3,497 matches
-
un text "cult", care provine dintr-o "peniță rafinată" a unui intelectual italian foarte cunoscut, ce a fost publicat într-un ziar foarte important din Italia. Prezentăm declarația lui Guido Ceronetti din februarie 2009 din La Stampa. "Marocanii au o faimă recunoscută de violatori (...), dar în cronicile recente sau în statistici, au fost depășiți în mod clar de către români, ce acționează de multe ori în grup, câteodată sunt asasini. Numărul lor este observat datorită cantității exorbitante de prezențe necontrolate, de o
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
spună direct ce gândește. Așa se întâmplă în discuția cu Iakonov: Eu, desigur, prețuiesc foarte mult meritele dumneavoastră personale în știința articulației... Își bate joc!) Păcat că monografia dumneavoastră originală a fost tipărită într-un tiraj mic, lipsindu-vă de faima unui George Fletcher rus... (Canalia își bate joc!)404. (trad. a.) Discursul interior se impune și în scena întâlnirii cu soția sa, Nadia, întâlnire organizată și supravegheată, care nu permite exprimarea necenzurată a gândurilor și sentimentelor. În timp ce replicile propriu-zise transmit
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
celor muți graiul, să fi vindecat de maladii pulmonare și de hidropizie. Dacă avea loc vindecarea miraculoasă, se aduceau mulțumiri zeului prin prețioase daruri votive, adesea reproducând în aur sau argint mădularul vindecat, astfel încât toți cei care vizitau templul răspândeau faima virtuților vindecătoare ale lui Asclepius. În secolul II p.Chr., retorul Ailios Aristeides (117-190) a devenit profetul entuziast al acestui salvator, iar împăratul Iulian (361-363) a căutat să-l impună ca salvator al omenirii în locul Mântuitorului creștinilor. Creștinismul însuși a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pe idolatrie, dată fiind divinizarea ființelor umane în baza puterii războinice. Scriitorul african pare să aibă destul de clar în vedere faptul că această tipologie religioasă deriva din tradițiile păstrate de cei care dețineau puterea, pentru a-și menține nepieritoare propria faimă de-acum înrădăcinată și acceptată pasiv de credința populară. Evidențiind falsitatea și neomenia concepției religioase păgâne, autorul critică poezia și filozofia care contribuiau la răspândirea erorii unei glorificări obținute cu prețul sângelui altor ființe umane. După ce a discutat despre natura
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
creatori de noi și nepieritoare opere, izvorâte din inima, din s ufle tul și din geniul acestui popor. În special către aceștia ni se duce gândul, d e la aceștia așteptăm acele creațiuni frumoase, curate și nemuritoare, care să ducă faima țării noastre în toată lumea, căci repetând crezul nostru de la începutul acestui act: gradul de civilizație și de cultură al unei țări se măso ară după valoarea producțiunilor ei spirituale, și mai ales a acelora care prin excepționala lor frumusețe, pot
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
un duel sau de război a fost completată, pe măsură ce societatea de curte a evoluat, de o căutare a unui "control de sine, pentru a putea stăpâni armele subtile ale sociabilității care îi permit să-și domine rivalii și să atingă faima". În paralel, dezvoltarea societății burgheze a condus treptat la o "cultură sintetică a onoarei masculine" care s-a "născut din amalgamul unei noi aristocrații, care amesteca elemente de onoare nobilă și elemente burgheze și care a prosperat mai târziu, în
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
și moartea celui mai renumit poet și dramaturg englez au supraviețuit doar mărturii extrem de vagi. Uneori caracterul incomplet al documentației privind aceste aspecte a dat naștere speculațiilor potrivit cărora altcineva ar fi scris piesele care i-au conferit lui Shakespeare faima literară. Deși fără argumente convingătoare, critici recunoscuți i-au atribuit piesele în discuție lui Shakespeare. În calitate de actor și acționar al propriei trupe de teatru, Shakespeare self the credit. Aș an actor and shareholder în hîș company of players, Shakespeare wrote
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
o evoluție prea bună. Informațiile de care dispunea elogiatul Ministru al României în Belgia, în vara anului 1904, confirmate și de rapoartele poliției belgiene din aceeași perioadă, se refereau la faptul ca ședințele asociației se ținuseră în localuri de rea faima, că între membri săi superficiali, neserioși, ușuratici, ce duceau o viață desfrânata, fără nicio responsabilitate, nefiind interesați decât de cursele de cai -, existau multe neînțelegeri, căci nu se ocupau decât să se vorbească de rău unii pe alții, acuzându-se
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
