4,787 matches
-
sens“. Înainte de toate, unele reprezentări și idei metafizice, indiferent cărui timp aparțin ele. Cu aproape orice viziune speculativă sensul comun al celor existente e lăsat în urmă. Sau e pus în discuție, denunțat în vechile sale pretenții. În locul unei lumi familiare ni se descoperă deodată ceva straniu, „o lume pe dos“ (Hegel). Iar cele cu sens până atunci apar deodată insignifiante, străine sensului comun. Cum neașteptat se exprimă Cicero, . Mai târziu, Wittgenstein pare să-l confirme, căci multe întrebări și propoziții
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ceea ce neliniștește în acest fel capătă imediat semn negativ. Însă pentru a vedea în lumea celuilalt însăși sursa răului, in fernul ca atare (JeanPaul Sartre), e nevoie mai întâi să o per cepi în afara sensului, străină oricărei logici comune sau familiare. Cum e posibil totuși acest lucru? O explicație, parțială, ar putea fi regăsită chiar la nivelul acelei metafizici pe care o constituie credințele și reprezentările noastre de uz comun, „de la sine înțelese“. Acceptate cu timpul, acestea intră în rolul unor
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
simțea nevoia să trăiască mereu în Centru, ca australienii achilpa care duceau peste tot cu ei stâlpul sacru, Axis mundi, ca să nu se depărteze de Centru și să rămână în legătură cu lumea supraterestră. Pe scurt, oricare ar fi dimensiunile spațiului său familiar - țara, orașul, satul, casa -, omul societăților tradiționale simte nevoia de a exista mereu într-o lume totală și organizată, într-un Cosmos. Un Univers ia naștere începînd din Centru și se întinde pornind de la un punct central care poate fi
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
existența umană atinge împlinirea în urma unui șir de rituri de trecere, adică de inițieri succesive. Ne vom ocupa mai târziu de sensul și funcția inițierii. Ne vom opri acum asupra simbolismului "trecerii", așa cum o înțelege omul religios în mediul său familiar și în viața de zi cu zi: în casă, de pildă, pe drumul pe care merge la lucru, pe podurile pe care trece. Acest simbolism face parte din însăși structura locuinței. Deschiderea din partea de sus înseamnă dorința de a urca
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
era prin excelență "președintele". Și este într-adevăr ales curând președinte al partidului republican. Adeziunea lui e o lovitură mortală dată monarhiei. Ultimele șovăiri și reticențe ale burgheziei sunt învinse de apariția aceasta nobilă, întrupare a tuturor virtuților civice și familiare. Rolul său esențial va fi să dea partidului înfățișarea și psihologia unui partid de guvernămînt: s-a sfârșit cu visurile federaliste (hispano-lusitane), cu extremismul social, cu internaționalismul, cu doctrinele transcendente, cu dezordinea; iar din punct de vedere pozitiv: ordine înăuntru
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
începută în casa părintească". Casa părintească din Santa Comba. "Familia e aceea care e în mod firesc indicată să împlînte în sufletul copilului germenul tuturor virtuților... De aceea, trebuie ca școala să se apropie cât poate mai mult de organizația familiară, substituindu-i-se în sentimentele de respect, încredere, dragoste și fraternitate, și chiar în viața practică, în viața de toate zilele... Superioritatea părinților ca educatori constă tocmai în marea dragoste pe care o dăruiesc copiilor și într-o mai desăvârșită
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cursului de Economie Politică 1918-1919, fragment pe care Salazar îl reproduce în A minha resposta: "Ca profesor, nimic n-aș regreta mai mult, decât dacă n-aș putea depune toate sforțările pentru ca, în cadrul materiilor pe care le predau, să fac familiare studenților mei toate faptele importante, toate marile idei și marile curente de opinie care străbat lumea și, de bine de rău, o dirijează. Oricare ar fi opiniile noastre personale asupra unei chestiuni oarecare, trebuie să ne păstrăm întotdeauna inteligența deschisă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
are la îndemînă formula salvatoare a bugetului. În martie 1928, Salazar vorbește în fața muncitorilor catolici de la Coimbra despre "Două feluri de economii", expunîndu-și încă o dată concepția sa despre bogăție și muncă, despre valoarea națională a micilor economii realizate în cadrul bugetului familiar etc. Și încă odată se ridică împotriva tradiției retorice a Portughezilor, împotriva lăudabilei intenții pe care o nutrea fiecare Portughez de a-și salva țara printr-un înflăcărat patriotism. "Ne aflăm, aici în Portugalia, în fața unor grave dificultăți care ne
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
