la gară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
sau să accelereze, făceam travellinguri Înainte asupra platanilor de pe Naționala 100 și travellinguri laterale de-a lungul străzilor de prin sate. Am ținut să-mi filmez astfel orașul natal. Tata m-a dus cu mașina la Aix: travelling lateral asupra fațadelor de pe bulevardul Mirabeau, și planuri fixe cu tîrgul din piața Primăriei. Un bătrînel În redingotă neagră punea una cîte una În buzunare prunele și roșiile pe care tocmai le cumpărase. „Filmează-l“, mi-a spus tata, „filmează-l, te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
spiritualitate proprie perioadei logodnei. Se cuvine s-o descoperiți Împreună. Cred că trebuie pur și simplu să-l descoperiți pe Dumnezeu În toate. Nu spuneți Doamne, Doamne!, dar, fie că vorbiți despre un film, o carte, un peisaj sau o fațadă frumoasă, un amurg sau un copil care zîmbește, toate conversațiile voastre să fie magnetizate precum acul busolei și să postuleze prelungirea acestei vieți În eternitate, Întru Prezența suverană și permanentă a lui Dumnezeu“. M-am aruncat oare În genunchi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de kilometri). Dacă mă Îndepărtam cu mai mult de cincizeci de metri de poarta de intrare În imobilul nostru, eram convins că o să leșin. Aveam impresia că nu mai am oxigen, mușchii respiratorii aveau să paralizeze rapid. Mă sprijineam de fațade și Înaintam centimetru cu centimetru, Într-o stare de Încordare extremă. Am renunțat repede la aceste eforturi nemaipomenite - de fapt, nici măcar n-am renunțat la ele, am devenit incapabil să le mai fac și m-am văzut constrîns să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
rău pentru el...“. Nu aveam eu menirea să-i fac și nici să-i desăvîrșesc educația. Eram jenat să constat că Își Închipuia că eram de acord cu el. O fi bănuit oare vreodată că Înțelegerea noastră era doar de fațadă? Nici măcar nu-și imagina că aș putea fi de altă părere decît el. Se obișnuise să mă vadă că Încuviințez tot ce spunea. Dacă i-aș fi fost prieten În loc de fiu, i-aș fi spus: „Gata cu emfaza. Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Cunoști placa aceea comemorativă care se află la Notre-Dame, pe caldarîm, exact În locul unde stătea Claudel cînd s-a convertit? Vrei să intervin pe lîngă direcția hotelului Raphaël? Să le cer să pună o placă pe ușa camerei sau pe fațada hotelului? „În acest hotel, François Weyergraf și-a dat seama că poți rămîne În viață și fără să crezi În Dumnezeu“... Îți mai consacru cîteva minute. Povestește-mi iute smintita zi a căsătoriei dumitale, asta Îmi va ajuta poate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
strâmbă din nas înainte de a se conforma. Capitolul șapte Rămășagul Căminul lui Lippevechsel din Strada Gorokhovaia era una din acele mahalale care păreau crescute ca un organism decât să fi fost construite după un plan rațional. Cocioabe și șoproane deșirate, fațadele și aripile erau adunate în jurul unor curți murdare în care lumina soarelui nu ajungea nicidoată. Când bătea prin ele, vântul era simțit de fiecare ocupant, chiar și de cei adunați în jurul sobelor sau samavoarelor, și chiar și de cei îngropați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
locunițe așezate de o parte și de alta, prezentând rânduri și rânduri de ferestre care se pierdeau în zare. Porfiri avu revelația tuturor vieților trăite în spatele obloanelor închise, și chiar dacă pentru unii, asemenea priveliști nu erau decât butaforie, pentru Porfiri fațadele uniforme ale orașului păreau mai degrabă o cortină impenetrabile de piatră. La urma urmei, tragediile au loc în spatele și nu în fața cortinei. Virginski zâmbea privind amuzat la cizmele sale care se afundau în zăpada proaspăt căzută. ă Ce este? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
fidelă a celei de la numărul 24, aflată dincolo de biserica luterană, avea trei etaje și era situată pe partea de nord a străzii, partea însorită pe timp de vară. Parterul era ocupat de câteva prăvălii, un magazin alimentar, o băcănie, cu fațada vopsită țipător, o blănărie, o croitorie de bărbați și un magazin ce vindea diverse aparate mecanice. Etajele de deasupra și din spate erau închiriate unor întreprinzători. Aici își aveau birourile atât faimoasa editură a lui Smirdin, cât și editura Atena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
nu era Virginski. Brusc, din cerul senin, începu să ningă, iar Porfiri se întoarse cu spatele către mort și o luă la picior de pe pod. De data aceasta Salitov era cel care trebuia să se grăbească. Capitolul douăzeci și cinci Presupuneri nebunești Fațadele vospite în culori deschise ale cramelor și al delicatessens de pe Nevski Prospect beckoned cheerily. Porfiri simți o umirie copilăresc trecătoare la vederea strugurilor supradimensionați, a charcuterie și a caviarului. Tot ce voi era să intre într-unul din aceste magazine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mai târziu, după ce pleacă toată lumea? o Întrebă trăgând-o mai aproape. Îi sunară din nou ambele telefoane, aproape În același timp. Kitty Îl privi În timp ce răspundea. Ideea de-a rămâne singură cu el o Înspăimânta. Roger ducea o viață de fațadă, pentru „prieteni“. Avea mii de „prieteni“ În toată țara, mergea de la o petrecere la alta, de la o Întâlnire la alta, dintr-o călătorie În alta și toată lumea Îl simpatiza pentru că era sufletist și charismatic. Dar În intimitate se comporta ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
bulevardul, le tăia abrupt calea. Nu era de fapt decât o iluzie optică, de o parte și de alta a zidului străzile continuau, iar zidul nu era zid, ci peretele unei construcții enorme, un edificiu gigantic, pătrat, fără ferestre pe fațada netedă, egal pe toată întinderea lui. Am ajuns, spuse Cipriano Algor, la țanc, după cum vezi, mai sunt zece minute până la ora de intrare, Știi la fel de bine ca și mine că n-am voie să întârzii, ar dăuna poziției pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cei trei pereți, unul care se va învecina cu strada pe care Cipriano Algor va coti în curând, doi care vor închide de-o parte și de alta terenul câștigat pe seama străzii intermediare și a clădirilor dărâmate, făcând să dispară fațada încă vizibilă a edificiului, ușa de acces pentru personalul de siguranță va fi mutată din loc, în câteva zile nici omul cel mai perspicace nu va fi în stare să facă deosebirea, privind de afară, și cu atât mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
n-are nici o grabă, să-i observăm lipsa. Incitat de graba iscată de gândurile despre cine a ajuns primul și cine va ajunge mai târziu, olarul ocoli repede grupul de clădiri și o luă direct pe strada care limita cealaltă fațadă a edificiului. Ca de obicei, văzu inevitabila coadă care aștepta deschiderea ușilor pentru public. Trecu pe banda stângă de circulație, spre accesul la rampa care cobora spre etajul subteran, îi arătă gardianului permisul de furnizor și ocupă un loc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
o stradă liniștită unde să-și treacă timpul până va merge să-și aștepte ginerele la poarta serviciilor de siguranță. Parcă furgoneta la un colț de unde se zărea, la distanța de trei întinse cvartale, o parte dintr-una din uriașele fațade ale Centrului, cea care corespunde părții locuite. Cu excepția ușilor care se deschid în exterior, pe nici un alt perete nu se văd deschizături, sunt ziduri impenetrabile pe care panourile suspendate care promit siguranță nu pot fi învinovățite că iau lumina și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]