murise pe undeva pe lângă Panciu, ca un câine părăsit într-un șanț, la marginea unui drum oarecare. Nimeni nu se mirase prea tare la auzirea acelui zvon, fiindcă la viața lui nu reușise să dobândească decât numele acesta ciudat și faima de bețiv incurabil. Zvonul acela nu se dovedise a fi decât un zvon, spre toamnă a apărut iar Lupău în sat, de data aceasta cu ghiveciul pe care avea să-l poarte după el ani la rând. La beție era
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
ordine mondială, care fiți siguri că va veni mai devreme sau mai târziu. Mă îngrozesc și la gândul că eu și urmașii mei aparținem unei națiuni urgisite căreia trei națiuni crescute precum șerpii la pieptul său i-au adus o faimă sinistră. Și această treime sinistră numește în ordine, jidanii, țiganii și ungurii. Evreii (nație care a fost numită la noi jidani până după al dolilea război mondial), mai ales la finele secolului XIX și începutul secolului XX ne- au făcut
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
de euroi. Și cu această ocazie l-a liniștit și pe fostul meu vecin tuciuriul fiindcă frunza cu pricina are și text, un text care amintește în prima parte a cuvântului România că romii sunt cei care duc în lume faima acestei țări. Adică mai pe înțelesul tuturor, cuvântul ce desemnează țara, România, este scris ROM apoi cu litere mici: ânia. Deci ca să știe tot omul de pe mapamondul acesta care sunt și mai prima din această țară carpatină adică cei care
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
prin grația rușilor și slujindu-se de o singură armă, teroarea, se numesc, ca și primii voievozi români: descălecători"67. Autoarea nu critică opera argheziană, pe care o consideră un model artistic, ci atitudinea omului Arghezi atras de beneficii și faimă. Tinerii scriitori aleg aurita cale de mijloc: versuri cu temele partidului inserate în lirica proprie. Cum poezia agitației, a avântului glorios, a revoluției, a omului nou trebuie să se regăsească în creațiile lor, aleg stilul puternic metaforizat pentru care cenzura
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
întreba de ce Monica Lovinescu răspunde atacurile, de ce se angajează în dispute, însă întrebările nu au rost, întrucât replicile autoarei sunt de altă natură. Ele nu ating omul, ci opera omului, ele nu insultă, ci critică, ele nu urmăresc defăimarea, ci faima nemeritată. Într-un registru anecdotic, autoarea îl bănuiește pe redactorul șef al "Săptămânii" de provocarea replicilor. Se știe că Securitatea recurge la denigrare și demoralizare prin intermediul presei aservite când nu-i mai rămâne nicio altă soluție, dar atacurile din partea grupului
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
se aliază în numele liberului arbitru. În anii '50, exilul românesc este unit de perspectiva întoarcerii în țară, de identitatea originară. Treptat însă, fiecare caută să-și găsească propriul drum spre reușita materială sau spirituală. Eruditul din exil trebuie să obțină faima, iar asta presupune adaptarea la orizontul de așteptare al consumatorului. Partenerul declarat al scriitorului este cititorul și tot ceea ce scrie trebuie să ajungă la el. Eva Behring apreciază că în exil, "dacă scriitorul voia să-i atingă corzile sensibile trebuia
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
și subiectivismul cu care ar putea interpreta, trebuie luată în considerare și reprimarea instinctuală a influenței modului de gândire patern. Nu-i este ușor să păstreze un echilibru între acceptarea condiției de fiică și impulsul de a se detașa de faima numelui. "Influența poetică nu-i face în mod necesar pe poeți mai puțin originali; adesea îi face mai originali, deși nu neapărat mai buni"257, spune Harold Bloom. Preluarea tiparului de la precursor încetinește creativitatea, sub impulsul permanent de a compara
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
anului 429). Sfântul Cassian a fost solicitat de Leon să scrie o lucrare care să combată o erezie doctrinară pentru că, în primul rând, era un desăvârșit cunoscător atât al teologiei grecești, dar și a celei latine. Mai apoi, avea și faima unui mediator cu mare experiență în controversele doctrinare, petrecuse mult timp în Egipt, cunoștea și înțelegea teologia greacă, știa orașul Constantinopol și era apreciat pentru sfințenia vieții și pregătirea sa. Nu în ultimul rând, trebuie să amintim că era un
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
unei femei: Sfânta Natalena (Lena sau Aleno), fecioară din Aquitania, sărbătorită acolo la 10 noiembrie, care și-a ținut pe piept capul retezat de călău. Istorisirea despre Sfântul Ioan arată cu câtă evlavie trebuie privite Cinstitele Moaște. Totodată mai dovedește faima duhovnicească a învățatului monah răsăritean de la curtea papală printre călugării simpli din Occident. Condus de aceleași preocupări, Dionisie Exiguul a tradus și Pocăința Sfintei Thaisia. Tot el menționează că această piesă aghiografică „a produs-o Egiptul cel rodnic în atâtea