în Monitorul Oficial și ministerele amicilor, combinațiile rudelor, împărțirea locurilor, crearea haosului de unde vor ieși apoi, spontan, ordinea și lumina - iată de ce toate acestea se petrec în marginea realităților naționale și nu pot fi altceva decât jocuri infantile, mici tragedii familiare, sub ochiul vigilent al părinților". Salazar cerea seriozitate până și de la adversarii săi politici, care credeau că pot răsturna un regim revoluționar prin simple conjurații de cafenea... " Să privim calmi, dar cu fermitate, dezorientarea actuală să punem în apărarea interesului
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
sări în picioare și se repezi în toaleta de lângă biroul său. Pe ușa spre duș se afla o oglindă în care se putea vedea întreg. Se opri în fața ei, cu răsuflarea tăiată. Imaginea de care dădu cu ochii era destul de familiară. Era cea a unui bărbat înalt, solid, de peste un metru optzeci și de vreo treizeci și trei sau treizeci și patru de ani. Craig își găsi din nou calmul. Unul din acei tipi etern tineri, își spuse el, amuzat. Nu arăta nici o zi peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
stranie și de brutală prin consecințele ei. îmi pare bine să vă cunosc, domnule Carol! îndrăzni Filip o apropiere verbală. Acum, că vă văd, îmi dau seama că vă cunosc de undeva, dar naiba știe de unde. Figura dumneavoastră mi-e familiară, dar nu pot să-mi dau seama de ce. Poate mă ajutați dumneavoastră puțin. E imposibil să mă înșel în această privință... Vom sta un timp împreună. Sper că nu vă deranjează prea mult și că ne vom înțelege bine... Mie
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cu mandibule minuscule nervii și orele de nesomn. în plus, lada de lemn funcționa ca o imensă cutie de rezonanță, care prelua și amplifica acest sunet abstract, neidentificabil cu vreun sunet produs vreodată. Fu deșteptat din somn de un zgomot familiar. Sirena din port anunță lăsarea nopții, chemând din larg pescarii întârziați, cu micile lor bărci gudronate. Carol stătea în aceeași poziție, pe pat, cu palmele pe genunchi, privind Lumea prin fanta ce i-o lăsa ușa deschisă spre stradă a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
simțul lui estetic ascuțit. Un arhivar pensionat, devenit colecționar de curiozități, inventariază cufărul obținut de la personajul breughelian Rebis. Achiziționează apoi stranii prototipuri de perpetuum mobile care aduseseră ruina unei familii burgheze prospere. Vizitează pe fascinantul conte Augenstein, pasionat vânător și familiar al unui Bestiarium prin care imaginația colectivă rătăcește adeseori. Asistă la un ritual pentru setea pământului, prilej pentru autor să ne ofere din cercetările sale asupra sensurilor mitice ale folclorului. Vizitează un iarmaroc oriental care izbucnește în flăcări la plecarea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
a fost urât singur?" Și doar nu putea să aibă nici o îndoială că eu știam că văzuse bine când am venit... "Ți-a fost urât singur?" Adică: "Așa-i că mă dorești mereu?" Am luat cuvintele ei ca o expresie familiară de politețe a gazdei și - ca să răspund ceva - i-am spus aceste cuvinte înaripate (imaginea ei de pe scări îmi încremenise gîndirea): - Poate aveai treabă în grădină? - Nu - scandă ea rar - nu aveam nici o treabă - în grădină.Și, parcă dezmierdîndu-se, își
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
doamna de onoare era de nevăzut. — Într-o secundă vă aduc ceva de băut, le-am spus stingherit, tot străduindu-mă să forțez butonul aparatului de aer condiționat. — Mi-ar prinde bine o băutură rece, a rostit o voce foarte familiară. M-am răsucit și am văzut că doamna de onoare se întinsese pe canapea, ceea ce explica dispariția notabilei ei prezențe verticale. — O să-ți folosesc telefonul peste un minut, m-a avertizat. În condițiile astea nu pot să-mi deschid gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
revistele umoristice. În orice caz, nu văd ce am de pierdut dacă mă duc la un psihanalist. Și dacă mă duc la cel al regimentului, nici nu mă costă bani. M. mă iubește, dar n-o să fie niciodată aproape de mine, familiară cu mine, degajată față de mine, până ce n-o să fiu disecat de un psihiatru. Dacă sau când am să mă duc la un psihanalist, sper că acesta o să aibă inspirația să cheme la consult și un dermatolog. Un specialist în mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ea. Toate-s bune și frumoase. Ce vreți să spuneți? Ce s-a întâmplat? a întrebat doamna Silsburn întărâtată. — Exact ce am spus. Mirele nu mai e deranjat de fericire. În vocea doamnei de onoare răzbea din nou o inflexiune familiară. — Cum vine asta? Cu cine ai vorbit? a întrebat locotenentul. Ai discutat cu doamna Fedder? — Am spus doar că am vorbit cu toți. Cu toți în afară de mireasa rușinoasă. Pentru că ea și mirele au fugit. (Apoi, întorcându-se spre mine:) Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