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Anticilor n.n.) ar fi mai curând ca Modernii să caute a-și înălța propria bucată de deal, decât să nutrească visuri de-a dărâma dealul Anticilor", subliniindu-se ideea inferiorității vădite a Modernilor, care trebuie să-și câștige în timp faima, nu prin conflict direct. Ceea ce se transmite, astfel, în subsidiar aici este că drumul către asumarea propriei individualități s-ar putea construi și altfel decât prin distrugerea valorilor deja atestate. Cum am mai sugerat pe parcursul capitolului, acesta este un punct
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
sunt departe de a fi așa ceva."183 Dorința de a crea la nivelul receptării posibilitatea stabilirii unor judecăți de valoare se îmbină, la fel ca și în celelalte poetici discutate aici, cu impulsionarea culturii naționale spre dobândirea autonomiei și a faimei de altă dată. Intenția este, așadar, și de "a revitaliza poezia spaniolă, de a o ridica la un nivel de perfecțiune încât nu va mai trebui să invidieze alte națiuni, sau să se teamă de critica acestora..."184 Observăm și
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
a reușit să se impună drept unul dintre cei mai importanți critici ai secolului al XX-lea, imaginea și ideile sale ajungând aproape de pragul mitizării. Dincolo de expresie, care nu devine decât un vehicul, desigur conținutul este cel care a asigurat faima lui Eliot. Ca urmare, întorcându-ne la substanța propriu-zisă a gândirii sale critice, se observă insistența asupra perceperii unui scriitor prin raportare la trecut. Este vorba aici despre o dublă percepție cea interioară a scriitorului însuși, care nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
n-ar fi fost adevărată învierea, nici n-ar fi putut s-o plăsmuiască. Pe ce s-ar fi întemeiat? Pe talentul lor oratoric? Dar erau niște oameni neînvățați! Pe mulțimea banilor? Dar nu aveau nici toiag, nici încălțăminte. Pe faima neamului? Dar erau oameni de jos și din oameni de jos. Pe măreția locului lor de naștere? Dar erau niște sate neînsemnate. Pe mulțimea numărului lor? Dar nu erau mai mult de unsprezece oameni și aceștia împrăștiați. Pe făgăduielile învățătorului
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
reputata icoană. Cu timpul, aducându-se probabil tot mai multă lume, venind tot mai mulți alienați, sau rezervat câteva chilii în curtea mănăstirii pentru găzduirea acestora, ajungându-se, astfel, la "Ospiciul de nebuni dela Golia". Mănăstirea Neamț avea și ea faima de a vindeca alienații. Același proces a condus și acolo la înființarea unui Ospiciu de nebuni. După cum ne informează P. Zosin 50, la 1779, un stareț, Paisie, a organizat la Mănăstirea Neamț o "bolniță a bătrânilor" și, în același timp
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
căci se referea la bolnavi cu "feliuri de neputinți și de duhuri necurate". Prin expresia "feliuri de neputinți" înțelegem, mai sigur, infirmi, care vor fi avut și ei "duhuri necurate" sau doar vor fi conviețuit cu alienații, în aceleași chilii. Faima acestui azil s-a extins repede, numărul alienaților care au aici căutare și adăpost fiind tot mai mare. În evoluția instituției distingem două etape diferite. Cea dintâi, când ospiciul era de fapt un azil de mănăstire, a durat peste opt
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
secției i-a spus că nimeni nu produsese până atunci alifii atât de bune. Pe medicul care îl angajase, Wittgenstein l-a rugat să nu spună nimănui că cel care îndeplinea conștiincios asemenea însărcinări umile era un filozof cu o faimă excepțională. Iar doctorului hematolog R. L. Watterfield, care studiase la Cambridge și participase la întruniri ale Clubului de științe morale, unde Wittgenstein era adesea actorul principal, i s-a adresat când s-au întâlnit prima dată la spital: „Pentru numele
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
resursele și puterile exclusiv producerii unei opere mari, respingând tentații care nu favorizează concentrarea deplină asupra țelului, cum ar fi tribulații sentimentale sau acele ademeniri ale vanității care sunt în mod obișnuit legate de activitățile unui autor și profesor cu faimă și ale vizitatorului prețuit al saloanelor intelectuale. Ceea ce îi despărțea a ieșit la iveală deja atunci când Russell, care scria acum repede și mult, l-a îndemnat să publice ideile pe care le formula în discuțiile lor. Prietenul său a respins
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]