mijloacele de a putea continua să scriu despre Seymour. A crescut prea mult în timpul absenței mele. E greu de crezut. Din gigantul docil care fusese înainte de a mă fi îmbolnăvit, s-a prefăcut, în nouă scurte săptămâni, în cea mai familiară făptură umană din viața mea, unica persoană care a fost întotdeauna mult, mult prea mare ca să încapă pe fila obișnuită pentru mașina de scris - pe orice filă de hârtie de-a mea. Ca să vorbesc deschis, am intrat în panică, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
aveau de parcurs câteva sute de metri. Spre deosebire de impresia detestabilă pe care i-o generase fata, după primii pași parcurși Tony Pavone realiză de fapt, Atena se dovedi a fi extrem de comunicativă. Își descărca sufletul, povestindu-i scene din viața familiară, În mod deosebit cu lacrimi În ochi Îi descrise marea tragedie ce se abătuse asupra părinților ei. Suficient absent, Tony Pavone nu recepționa vorbele fetei... Gândurile sale erau ocupate cu numeroasele șantiere pe care le coordona, la sărbătorile Crăciunului care
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Pavone făcu o comparație: Din capitala greciei avionul parcurse distanța În două ore, În timp ce distanța de doi - trei kilometri de la agenție În cinci ore...!! Bucuria de-ași revedea locurile care-i duceau dorul, oamenii ce i se păreau atât de familiari Îl impulsionă să uite gerul cumplit, de supărare, de oboseală, adresându-se taximetristului. „Cât datorez patroane...?” Șoferul Îl iscodi câteva momente privindu-l pieziși, se mai gândi puțin dând impresia unor calcule exacte, apoi pronunță cu mâna Întinsă. „Cinci sute
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Îmbrățișare...!! În depărtare sirena salvării solicita drum liber, Însă, infermierii se grăbeau doar, pentru a rosti profesional, cuvântul - mort...!! EPILOG Numai ideologia comunistă a reușit să producă criminali de mare calibru precum dictatorul comunist Nicolae Ceaușescu ce Împreună cu clanul lui familiar,distribuiți În verigile cele mai importante ale Statului Român, au acaparat puterea Într-o așa manieră Încât, toate produsele materiale și financiare erau la discreția odiosului dictator și-a soției sale Elena Ceaușescu. Întreaga populație a țării românești era considerată
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Doctorul Gruner trebuia să curteze reacții din partea ei. Chiar și de la o asemenea grozăvie de creatură. Așa cum putea să nu mai fie de prea multe ori (pentru Elya), camera era plină de lumină Însorită. În care se asumau atitudini umane familiare. De la care nu veniseră nici un fel de mari rezultate În trecut. De la care la prea puține te puteai aștepta, la așa ceas târziu. Dacă manichiurista Începea să-l placă pe doctorul Gruner? Dacă Îi Împărtășea dorința? Dar ce dorea el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
În rusește. Sammler Îi răspunse În poloneză: „Ce mai faci, Eisen?“ — N-ai vrut să te oprești să-mi faci o vizită În țara mea, așa că am venit eu să te vizitez În a ta. În acest reproș, o Întâmpinare familiară și tradițională Între evrei, exista măcar o urmă de normalitate. Nu la fel și În următoarea afirmație. „Am venit În America să-mi construiesc o nouă carieră.“ Karyera fu cuvântul folosit de el. Îmbrăcat În hainele strâmte de doc gri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
În cele din urmă, după multă rezistență, din cele mai Înalte forme mentale de recunoaștere. — Dar dacă Îți displace acest spectacol al sufletului? Și eu găsesc obositor să trebuiască să Îl Întâlnești atât de des și În forme atât de familiare. Am citit atâtea descrieri neplăcute ale sale. L-am văzut descris drept nimic altceva decât un deșeu al erelor, un gunoi istoric, un balast, drept proprietate burgheză, drept diformitate ereditară. Sinele poate crede că poartă un nou ornament vesel, minunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
joacă dintre pavilionul de științe, spre Old Hall. Era cu Sue Hodge, șefa de la catedra de muzică. Nu știam că se cunosc. Dar ceva în limbajul corpului Shebei - o anumită dinamică a gesturilor ei - îmi arăta că erau deja destul de familiare una cu alta. Mergeau destul de apropiate, atât de aproape că geanta de pânză supraâncărcată a lui Sue lovea șoldul subțire al Shebei. Sheba nu părea să simtă. Râdea de ceva spus de Sue, aruncându-și capul spre spate, așa încât îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]